Cancer bronhopulmonar – cauze, factori de risc, simptome, diagnostic si tratament

2024-07-19 13:10:55 2024-07-23 16:34:14 Cancer bronhopulmonar – cauze, factori de risc, simptome, diagnostic si tratament

Catena

Ultima actualizare: 23 iulie 2024

Prin cancer bronhopulmonar intelegem tumorile maligne care iau nastere in parenchimul de la nivelul plamanilor sau in interiorul bronhiilor. La nivel mondial, se considera ca aproximativ 1 din 5 decese cauzate de cancer au la baza diagnosticul de cancer bronhopulmonar. O problema majora este faptul ca, de cele mai multe ori, acest tip de cancer este diagnosticat tarziu, cand s-a ajuns deja la stadii avansate, iar tratamentul nu are reusita in peste 90% din cazuri. In intreaga lume, diagnosticul de cancer bronhopulmonar pare sa provoace un numar mai mare de decese decat cancerul de san, cel de colon si prostata la un loc. Prognosticul asociat este deci nefavorabil.

Cele mai multe cazuri de cancer bronhopulmonar sunt diagnosticate in randul persoanelor care au peste 65 de ani, foarte putine cazuri (sub 2%) aparand la adultii sub varsta de 45 de ani si mult mai rar in randul adolescentilor. Exista mai multe forme de cancer bronhopulmonar, in functie de aspectul cancerului si de histopatologia acestuia. Cancerul de plaman fara celule mici, numit si non-microcelular (NSCLC) reprezinta majoritatea cazurilor de cancer bronhopulmonar. In caz de cancer pulmonar, simptomele sunt insidioase si devin extrem de severe cand deja boala este intr-un stadiu avansat. Conform datelor, rata de supravietuire la 5 ani este de aproximativ 15%.

Cuprins

1. Cancer bronhopulmonar – cauze si factori de risc

2. Cancer bronhopulmonar – tipuri

3. Cancer bronhopulmonar – simptome si manifestari

4. Tratament cancer bronhopulmonar

Cancer bronhopulmonar – cauze si factori de risc

Nu se cunosc pe deplin cauzele care duc la cancer bronhopulmonar. Putem privi fumatul ca un principal factor de risc pentru a dezvolta cancer bronhopulmonar. Aproximativ 90% din cazuri sunt atribuite, de fapt, fumatului. Persoanele care fumeaza cel putin 40 de pachete de tigari per an prezinta un risc de aproximativ 20 de ori mai mare decat nefumatorii de a dezvolta cancerul bronhopulmonar. Riscul de cancer bronhopulmonar poate creste semnificativ daca persoana fumatoare se expune si la metale grele, cum ar fi cromul, nichelul, arsenul, azbestul, radonul. S-a speculat faptul ca adenocarcinomul a aparut dupa inventarea tigarilor cu filtru, in anii 1960.

Riscul de a dezvolta cancer bronhopulmonar este mai mare la barbatii care fumeaza. Pe de alta parte, si persoanele care fumeaza pasiv (inhaleaza fumul de tigara) sunt expuse riscului (au un risc de 20-30% de a dezvolta cancer bronhopulmonar). Alti factori de risc care pot predispune o persoana la cancer bronhopulmonar sunt: radioterapia anterioara (ca parte a tratamentului in special in caz de limfom non-Hodgkin si cancer de san). Bolile pulmonare (fibroza pulmonara idiopatica si boala pulmonara obstructiva cronica) cresc riscul acestei afectiuni. Poluarea sau expunerea profesionala la poluanti atmosferici sunt, bineinteles, factori de risc ai cancerului.

Persoanele cu fibroza pulmonara au un risc de aproximativ 7 ori mai mare de a dezvolta cancer bronhopulmonar, indepedent de consumul de tutun. S-a constatat faptul ca incidenta cancerului bronhopulmonar la persoanele infectate cu HIV este, de asemenea, mai mare decat in randul populatiei neinfectate (indiferent daca fumeaza sau nu ori daca administreaza terapie antiretrovirala). In jur de 15% dintre persoanele care dezvolta cancer bronhopulmonar nu sunt fumatoare, iar acest lucru sustine cresterea riscului ca urmare a predispozitiei genetice si expunerii la diferite tipuri de substante volatile cancerigene. Predispozitia familiala pozitiva este alt factor de risc esential.

Cancer bronhopulmonar – tipuri

Exista doua mari categorii de cancer bronhopulmonar:

cancer pulmonar cu celule mici (SCLC – Small Cell Lung Carcinoma): are o progresie nu doar foarte rapida, ci si extrem de agresiva, fiind des intalnit in randul fumatorilor. In mod obisnuit, este diagnosticat in stadii avansate, tardive, iar prognosticul este unul retinut.
cancer pulmonar fara celule mici (NSCLC – Non-Small Cell Lung Carcinoma): tipul acesta de cancer bronhopulmonar este cel mai raspandit, diagnosticat in peste 80% din cazuri, atat la fumatori, cat si la nefumatori. Se prezinta cu subtipuri specifice, in functie de evolutie si de tipul histologic.

O alta problema semnificativa este faptul ca metastazele pulmonare sunt foarte frecvente, acest lucru explicandu-se prin faptul ca intregul debit cardiac si limfatic produs de organism curge, pe de alta parte, prin sistemul vascular pulmonar. Celulele canceroase provenite din tumori aparute in alte organe pot, asadar, sa ajunga foarte usor la nivelul plamanului, ducand la cancer bronhopulmonar (de diferite tipuri).

Cancer bronhopulmonar – simptome si manifestari

Din pacate, nu exista semne si simptome specifice in caz de cancer bronhopulmonar. Astfel, in cele mai multe cazuri pacientii se prezinta deja cu boala avansata cand sunt diagnosticati. Tusea este prezenta la aproximativ 50-75% dintre persoanele cu cancer bronhopulmonar si apare mai ales din cauza compresiei bronsice a tumorii. Tusea care duce la eliminarea de secretii mucoide, subtiri, este observata in adenocarcinomul pulmonar mucinos. Hemoptizia (tusea cu sange) este prezenta la aproximativ 15-30% dintre persoanele cu cancer bronhopulmonar. Un alt simptom poate fi durerea toracica persistenta si dispneea, 25-40% dintre pacienti acuzand aceste semne.

De mentionat este si faptul ca multe persoane cu cancer bronhopulmonar vor avea si metastaze osoase, care sunt frecvent simptomatice. Pacientii se pot confrunta cu dureri osoase in locurile in care au avut loc metastazele (creste fosfataza-alcalina serica, se ajunge la hipercalcemie, iar aceasta conditie creste riscul de pietre la rinichi si simptome asociate). In aproximativ 20% din cazurile de cancer pulmonar fara celule mici, persoanele prezinta dureri osoase. Procentul tinde sa creasca la 40% in cazul pacientilor cu cancer bronhopulmonar cu celule mici. Centralizarea eventualelor simptome, sub acronimul BREATHE, ar putea ajuta la identificarea simptomelor:

B (Blood): tuse cu sange;
R (Reccurent): infectii respiratorii frecvente;
E (Enduring): tuse persistenta;
A (Ache): dureri in piept si spate;
T (Trouble breathing): dispnee, dificultati respiratorii;
H (Hoarseness): raguseala;
E (Exhaustion): epuizare, slabiciune.

Nu sunt simptome specifice insa, daca o persoana se confrunta cu mai multe, pentru o perioada mai indelungata, se recomanda consultul medicului pneumolog. Este foarte important ca un astfel de cancer sa fie identificat inca din stadii cat mai incipiente, deoarece, ca urmare a faptului ca are tendinta de a evolua rapid si agresiv, identificat in stadii avansate rareori este tratabil si, din pacate, prognosticul asociat este unul foarte nefavorabil. Deoarece este foarte important sa oferim mai multe informatii privitoare la simptomele de cancer bronhopulmonar, ar trebui mentionate si eventualele sindroame paraneoplazice asociate cancerului pulmonar.

Hipercalcemia simptomatica secundara este tipica in caz de cancer bronhopulmonar si s-ar putea sa apara din cauza secretiei proteinei asociate hormonului paratiroidian sau metastazelor osoase, frecvent extinse: se poate prezenta cu greata, anorexie, constipatie, letargie.
Sindromul secretiei inadecvate de hormon antidiuretic se prezinta cu manifestari clinice de hiponatremie: greata, varsaturi, dureri de cap, confuzie, crize convulsive, crampe, spasme.
Sindroame neurologice paraneoplazice sau mediate imun asociate cancerului pulmonar cu celule mici: sindromul miastenic Labert-Eaton, encefalomielita, encefalita limbica si ataxia cerebeloasa, neuropatia senzoriala si autonoma.
Productia ectopica de corticotropina suprarenala poate duce la sindromul Cushing si foarte des se asociaza cancerului pulmonar cu celule mici, carcinomului neuroendocrin cu celule mari si tumorilor carcinoide ale plamanilor.
Alte manifestari clinice extrapulmonare in caz de cancer bronhopulmonar sunt polimiozita, dermatomiozita si osteoartropatia pulmonara hipertrofica.

Cu toate acestea, cel mai adesea un cancer bronhopulmonar este diagnosticat in stadii avansate. Daca o persoana isi cunoaste riscurile asociate si este, totusi, atenta la simptome, atunci ar putea sa identifice mult mai rapid, chiar din stadii incipiente, un eventual cancer pulmonar.

Tratament cancer bronhopulmonar

In caz de cancer bronhopulmonar, tratamentul se individualizeaza in functie de tip, dar mai ales in functie de stadiul bolii. Deseori, este vorba despre abordarea multilaterala, prin rezectie chirurgicala a portiunii pulmonare afectate, chimioterapie si radioterapie, imunoterapie si terapie tintita. Prin abord chirurgical poate fi indepartata o portiune de plaman (lobectomie pulmonara) sau, atunci cand tumora invadeaza intreg plamanul sau hilul pulmonar, se poate indeparta intregul plaman (pneumonectomia pulmonara). De obicei, chimioterapia si radioterapia se recomanda in combinatie cu rezectia chirurgicala a tumorii, pentru a distruge celulele tumorale in totalitate.

Intrucat diagnosticul de cancer bronhopulmonar este frecvent pus in stadii avansate, deosebit de important este screeningul acestei afectiuni. Mai multe studii sustin ca daca un cancer este diagnosticat in stadiul 1, incipient, prognosticul asociat este mult mai bun. Din acest motiv, mai ales persoanele cu risc (fumatori, cu antecedente familiale), ar trebui sa isi faca screening anual (CT), in general dupa varsta de 50 de ani. Screeningul este recomandat in special persoanelor care au fumat mai bine de 20 de ani, cel putin 40 de pachete de tigari per an, si care, ca urmare a activitatii profesionale, s-au expus la metale grele si substante chimice volatile cancerigene.

Surse: