Angina streptococica: cauze, simptome, tratament, riscuri si complicatii

Angina streptococica, cunoscuta sub denumirea de faringita streptococica, angina pultacee sau puroi in gat, defineste inflamatia acuta a faringelui (faringita) si amigdalelor (amigdalita). Este cauzata de infectia cu Streptococcus pyogenes (streptococul β-hemolitica de grup A). Infectiile cu Streptococcus pyogenes sunt responsabile majoritatea cazurilor de angina streptococica atat la adulti (15%), cat si la copii (30%). De obicei, incidenta bolii isi atinge varfurile in perioada copilariei si a adolescentei. Chiar daca majoritatea cazurilor de faringita sunt infectiile virale si de obicei sunt autolimitate, cea mai frecventa etiologie bacteriana este Streptococcus pyogenes.

Angina streptococica este frecvent diagnosticata mai ales in timpul iernii, un numar usor ridicat de cazuri observandu-se si la inceputul primaverii. Faringita este frecventa mai ales la copii de varsta scolara, probabil din cauza modului in care infectia se transmite: prin picaturi respiratorii (picaturi Flügge), eliminate in timpul tusei, stranutului, vorbirii. Angina streptococica apare de obicei inainte de varsta de 40 de ani la adulti, iar incidenta scade semnificativ ulterior. Bacteria poate fi transmisa si prin fomite (obiecte infectate), cum ar fi servetele, tacamuri, suprafete. Cu toate acestea, transmiterea aeriana prin secretii respiratorii este principala modalitate a infectiei.

Angina streptococica - cauze si factori de risc

Angina streptococica este cauzata de infectia cu Streptococcus pyogenes, fiind principala cauza de natura bacteriana a acestei afectiuni. Perioada de incubatie a bacteriei este de 2-5 zile, cu un varf al incidentei la sfarsitul iernii si inceputul primaverii. Angina streptococica poate sa apara la orice varsta, dar este mai frecventa la copiii de varsta scolara, cu un maxim in jurul varstelor de 7-8 ani. De asemenea, angina streptococica este rar diagnosticata la copii cu varsta sub 3 ani si devine mult mai putin frecventa spre sfarsitul adolescentei si inceputul varstei adulte. Aceasta bacterie, pe de alta parte, este responsabila si de aparitia scarlatinei (eruptie cutanata specifica).

Angina streptococica - simptome si manifestari clinice

Exista mai multe studii care sustin ca angina streptococica este subdiagnosticata prin examenul fizic al pacientului si anamneza, deseori fiind necesare teste suplimentare pentru diagnosticarea cat mai precisa a infectiei bacteriene. Totusi, deseori persoanele cu angina streptococica acuza simptome cum ar fi:

• Durere in gat si dificultati de deglutitie;
• Febra cu debut brusc (peste 38°C), frisoane;
• Amigdale rosii, inflamate;
• Inflamatie faringiana;
• Limfadenopatie cervicala (inflamarea ganglionilor limfatici din zona gatului), desi nu este un simptom tipic, frecvent asociindu-se si cu infectiile virale;
• Tusea este absenta;
• Prezenta puroiului la nivelul amigdalelor;
• Eruptii cutanate tipice scarlatinei;
• Petesii la nivelul boltii palatine;
• Limba zmeurie;
• Uvula inflamata.

Manifestarile tipice in caz de angina streptococica la copiii sub 3 ani sunt rare. Uzual, infectiile cu Streptococcus pyogenes are o prezentare subacuta, cu febra scazuta, agitatie, lipsa poftei de mancare, congestie, rinoree mucopurulenta si limfadenopatie anterioara. Amigdalita este foarte des prezenta in asociere cu faringita, iar abcesul periamigdalian (colectie de puroi) cauzeaza o serie de simptome tipice: disfagie, odinofagie, salivatie, raguseala, trismus (imposibilitatea sau dificultatea de a deschise in mod voluntar guta). Copiii mai mici cu angina streptococica par a fi mult mai susceptibili sa prezinte durere in gat si umflarea ganglionilor limfatici cervicali.

Tratamentul pentru angina streptococica

Principalele obiective ale tratamentului in caz de angina streptococica includ reducerea duratei bolii si severitatii simptomelor, precum si prevenirea complicatiilor asociate. De asemenea, se are in vedere limitarea riscului ca angina streptococica sa fie raspandita persoanelor sanatoase. Deoarece vorbim despre o infectie bacteriana, tratamentul cu antibiotice este principala forma terapeutica:

• Penicilina: 250 mg/3 ori pe zi (pentru copii) si 250 mg/4 ori pe zi (pentru adulti). In anumite cazuri, penicilina poate fi administrata intramuscular: penicilina G benzatinica va fi, totusi, administrata in functie de anumite caracteristici - doza unica de 600.000 de unitati in cazul in care pacientul are sub 27 kilograme si doza unica de 1,2 milioane de unitati, atunci cand pacientul are peste 27 de kilograme;
• Amoxiciclina: 50 mg/kg corp (o data pe zi), cu maximum de 1000 mg/doza, sau 25 mg/kg corp (de 2 ori pe zi), cu maximum de 500 mg/doza.

In ambele cazuri, tratamentul pentru angina streptococica trebuie urmat pentru 10 zile. In cazul in care exista alergie la penicilina, tratamentul pentru angina streptococica poate include:

• Clindamicina: 7 mg/kg corp (de 3 ori pe zi), cu maximum de 300 mg/doza;
• Claritromicina: 7,5 mg/kg corp (de 2 ori pe zi), cu maximum de 250 mg/doza;
• Azitromicina: 12 mg/kg corp (o data pe zi), cu maximum de 500 mg/doza.

In cazul tratamentului cu clindamicina sau claritromicina, se recomanda 10 zile de administrare a antibioticului. Daca se opteaza pentru azitromicina, tratamentul este de 5 zile. O cefalosporina de prima generatie, cum ar fi clindamicina, este recomandata daca exista o reactie de anafilaxie la penicilina:

• Cefalexina: 20 mg/kg corp (de 2 ori pe zi), cu maximum 500 mg/doza.

Si in acest caz tratamentul pentru angina streptococica dureaza 10 zile. Bineinteles, se pot folosi medicamente (acetaminofen, antiinflamatoare) pentru a gestiona simptomele bolii. Nu ar trebui sa se administreze aspirina la copii si adolescenti, deoarece exista riscul de a devolta sindromul Reye. Dupa initierea tratamentului cu antibiotice, simptomele se rezolva in decurs de 1-3 zile, iar riscul de contagiozitate scade semnificativ. Tratamentul este deosebit de important pentru a se preveni riscul de complicatii asociate diagnosticului de angina streptococica. Acesta este un important motiv pentru a se diagnostica diferential angina streptococica de alte infectii similare.

Unele persoane sunt diagnosticate drept purtatoare ale Streptococcus pyogenes, atunci cand se confirma prezenta bacteriei printr-o cultura din exsudatul faringian, fara a fi prezente simptome de angina streptococica. Totusi, foarte putine persoane sunt purtatoare. Riscul de a transmite si persoanei sanatoase bacteria este foarte mic. Terapia cu antibiotice, in acest caz, nu este indicata si s-ar putea chiar sa nu aiba eficienta. Totusi, eradicarea statutului de purtator poate fi indicata in mai multe circumstante, cum ar fi:

• Focare de faringita;
• Focare de angina streptococica invaziva, cu complicatii asociate, cum ar fi febra reumatica;
• Antecedente familiale sau personale de faringita streptococica;
• Episoade multiple de faringita streptococica (familiale), in ciuda terapiei cu antibiotice.

Amigdalectomia (interventia chirurgicala prin care are loc indepartarea amigdalelor), exclusiv in scopul reducerii frecventei episoadelor de faringita streptococica, nu este recomandata uzual. Daca frecventa episoadelor de angina streptococica este de cel putin 7 intr-un an, 5 pe an timp de 2 ani sau 3 episoade pe an timp de 2 ani, atunci ar trebui luata in considerare amigdalectomia. De asemenea, amigdalectomia ar putea fi avuta in vedere si pentru faringita recurenta, mai ales daca sunt prezenti si alti factori determinanti, cum ar fi antecedentele de abces peritonsilar sau alergiile multiple la antibiotice.

Angina streptococica - complicatii si riscuri asociate

Angina streptococica netratata sau necorespunzator gestionata poate duce la complicatii de tip supurativ si non-supurativ. Copiii subdiagnosticati cu angina streptococica prezinta un risc usor crescut de a dezvolta complicatii supurative, cum ar fi:

• Otita medie;
• Sinuzita;
• Abcesul periamigdalian;
• Celulita;
• Fasciita necrozanta;
• Meningita;
• Bacteriemia;
• Abcesul cerebral;
• Tromboflebita septica a venei jugulare.

Initierea tratamentului cu antibiotice reduce semnificativ acest risc. Dintre complicatiile de tip non-supurativ (febra reumatica acuta, artrita reactiva poststreptococica, scarlatina si sindromul de soc toxic, glomerulonefrita acuta), febra reumatismala acuta apare in special in randul celor cu varsta intre 5-14 ani cu antecedente anterioare de faringita streptococica. Aceste complicatii au un potential deosebit de sever, necesitand management extins si de specialitate. S-a observat ca tratamentul pentru angina streptococica nu doar ca reduce semnificativ riscul de complicatii, dar ajuta si la scurtarea duratei bolii si a la reducerea severitatii simptomelor asociate. Din acest motiv, este foarte important ca, de la bun inceput, sa se puna diagnosticul diferential al infectiei.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK525997/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8356196/

https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/streptococcal-pharyngitis

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7270121/

https://www.msdmanuals.com/de/heim/infektionen/bakterielle-infektionen-grampositive-bakterien/streptokokken-infektionen

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/strep-throat/symptoms-causes/syc-20350338