Anticoagulante: clasificare, mecanisme de actiune si utilizari clinice

Procesul de coagulare a sangelui este unul vital intrucat impiedica sangerarile masive in cazul lezarii unor vase de sange si contribuie la vindecarea ranilor. Exista insa si situatii cand acest proces poate deveni periculos pentru sanatate, intrucat determina formarea de cheaguri in interiorul vaselor de sange, fara a exista vreun motiv intemeiat. In astfel de cazuri se apeleaza la administrarea de anticoagulante, care sunt o categorie de medicamente ce diminueaza capacitatea de coagulare a sangelui. Prin administrarea de anticoagulante se previne astfel formarea de cheaguri in interiorul vaselor, care pot obstructiona circulatia sanguina sau pot fi purtate de fluxul sanguin in creier, inima sau plamani, cauzand blocaje numite embolii.

Tratamentul cu anticoagulante se administreaza in cazul unor afectiuni, dar si in anumite situatii ce favorizeaza formarea de cheaguri in interiorul vaselor.

Pe de alta parte, administrarea de anticoagulante atunci cand nu este necesar creste riscul producerii unor sangerari masive, cu consecinte dintre cele mai grave.

Cate tipuri de anticoagulante exista

Asadar, denumirea de anticoagulante este atribuita unei categorii de medicamente ce reduc sau chiar inhiba capacitatea de coagulare a sangelui, pentru a preveni formarea de cheaguri in interiorul vaselor sanguine si obstructionarea circulatiei sangelui in interiorul acestora. Exista mai multe criterii dupa care se clasifica astfel de medicamente, dar in general putem vorbi de doua categorii de anticoagulante.

Astfel, in functie de originea substantelor active, anticoagulantele pot fi naturale precum heparina, heparinele fractionate, sulodexidul, hidrulina sau antitrombina III sau de sinteza, categorie din care putem mentiona derivatii cumarinici. De asemenea, in functie de modul in care actioneaza, exista anticoagulante directe si anticoagulante indirecte. Din prima categorie fac parte anticoagulantele naturale, in timp ce anticoagulantele de sinteza sunt considerate cu actiune indirecta.

Daca ne referim la modul de administrare, avem anticoagulante injectabile, care se administreaza subcutanat sau intravenos, si anticoagulante sub forma de tablete orale. Intrucat au o actiune rapida, anticoagulantele naturale sau cu actiune directa se administreaza de obicei pe cale injectabila, in timp ce anticoagulantele indirecte, cu o actiune mai lenta si de mai lunga durata, se administreaza pe cale orala.

Cum actioneaza tratamentul cu anticoagulante

Procesul de coagulare a sangelui este unul complex si presupune implicarea a 13 proteine si glicoproteine numite generic factori de coagulate. Acesti factori se activeaza secvential in cadrul unei reactii in cascada, ce se initiaza in zona in care apare o leziune a unui vas de sange. Tesutul traumatizat elibereaza anumiti factori de coagulare, care la randul lor activeaza alti factori, ce duc in final la formarea cheagului de sange in zona leziunii vasculare, oprind astfel sangerarea si contribuind la refacerea tesutului afectat.

Tratamentul cu anticoagulante intervine in aceasta reactie in cascada incetinind procesul de coagulare si chiar impiedicand formarea cheagurilor, atunci cand situatia o impune. Dupa cum am aratat in capitolul anterior, exista doua moduri de actiune distincte ale medicamentelor anticoagulante, respectiv actiunea directa si cea indirecta, pe care le vom explica in continuare.

1. Actiunea directa

Este modul de actiune specific tratamentelor cu anticoagulante naturale precum heparina produsa de organismul uman, sulodexidul extras din intestinele animalelor, hidrulina produsa de lipitori si antitrombina III – o alta proteina specifica organismului uman.

Anticoagulantele directe sunt denumite astfel intrucat actioneaza direct asupra anumitor factori de coagulare, inhiband astfel actiunea acestora si intrerupand acea reactie in cascada, ce duce la coagularea sangelui. In principal, aceste anticoagulante inhiba actiunea factorului X si a trombinei – doua dintre cele 13 proteine si glicoproteine implicate in procesul de coagulate.

2. Actiunea indirecta

Anticoagulantele indirecte mai sunt denumite si „antivitamine K”, intrucat actiunea acestora se axeaza pe anularea efectului vitaminei K. Aceasta joaca un rol crucial in procesul de coagulare a sangelui, intrucat cu ajutorul sau ficatul produce o serie de factori de coagulare. In lipsa unui aport optim din aceasta vitamina, coagularea sangelui este compromisa, iar acest lucru se intampla si sub efectul administrarii de anticoagulante indirecte. Prin diferite mecanisme, acestea neutralizeaza vitamina K si astfel blocheaza producerea in ficat a unor factori de coagulare. Spre deosebire de anticoagulantele directe, care actioneaza rapid, anticoagulantele indirecte au o actiune mai lenta, ceea ce permite administrarea lor pe termen lung.

Cand este necesar tratamentul cu anticoagulante

Asa cum spuneam, coagularea sangelui are un rol esential in prevenirea hemoragiilor masive si refacerea tesuturilor lezate, iar in lipsa acestui proces chiar si o leziune superficiala ar putea cauza pierderea unei cantitati mari de sange. In aceste conditii este firesc sa va intrebati de ce ar fi nevoie de anticoagulante, cand procesul de coagulare este atat de important. Intrebarea este justificata, iar raspunsul include doua cauze principale ce impun un astfel de tratament si pe care le vom descrie in continuare.

1. Tratamentul unor afectiuni

Exista o serie de boli care favorizeaza formarea de cheaguri, numite si trombi, in interiorul vaselor de sange, care ajung sa obstructioneze sau chiar sa blocheze circulatia sanguina. In acelasi timp, cheagurile sau fragmente desprinse din ele pot fi purtate de fluxul sanguin in vasele de la nivelul creierului, inimii sau plamanilor, provocand embolii cu consecinte foarte grave sau chiar fatale.

Tromboza venoasa profunda este o astfel de afectiune, caracterizata prin formarea de cheaguri in venele profunde ale membrelor inferioare. De asemenea, fibrilatia atriala favorizeaza aparitia unor astfel de cheaguri care se pot forma si in urma unui infarct sau a unui accident vascular cerebral. In astfel de situatii, scopul principal este prevenirea formarii cheagurilor prin administrarea de anticoagulante, un astfel de tratament ajutand si la dizolvarea cheagurilor deja aparute.

2. Prevenirea trombozelor in diferite situatii

Nu doar afectiunile mentionate pot cauza formarea de cheaguri, ci si anumite situatii medicale. Astfel, pacientilor supusi unor interventii chirurgicale li se administreaza de obicei tratament cu anticoagulante, precum si celor care au suferit fracturi sau traumatisme severe care cresc riscul aparitiei trombozelor.

Persoanele imobilizate la pat pentru perioade indelungate sunt expuse de asemenea unui risc crescut de a dezvolta cheaguri in vasele de sange, precum si cei care au trecut recent printr-un infarct sau accident vascular cerebral.

Nu in ultimul rand, administrarea de anticoagulante este recomandata si pacientilor care au suferit recent un implant de proteza ortopedica, precum cea de sold sau de genunchi, dar si celor cu implant de valve cardiace, tot pentru prevenirea aparitiei trombozelor.

• Riscuri asociate cu administrarea de anticoagulante

Anticoagulantele sunt medicamente care se administreaza doar la recomandarea medicului si respectand strict indicatiile acestuia, precum si pe cele mentionate de producător in prospectul produsului. Principalul risc consta in producerea de sangerari masive atat externe, cat si interne, care pot aparea in conditiile administrarii unor doze mai mari decat cele recomandate. In cazurile mai usoare pot aparea vanatai pe suprafata pielii, chiar si in urma unor traumatisme superficiale sau uneori fara vreo cauza anume.

Efectele anticoagulantelor pot fi amplificate si de anumiti factori de risc, precum varsta inaintata, afectiunile renale sau hepatice, administrarea in paralel cu alte medicamente ce cresc riscul de sangerare si consumul de alcool.

De asemenea, pacientii aflati sub tratament cu anticoagulante si care urmeaza sa fie supusi unor interventii chirurgicale sau altor proceduri, chiar si minim invazive, trebuie sa informeze medicul despre acest fapt. Astfel de interventii presupun un risc de sangerare, iar din acest motiv tratamentul cu anticoagulante trebuie oprit sau ajustat in prealabil, pentru a evita hemoragiile masive in timpul operatiei sau postoperator.