Cancer osos – cauze, factori de risc, simptome si diagnostic

2024-07-19 13:49:21 2024-07-23 16:20:54 Cancer osos – cauze, factori de risc, simptome si diagnostic

Catena

Ultima actualizare: 23 iulie 2024

Cand vorbim despre cancer osos, ne referim in principal la 2 posibile scenarii: tumora maligna care provine din celulele mezenchimale ale osului (cancer osos primar) sau situatia in care alte tipuri de cancere dau metastaze osoase, ducand la cancer osos secundar. Este relativ neobisnuit ca un cancer sa aiba originea strict la nivelul oaselor. Cel mai adesea, un cancer osos apare din cauza metastazelor date de alte tipuri de cancere, cum ar fi cancerul mamar, de prostata sau cel pulmonar. Cancerul renal si tiroidian poate da, de asemenea, metastaze osoase foarte usor. Dupa plamani si ficat, scheletul este al treilea cel mai frecvent loc in care apar metastaze canceroase.

Prin cancer osos metastatic (secundar) se intelege situatia in care tumorile maligne, cu origine in alte tesuturi, se raspandesc (metastazeaza) la oase. Acest fenomen este foarte larg raspandit, in principal ca urmare a faptului ca osul este foarte bine vascularizat. Cancerul osos primar, cu origine initiala in celulele mezenchimale ale osului, este un diagnostic mai putin frecvent. Prin urmare, termenul de cancer osos primar se foloseste pentru a descrie faptul ca procesul malign a luat nastere in osul insusi, dar acest diagnostic este mai rar (0,2% din cazuri). Mai mult, poate avea la baza alte posibile cauze decat cancerul secundar (provenit din metastazare).

Cuprins

1. Cancer osos – cauze si factori de risc

2. Cancer osos – simptome si manifestari

3. Diagnosticul de cancer osos

Cancer osos – cauze si factori de risc

Nu se cunosc pe deplin cauzele care duc la cancer osos. Totusi, ca in orice alt tip de cancer, cu siguranta este vorba despre mutatii la nivelul genelor implicate in supresia tumorala. Mutatiile duc, ulterior, la proliferarea exacerbata si anormala a celulelor si aparitia tumorii maligne. Daca avem in vedere cancerul osos primar, cel mai adesea este idiopatic, fara cauze cunoscute. Exista trei subtipuri principale de cancer osos primar, si anume osteosarcomul, condrosarcomul si, cu incidenta mai crescuta, sarcomul Ewing. Un cancer osos primar tinde sa fie foarte sever si, din acest motiv, necesita diagnosticare precoce, altfel prognosticul asociat este unul nefavorabil.

Cancer osos primar

Cel mai frecvent tip este osteosarcomul, care poate aparea si in copilarie. Exista diferite boli si sindroame asociate cu acest tip de cancer osos primar, si anume:

retinoblastomul ereditar: afectiune mostenita cauzata de mutatii ale genei RB1, ducand la cancer ocular la copii si risc crescut de osteosarcom mai tarziu de-a lungul vietii;
sindromul Li-Fraumeni: mutatie la nivelul genei supresoare tumorale TP53, numita uneori si „gardianul genomului uman”, intalnita la pana la 3% dintre copiii cu osteosarcom;
sindromul Rothmund-Thompson: mutatie la nivelul genei RECQL4, observandu-se faptul ca ar putea creste riscul cancerului osos primar;
sindromul Bloom: mutatie la nivelul genei BLM, o gena responsabila pentru mentinerea si asigurarea stabilitatii ADN-ului in timpul replicarii. Persoanele cu aceasta mutatie prezinta o predispozitie crescuta spre cancerul osos primar, dar si spre alte tipuri de cancer.
sindromul Werner (progeria, imbatranirea prematura): se prezinta cu imbatranire prematura si cataracta bilaterala, osteoporoza, iar persoanele cu progerie prezinta si un risc mai crescut de a dezvolta cancer osos primar;
osteocondroamele: mutatii la nivelul genelor EXT1, EXT2 si EXT3, crescand de asemenea riscul de condrosarcom de-a lungul vietii;
encondromul: desi se considera a fi o tumora benigna de cartilaj, poate deveni maligna, iar in timp se poate ajunge la cancer osos.

Alti factori care ar putea creste riscul de cancer osos primar sunt urmatorii:

boala Paget (osteita deformanta);
arsurile electrice si chimice;
traumatismele puternice la nivelul oaselor;
expunerea la beriliu, radiu, strontiu, dioxid de toriu (care, din fericire, nu se mai foloseste astazi);
expunerea la agenti alchilanti (medicamente chimioterapice);
osteosarcomul indus de virusuri (osteosarcom FBJ; numit dupa cei care au identificat acest tip de osteosarcom – Finkel, Biskis si Jinkins);
displazia fibroasa;
purtarea protezelor ortopedice;
infarctul osos;
infectia osoasa (osteomielita);
expunerea la radiatii ionizante (radioterapie).

Aceste substante chimice toxice se pot acumula in os si, in timp, pot duce la cancer osos. Riscul de a dezvolta osteosarcom creste la tinerii adulti care folosesc radioterapie in scop oncologic.

Cancer osos secundar

Metastazele osoase sunt cea mai frecventa forma de cancer osos secundar. In cele mai multe dintre cazuri, metastazele osoase provin prin diseminarea celulelor canceroase mamare, a celor pulmonare sau de prostata. Cancerul renal si tiroidian poate da, de asemenea, metastaze osoase. Afectiunile maligne hematologice, cum ar fi mielomul multiplu si limfomul, pot implica uneori si osul, ducand la cancer osos secundar. Metastazarea osoasa afecteaza semnificativ sansele de supravietuire in functie de cancerul initial, ducand la un prognostic slab al cancerului si, pe de alta parte, la simptome mult mai severe si necesitatea unui tratament mult mai agresiv:

rata de supravietuire este de 6-7 luni in cancerul pulmonar;
rata de supravietuire este de 19-25 luni in cancerul mamar;
rata de supravietuire este intre 12-53 de luni in cancerul de prostata.

Cancerul de prostata prezinta cel mai mare risc de a duce la cancer osos secundar, ca urmare a metastazarii, observandu-se in 18-29% din cazuri. Urmatoarele tipuri de cancere care pot duce la cancer osos secundar sunt: cancerul pulmonar, cancerul renal si cancerul mamar.

Cancer osos – simptome si manifestari

In caz de cancer osos, durerea de oase este principalul simptom asociat. Pacientul poate resimti o durere profunda, care in timp devine mai severa, si care nu raspunde la tratamentul analgezic. Durerea din cancer osos poate deveni mult mai suparatoare si grava pe timpul noptii. Conform specialistilor, acest lucru ar trebui sa ridice un semnal de alarma. Poate aparea o masa palpabila, de dimensiuni reduse (dar care creste), oriunde la nivelul oaselor. Persoanele cu cancer osos ar putea prezenta si semne de boala sistemica, inclusiv letargie, stare generalizata de rau si febra. Totusi, in tumorile de grad inalt si stadiile avansate de cancer osos, acestea nu sunt prezente.

O fractura osoasa spontana, patologica, ar trebui sa necesite intotdeauna investigatii imagistice. Totusi, principalul simptom in caz de cancer osos ramane durerea osoasa, care se agraveaza in timpul noptii si odata cu activitatea fizica. Alte posibile simptome pot fi urmatoarele:

prezenta unei mase palpabile, sensibila la atingere, fierbinte;
implicarea articulatiilor, ceea ce duce la scaderea amplitudinii de miscare;
limfadenopatia locala (umflarea ganglionilor limfatici din zona) este relativ neobisnuita si, de obicei, indica un stadiu avansat de cancer osos;
dificultatile respiratorii (dispnee) si problemele de deglutitie (disfagie) apar in cancerele de la nivelul vertebrelor cervicale, care comprima tesuturile odata cu cresterea tumorii;
umflatura, deformare la nivelul osului;
tulburari de mers si mers anormal (la copii);
fracturi patologice ale osului, spontane;
amorteala, furnicaturi, slabiciune, mai ales in caz de cancer osos la nivelul coloanei;
pierdere in greutate, oboseala generalizata.

In caz de metastazare osoasa, dar si in caz de cancer osos primar, apare hipercalcemia. Metastaza osoasa osteolitica (care distruge osul) este asociata cu 10-30% din cazurile de hipercalcemie. Din acest motiv, ar putea fi avute in vedere si simptomele hipercalcemiei de malignitate, care includ stari de greata, anorexie, dureri abdominale, constipatie, alterarea functiilor cognitive.

Diagnosticul de cancer osos

In vederea diagnosticarii cancerului osos, sunt utilizate diferite teste paraclinice, cum ar fi:

Investigatii imagistice:

radiografie, observandu-se modificarile tipice;
imagistica prin rezonanta magnetica nucleara (RMN): ramane standardul de aur in special pentru a se evalua gradul de extindere;
tomografie computerizata (CT): este recomandata cand diagnosticul dupa RMN nu este unul sigur sau exista contraindicatii pentru RMN-ul initial. De asemenea, este indicata si pentru stadializare si eventuala evaluare a bolii pulmonare metastatice.
scintigrafia osoasa: diagnosticarea modificarilor maligne, stadializare si monitorizare;
PET (tomografie cu emisie de pozitroni): stadializare initiala, monitorizare.

Teste de sange:

creatinina si profilul functional hepatic (evaluarea functiei renale si hepatice);
markeri biochimici: fosfataza alcalina (ALP), lactat-dehidrogenaza (LDH), care deseori se folosesc pentru a monitoriza evolutia bolii si pentru a evalua riscul de recidiva.

Biopsie tisulara:

absolut necesara pentru diagnosticul diferential, permitand evaluarea histopatologica si, de asemenea, stadializarea tumorii.

Prognosticul cancerului osos depinde de mai multi factori. Conform specialistilor, rata generala de supravietuire la 5 ani este de 66%. Cand boala este localizata, osteosarcomul are o rata medie de supravietuire la 10 ani de 60-78%. Procentul scade la 20-30% in cazul persoanelor care inca din momentul diagnosticarii se prezinta cu boala metastatica. Cel mai relevant factor cu valoare de prognostic in cancerul osos il reprezinta stadiul tumorii si tipul (cancer primar sau secundar, cu subtipurile asociate) acestuia.

Surse: