Amiodarona 200mg x 30 compr AR

Amiodarona Arena este un medicament care face parte din grupa  farmacoterapeutica: antiaritmice clasa III. Este administrat in profilaxia recidivelor:

- tahicardiilor ventriculare cu prognostic vital;

- tahicardiilor ventriculare documentate, simptomatice si invalidante;

- tahicardiilor supraventriculare documentate care necesita tratament, in caz de rezistenta sau contraindicatie a altor terapii.

Tratamentul tahicardiilor supraventriculare: rarirea ritmului sau conversia fibrilatiei sau flutterului atrial. Tahiaritmii asociate cu sindromul Wolff-Parkinson-White. Poate fi utilizat in prezenta bolii coronariene si/sau in prezenta unei alterari a functiei ventriculului stâng.

• Amiodarona Arena 200 mg comprimate
• Clorhidrat de amiodarona

• tahicardiilor ventriculare cu prognostic vital: tratamentul se instituie in mediu spitalicesc sub monitorizare;
• tahicardiilor ventriculare documentate, simptomatice si invalidante;
• tahicardiilor supraventriculare documentate care necesita tratament, in caz de rezistenta sau contraindicatie a altor terapii.

• anumite medicamente care determina torsade de varfuri (bepridil, difemanil, disopiramida, chinidina, forme i.v. de eritromicina, sultoprida, vincamina): risc major de tulburari de ritm ventriculare, in special torsade de varfuri;
• sotalol, dofetilida: risc major de tulburari de ritm ventriculare, in special torsade de varfuri;
• sparfloxacina: risc de aparitie a torsadei de varfuri prin prelungirea intervalului QT (efect aditiv electrofiziologic).

• anumite medicamente care pot determina torsade de varfuri (astemizol, halofantrina, pentamidina): risc major de tulburari de ritm ventriculare, in special torsade de varfuri; este necesara supraveghere clinica si ECG;
• laxative iritante: risc de aparitie a torsadei de varfuri (hipokaliemia este un factor favorizant, la fel ca si bradicardia si un interval QT lung preexistent); se va utiliza un laxativ din alta clasa;
• diltiazem injectabil: risc de bradicardie si de bloc atrio-ventricular; daca aceasta asociere este indispensabila, se va face sub supraveghere clinica si ECG continua;
• beta-blocante (altele decat esmololul): posibilitate de aparitie a unor modificari ale automatismului si conducerii prin suprimarea mecanismului simpatic compensator; este necesara supraveghere clinica si ECG.

• anticoagulante orale (acenocumarol, warfarina): cresterea efectului anticoagulant si risc hemoragic; necesita control frecvent al INR si adaptarea dozei de anticoagulant in timpul tratamentului cu clorhidrat de amiodarona si dupa oprirea lui;
• ciclosporina: cresterea concentratiilor plasmatice de ciclosporina prin scaderea metabolizarii hepatice a acestora cu risc de nefrotoxicitate; sunt necesare scaderea dozei de ciclosporina, controlul functiei renale si determinarea concentratiei plasmatice a ciclosporinei cu adaptarea dozelor in timpul tratamentului cu clorhidrat de amiodarona si dupa oprirea lui;
• diltiazem (oral): risc de bradicardie si de bloc atrio-ventricular in special la varstnici; se recomanda supraveghere clinica si ECG;
• digitalice: scaderea automatismului (bradicardie excesiva) si tulburari de conducere atrio- ventriculare; pentru digoxina: poate creste digoxinemia, prin diminuarea clearance-ului digoxinei; sunt necesare supraveghere clinica si ECG si controlarea concentratiei plasmatice a digoxinei;
• esmolol: tulburari de contractilitate, automatism si conducere (prin suprimarea mecanismului simpatic compensator); se recomanda supraveghere clinica si ECG;
• medicamente hipokaliemiante: diuretice, corticoizi (gluco-, mineralocorticoizi), tetracosactid, amfotericina B administrata i.v.: risc de aparitie a torsadei de varfuri (hipokaliemia este un factor favorizant, la fel ca si bradicardia si un interval QT lung preexistent); este necesara prevenirea hipokaliemiei si, daca este necesar, corectarea ei si supravegherea intervalului QT; in caz de aparitie a torsadei de varfuri, nu se vor administra antiaritmice;
• fenitoina: cresterea concentratiei plasmatice a fenitoinei, cu semne de supradozaj, mai ales semne neurologice (prin scaderea metabolismului hepatic al fenitoinei); sunt necesare supraveghere clinica si scaderea dozei de fenitoina la aparitia semnelor de supradozaj.

• cresterea transaminazelor serice de 1,5-3 ori; pot regresa la intreruperea tratamentului sau spontan; se recomanda dozarea periodica a acestora;
• rar poate sa apara hepatopatie acuta, cu evolutie uneori letala, care necesita intreruperea tratamentului;
• in cursul tratamentelor prelungite poate sa apara hepatita cronica, cu histologie asemanatoare cu cea a hepatitei alcoolice. Discretia tabloului clinic si biologic justifica supravegherea regulata a functiei hepatice. O hipertransaminazemie, chiar moderata, care survine dupa mai mult de 6 luni de tratament sugereaza prezenta unei hepatopatii cronice. Modificarile clinice si biologice regreseaza de obicei, dupa oprirea tratamentului. Au fost raportate unele cazuri cu evolutie ireversibila.

• tulburari gastro-intestinale: greata, varsaturi, disgeuzie, constipatie, anorexie;
• impotenta, orhi-epididimita, insomnie, astenie, alopecie;
• cazuri izolate sugerand reactii de hipersensibilitate: vasculita, afectare renala, trombocitopenie, anemie aplastica sau hemolitica.