Boala oaselor de sticla – informatii medicale, diagnostic si tratament

Boala oaselor de sticla, cunoscuta in termeni medicali drept osteogenesis imperfecta (OI), este o afectiune genetica destul de rara caracterizata prin fragilitatea extrema a tesutului osos, ceea ce face ca oasele sa fie susceptibile la fracturi spontane si in urma unor traumatisme minore. In esenta, boala oaselor de sticla are un spectru variabil de severitate, de la forme usoare cu fracturi ocazionale, pana la forme grave care afecteaza dezvoltarea scheletului si care compromit major functiile locomotorii. Osteogeneza imperfecta este cauzata de mutatii care afecteaza productia sau structura colagenului de tip I, o proteina esentiala pentru integritatea si rezistenta osoasa.

Ce este boala oaselor de sticla?

Boala oaselor de sticla este o asa-zisa „boala de tesut conjunctiv”, caracterizata in esenta printr-o mineralizare osoasa defectuoasa. Drept urmare, oasele nu au rezistenta normala, acesta fiind si motivul pentru care persoanele cu osteogeneza imperfecta au un risc crescut de fracturi si de deformari osoase, deficit de crestere si chiar complicatii sistemice, cum ar fi slabiciunea dintilor si a ligamentelor, hipoacuzia si insuficienta respiratorie. Severitatea afectiunii variaza mult mai ales in functie de tipul genetic specific, adica de genele implicate in aparitia ei si de implicatiile asociate – fie o sinteza unei forme defectuoase de colagen de tip I, fie sinteza redusa a proteinei.

• Boala oaselor de sticla – tipuri clinice

Conform sistemului Sillence, pe baza severitatii clinice si a mutatiilor genetice asociate, boala oaselor de sticla se clasifica in mai multe tipuri, dupa cum urmeaza:

Boala oaselor de sticla – cauze si factori de risc

Boala oaselor de sticla este cauzata de mutatii in genele COL1A1 si COL1A2, responsabile de sinteza colagenului de tip I, o proteina cu importanta vitala in structura si rezistenta osoasa. In majoritatea cazurilor, boala este transmisa autozomal dominant, ceea ce inseamna ca o singura copie a genei mutante, transmisa de la parinti, este suficienta pentru ca nou-nascutul sa dezvolte boala si simptome ale acesteia. In forme rare, cum ar fi tipurile VII si VIII, boala are mostenire autozomal recesiva – pentru ca un copil sa dezvolte boala, este necesar sa mosteneasca ambele gene mutante de la parinti. In unele cazuri, mutatiile apar spontan, fara vreun istoric familial.

Boala oaselor de sticla – simptome si manifestari clinice

Boala oaselor de sticla se manifesta relativ diferit in functie de tipul afectiunii. In general, copiii cu boala oaselor de sticla se prezinta cu:

• fracturi recurente, chiar si la traumatisme minore;
• deformari osoase progresive (cifoscolioza, diformitati ale membrelor, cum ar fi coxa vara);
• statura mica (mai ales in formele severe);
• sclere albastre (mai frecvent in boala oaselor de sticla de tip I);
• laxitate ligamentara si hiperextensibilitate articulara (unii copii, spre exemplu, chiar isi pot atinge antebratul cu policele);
• dentitie fragila (dentinogeneza imperfecta), dureri ale dintilor, carii frecvente;
• hipoacuzie neurosenzoriala (de obicei incepe din adolescenta sau la varsta adulta);
• deformari toracice (pectus excavatum sau pectus carinatum);
• insuficienta respiratorie secundara deformarilor toracice.

Tipul I al bolii oaselor de sticla este cel mai frecvent diagnosticat in practica clinica. In aceasta forma, cantitatea produsa de colagen este redusa cu 50%, iar molecula este normala din punct de vedere structural. Manifestarea seamana cu osteoporoza generalizata – fragilitate osoasa cu fracturi ce apar odata ce copilul incepe sa mearga si se dezvolta, relative probleme de dezvoltare si crestere, sclere albastre, surditate si incetinirea cresterii. Copilul poate prezenta si probleme la nivelul dintilor.

Boala oaselor de sticla – protocol de diagnostic

Diagnosticul pentru boala oaselor de sticla implica urmatoarele etape:

• Anamneza si istoricul familial

Evidentierea fracturilor repetate, spontane sau la traumatisme minore, deformarilor osoase care pot exista (cifoscoliza, coxa vara), antecedentelor familiale pozitive.

• Investigatii imagistice

Radiografia osoasa evidentiaza aspectul fragil al osului, fracturile anterioare, deformarile de la nivelul scheletului. Densiometria osoasa (DEXA), care este recomandata si pentru a determina stadiile osteopenie/osteoporoza, confirma scaderea densitatii minerale osoase.

• Teste genetice

Reprezinta standardul de aur in diagnostic, deoarece detecteaza mutatiile in genele COL1A1 si COL1A2. Biopsia osoasa este rar utilizata, dar se dovedeste eficienta in a analiza si determina calitatea si cantitatea colagenului la nivel osos.

Tratament boala oaselor de sticla

In ceea ce priveste intrebarea daca boala oaselor de sticla se vindeca, din pacate raspunsul este nu, intrucat nu exista tratament curativ. Abordarea terapeutica urmareste, insa, reducerea pe cat posibil a riscului de fractura, imbunatatirea calitatii vietii si reducerea progresiei bolii.

Boala oaselor de sticla – tratament farmacologic

• Bifosfonati (pamidronat, zoledronat): reduc resorbtia osoasa, cresc densitatea osoasa, ceea ce reduce riscul de fracturi spontane si de energie redusa;
• Terapia cu hormon de crestere: recomandata la copii cu statura mica, insa eficienta sa este variabila;
• Terapia genica: este inca in studiu, dar vizeaza corectarea mutatiilor COL1A1/COL1A2. In aceasta directie, studiile pe animale chiar au rezultate promitatoare.

Boala oaselor de sticla – management ortopedic

Obiectivele se concentreaza pe adoptarea unor modalitati de imbunatatire a functionalitatii, de prevenire a deformarii progresive si a dizabilitatilor asociate:

• orteze si dispozitive de sustinere (scaune cu rotile, cadru de mers);
• kinetoterapie: mentine mobilitatea, intareste musculatura, reduce riscul de contracturi.

Boala oaselor de sticla – tratament chirurgical

Implica managementul fracturilor si deformarilor osoase. Managementul deformarilor oaselor lungi, la sugari si copii, include:

• osteoclaza inchisa fara fixare intramedulara;
• osteoclaza inchisa cu fixare intramedulara percutanata;
• osteotemia deschisa cu fixare interna (procedura Sofield si Millar).

La adultii tineri cu boala oaselor de sticla, managementul deformarilor oaselor lungi include si fixarea externa cu constructe circulare sau uniplanare, cu osteotomie.

Bineinteles, managementul eficient al bolii presupune si un aport nutritional complex, sustinere din partea familiei si chiar adaptarea locuintei in asa fel incat copilul sa dispuna de alternativele necesare pentru a avea o calitate cat mai buna a vietii.

Prognosticul si speranta de viata in cazul bolii oaselor de sticla

In general, prognosticul variaza in functie de tipul de osteogeneza imperfecta. Formele relativ usoare, cum ar fi boala oaselor de sticla de tip I, permit o viata normala, cu un risc moderat de fracturi spontane sau la traumatisme minore, in timp ce formele mai severe (tip II, III) pot duce la dizabilitate majora si reducerea sperantei de viata. In boala oaselor de sticla de tip II, de cele mai multe ori se observa decesul perinatal, la scurt timp dupa nastere, al nou-nascutului. Boala oaselor de sticla la copii, oricum ar fi, are potentialul de a duce la complicatii cu impact major asupra dezvoltarii si functionalitatii acestuia.

Boala oaselor de sticla – complicatii si riscuri asociate

Boala oaselor de sticla poate duce la urmatoarele complicatii:

• formarea calusului hiperplazic (complicatie rara), gestionata prin radioterapie paliativa sau conservatoare, bifosfonati;
• tumori: sarcom osteogen;
• invaginare bazilara (implicarea nervilor cranieni, compresia directa a trunchiului cerebral), alterarea dinamicii lichidului cefalorahidian;
• fracturi multiple si deformari osoase cu severitate variabila;
• cifoscolioza severa, care afecteaza mecanica ventilatorie si postura;
• osteoartrita precoce, din cauza instabilitatii articulare;
• complicatii dentare, boli gingivale si parodontale, pierderea prematura a dintilor;
• insuficienta respiratorie, mai ales in cazul in care boala oaselor de sticla se prezinta, printre altele, cu deformari toracice (pectus excavatum sau pectus carinatum).

Boala oaselor de sticla, desi este o boala genetica relativ rara, are un impact semnificativ asupra calitatii vietii pacientilor. Managementul terapeutic necesita abordare multidisciplinara. Totusi, destul de incurajator este faptul ca cercetarile actuale – in special in ceea ce priveste alternativa de terapie genica – sunt promitatoare, oferind sperante pentru tratamente mai eficiente in viitor.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279109/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK536957/

https://www.niams.nih.gov/health-topics/osteogenesis-imperfecta/syndicate

https://www.niams.nih.gov/health-topics/osteogenesis-imperfecta

https://radiopaedia.org/articles/osteogenesis-imperfecta-1

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5729682/

https://sci-hub.se/https://doi.org/10.1016/S0140-6736(04)16051-0