Boala lui Recklinghausen

Boala lui Recklinghausen, cunoscuta si ca neurofibromatoza, este o afectiune genetica ce provoaca modificari ale pigmentului pielii si aparitia unor tumori la nivelul tesutului nervos (neurofibroame). Modificarile cutanate constau in pete maronii si aparitia pistruilor in locuri mai neobisnuite, cum ar fi axilele si zona inghinala. Tumorile sunt in general benigne, dar uneori pot deveni canceroase, si se pot dezvolta oriunde in sistemul nervos, afectand creierul, maduva spinarii si nervii.

Ramaneti alaturi de noi pentru a afla mai multe detalii despre manifestarile acesteia, cauzele aparitiei si optiunile terapeutice.

Boala lui Recklinghausen – tipuri

Neurofibromatoza von Recklinghausen sau boala lui Recklinghausen, cum o vom numi mai pe scurt pe parcursul acestui material, este o tulburare genetica ce se caracterizeaza prin formarea unor tumori la nivelul nervilor. De asemenea, poate sa afecteze pielea si sa provoace deformari osoase. Exista trei forme ale acestei afectiuni, si anume:

1. Neurofibromatoza de tip 1

Neurofibromatoza de tip 1 este cea mai frecvent intalnita forma a bolii, reprezentand pana la 96% din cazurile de boala lui Recklinghausen. Cauzata de o mutatie a genei NF1, afectiunea este caracterizata prin aparitia mai multor tumori nervoase periferice necanceroase, care se formeaza atat pe caile nervoase majore, cat si pe cele minore de la nivelul pielii si din adancul corpului si de obicei se dezvolta in copilarie.

2. Neurofibromatoza de tip 2

Neurofibromatoza de tip 2, care apare din cauza unei mutatii a genei NF2, determina formarea unor neuroame acustice necanceroase la nivelul nervului principal care ajunge de la urechea interna la creier. Tumorile asociate cu aceasta forma a bolii pot creste si pe nervii spinali.

3. Schwannomatoza

Schwannomatoza este o varianta a neurofibromatozei de tip 2 si se caracterizeaza prin dezvoltarea schwannoamelor, un tip de neurofibrom care apare in celulele Schwann din sistemul nervos periferic. Aceste celule gliale specializate ajuta la formarea tecii de mielina protectoare din jurul fibrelor nervoase.

Potrivit publicatiei Dental Research Journal, boala lui Recklinghausen reprezinta una dintre cele mai frecvent intalnite tulburari genetice si afecteaza aproximativ 1 din 2.500-3.000 de persoane.

Uneori, tumorile asociate cu boala lui Recklinghausen pot deveni canceroase. De exemplu, comparativ cu populatia generala, riscul de cancer mamar este semnificativ mai mare in cazul femeilor care sufera de boala lui Recklinghausen, in special in intervalul de varsta cuprins intre 30 si 40 de ani. Prin urmare, pentru gestionarea acestei afectiuni este necesara monitorizarea tumorilor, astfel incat sa se poata depista la timp eventualele modificari canceroase.

Boala lui Recklinghausen – cauze si factori de risc

La aproximativ 50% dintre persoanele cu boala lui Recklinghausen, tulburarea este ereditara. Pentru ca un copil sa aiba neurofibromatoza de tip 1 e suficient ca doar unul dintre parinti sa prezinte o mutatie genetica (transmitere autozomal dominanta). Din pacate, odata aparuta, boala lui Recklinghausen nu cruta nicio generatie. In restul de 50% din cazuri este vorba de variante patogene sporadice sau aleatorii ale genei defecte, acestea aparand cand un copil dezvolta boala fara sa o fi mostenit de la parinti.

Gena NF1 regleaza productia neurofibrominei, o proteina care previne dezvoltarea tumorilor. Din cauza mutatiilor, adica a variantelor patogene ale genei NF1, organismul produce o versiune nefunctionala a neurofibrominei sau capacitatea de expresie a acestei proteine este anormal de redusa, dereglandu-se astfel dezvoltarea si diviziunea celulara in organism.

S-a descoperit ca boala lui Recklinghausen este provocata de o varietate de mutatii ale genei NF1. In general, exista o corelatie mica intre o anumita varianta patogena si anumite manifestari sau un anume grad de severitate a bolii, lucru demonstrat prin variatia mare a simptomelor in randul membrilor familiilor care au aceeasi mutatie a genei NF1. Cercetatorii au  presupus ca aceste variatiuni sunt determinate de variabilitatea altor gene (gene modificatoare) din organism si de factorii de mediu.

O forma mai localizata a bolii (neurofibromatoza de tip 1 segmentara) este cauzata de o anomalie a genei NF1 care nu este ereditara, ci mai degraba apare intamplator pe parcursul dezvoltarii embrionului (mutatie somatica). In astfel de cazuri, doar o parte a celulelor organismului prezinta varianta patogena a genei NF1 care cauzeaza boala (fenomen numit mozaicism genetic). Drept urmare, simptomele neurofibromatozei de tip 1 segmentare pot aparea doar intr-o portiune a corpului sau pot fi mai reduse ca intensitate.

Boala lui Recklinghausen – simptome

Boala lui Recklinghausen este de obicei diagnosticata in copilarie. Simptomele neurofibromatozei de tip 1 sunt observate la nastere sau la scurt timp dupa aceea si aproape intotdeauna pana la varsta de 10 ani. Simptomele tind sa fie usoare pana la moderate, dar pot varia de la o persoana la alta.

Pacientii care sufera de boala lui Recklinghausen se confrunta, in general, cu urmatoarele simptome:

• pete cafe-au-lait – aparitia pe piele a unor pete maro deschis. Aceste pete inofensive sunt frecvent intalnite la multi oameni, dar prezenta a mai mult de 6 astfel de pete ar putea fi un semn ca persoana respectiva are boala lui Recklinghausen. Deseori sunt prezente inca de la nastere sau apar in primii ani de viata;
• pistrui la axile sau in zona inghinala – acestia apar in general la varsta de 3-5 ani. Pistruii asociati cu boala lui Recklinghausen sunt mai mici decat petele cafe-au-lait si tind sa apara in grupuri in pliurile pielii;
• excrescente mici pe irisul ochiului – cunoscute sub numele de noduli Lisch, acestea sunt usor vizibile;
• neurofibroame – umflaturi moi, de marimea unui bob de mazare, atasate de suprafata pielii sau crescute pe sub piele. Aceste tumori benigne se pot dezvolta si in interiorul corpului. Excrescentele care implica mai multi nervi se numesc neurofibroame plexiforme. Daca apar pe fata, acestea pot provoca desfigurare. Numarul neurofibroamelor asociate cu boala lui Recklinghausen poate creste pe masura ce persoana inainteaza in varsta;
• modificari ale oaselor – modificarile survenite in dezvoltarea oaselor si densitatea minerala osoasa scazuta pot cauza deformari ale sistemului osos. Persoanele cu boala lui Recklinghausen pot suferi de scolioza sau pot avea picioarele curbate;
• gliom optic – adica aparitia unei tumori la nivelul nervului care conecteaza ochiul de creier. Aceasta tumora apare de obicei pe la varsta de 3 ani, dar in cazuri rare se dezvolta la sfarsitul copilariei sau in adolescenta;
• dificultati de invatare – acestea sunt frecvente la copiii care sufera de boala lui Recklinghausen. In general, se observa dificultati specifice de invatare, cum ar fi probleme la citire sau matematica. De asemenea, sunt frecvente tulburarea de hiperactivitate si deficit de atentie (ADHD) si intarzierea vorbirii;
• cap de dimensiune mare – din cauza volumului mai mare al creierului, copiii cu boala lui Recklinghausen tind sa aiba capul mai mare decat media copiilor de aceeasi varsta;
• statura neobisnuit de mica – copiii care au boala lui Recklinghausen sunt adesea mai scunzi decat ar fi normal pentru varsta lor.

Boala lui Recklinghausen – complicatii

Complicatiile neurofibromatozei de tip 1 pot include:

• pierderea vederii;
• fracturi sau displazie fibroasa;
• leziuni nervoase;
• hipertensiune;
• tumori care reapar dupa tratament;
• stima de sine scazuta;
• potentialul ca unele tumori benigne sa devina cancerigene.

Boala lui Recklinghausen – diagnostic

Dupa examinarea clinica si intrebarile despre istoricul medical al pacientului si despre istoricul familial al acestuia, pentru a diagnostica boala lui Recklinghausen, medicul poate recomanda si o serie de investigatii medicale, precum:

• radiografie;
• tomografie computerizata (CT);
• imagistica prin rezonanta magnetica (RMN);
• biopsia unuia dintre neurofibroame;
• consultatie oftalmologica;
• teste pentru anumite simptome, cum ar fi teste de auz sau de echilibru;
• testare genetica.

De asemenea, pacientul suspect de boala lui Recklinghausen trebuie sa intruneasca doua dintre urmatoarele criterii:

1. cel putin 6 pete intunecate cu diametrul minim de 1,5 cm daca persoana a ajuns deja la pubertate sau de minimum 0,5 cm daca este mai tanara;
2. minimum 2 neurofibroame de orice tip sau cel putin 1 neurofibrom plexiform (un nerv care s-a ingrosat si deformat din cauza dezvoltarii anormale a celulelor si tesuturilor care acopera nervul);
3. pistrui la axila sau inghinal;
4. gliom optic;
5. cel putin 2 noduli Lisch;
6. leziune osoasa distincta, displazie a osului sfenoid sau subtierea cortexului osos lung;
7. ruda de gradul I care a fost deja diagnosticata cu boala lui Recklinghausen.

Boala lui Recklinghausen – tratament

Boala lui Recklinghausen este o afectiune complexa, asa ca tratamentul variaza in functie de simptomele fiecarui pacient in parte.

In majoritatea cazurilor, tratamentul are scopul de a reduce durerea, presiunea exercitata asupra nervilor, tulburarile de vedere sau modificarile comportamentale induse de aceasta afectiune. Desi exista cateva optiuni cosmetice pentru tratarea petelor cafe-au-lait si a micilor umflaturi ale pielii, tratamentul nu ofera rezultatele sperate si oricum reprezinta de obicei doar o mica parte din planul general de tratament al unui pacient cu boala lui Recklinghausen.

Optiunile de tratament frecvent recomandate in caz de neurofibromatoza constau in:

• radioterapie pentru tumorile cerebrale;
• anticonvulsivante pentru epilepsie;
• consiliere dietetica in caz de hipertensiune arteriala;
• interventie chirurgicala pentru neurofibroame, fie ele traditionale sau plexiforme (terapia medicamentoasa este inca in curs de dezvoltare);
• bretele ajustabile in cazul pacientilor cu scolioza sau alte anomalii ale dezvoltarii osoase;
• interventie chirurgicala pentru indreptarea si alinierea oaselor de la nivelul coloanei vertebrale sau al picioarelor;
• chimioterapie sau radioterapie in caz de gliom optic (pentru problemele de vedere pe care le pot provoca tumorile);
• terapie comportamentala si medicamente pentru pacientii cu boala lui Recklinghausen care au si ADHD sau alte probleme de comportament;
• programe educationale individualizate pentru pacientii cu tulburari de vorbire si limbaj sau alte tulburari de invatare;
• interventie chirurgicala, chimioterapie si/sau radioterapie pentru tumorile maligne ale tecii nervilor periferici;
• analgezice, acupunctura, interventie chirurgicala sau tratament interventional pentru gestionare durerii;
• medicatie si, daca e cazul, interventie chirurgicala in cazul complicatiilor vasculare.

Persoanele diagnosticate cu boala lui Recklinghausen trebuie sa mearga la cel putin un control medical regulat in fiecare an si sa solicite o examinare oftalmologica anuala. In plus, ar trebui sa-si verifice tensiunea arteriala macar o data pe an, pentru a se asigura ca nu apar complicatii.

Surse:

https://www.healthline.com/health/neurofibromatosis-1

https://www.nhs.uk/conditions/neurofibromatosis-type-1/

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/neurofibromatosis-type-1/symptoms-causes/syc-20350490

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/14422-neurofibromatosis-type-1-nf1

https://rarediseases.org/rare-diseases/neurofibromatosis-type-1-nf1

https://www.moffitt.org/cancers/neurofibromatosis/symptoms/

https://www.webmd.com/pain-management/neurofibromatosis

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/neurofibromatosis/neurofibromatosis-type-1