Viata cu sindrom Felty – simptome, cauze, diagnostic si tratament

Prin sindrom Felty se intelege o forma relativ rara si severa de poliartrita reumatoida (PR). Mai mult decat atat, acest sindrom se caracterizeaza prin asocierea triadei de PR activa, neutropenie (scaderea numarului de neutrofile) si splenomegalie (cresterea in dimensiuni a splinei). Foarte putine persoane sunt diagnosticate, de fapt, cu sindrom Felty, dar s-a observat ca femeile (varsta mijlocie si inaintata) sunt mult mai des diagnosticate, deseori in asociere cu forme foarte severe de poliartrita reumatoida seropozitiva, precum si cu infectii (din cauza neutropeniei). Odata cu evolutia tratamentelor, incidenta diagnosticului de sindrom Felty a inceput sa scada major.

Sindrom Felty – cauze si factori de risc

Intr-un fel, s-a ajuns la acceptiunea generala ca prin sindrom Felty se intelege un subtip foarte rar de poliartrita reumatoida caracterizat prin:

·       artrita reumatoida activa: inflamarea articulatiilor mici si mari, cu evolutie cronica;

·       splenomegalie: marirea splinei, observata clinic si confirmata imagistic;

·       neutropenie: scaderea numarului de neutrofile, ceea ce predispune persoana la infectii mult mai frecvente.

Mecanismele care duc la sindrom Felty nu sunt complet cunoscute, dar se considera ca sunt de fapt asociate cu procese autoimune. Poliartrita reumatoida, care este o boala autoimuna in care sistemul imunitar ataca membrana sinoviala a articulatiilor, este si in sindrom Felty un potential factor declansator. In acest context, reactia autoimuna incrucisata ataca, de asemenea, elemente hematopoietice si splenice, contribuind la aparitia neutropeniei si splenomegaliei asociate. Mai mult, factorul reumatoid (FR) este esential, dat fiind ca diagnosticul de sindrom Felty este mai des pus la persoanele cu:

·       poliartrita reumatoida seropozitiva;

·       niveluri crescute de factor reumatoid;

·       cu anticorpi anti-CCP (anti-peptide citrulinate ciclic) prezenti in sange.

Acesti anticorpi si complexele imune circulante contribuie la distrugerea neutrofilelor, fie prin stimularea fagocitozei la nivelul splinei (de unde si splenomegalia), fie prin activarea diferitelor componente imunitare. Nivelurile crescute de citokine proinflamatorii, inclusiv TNF-α si IL-6, sustin inflamatia sistemica prezenta in sindrom Felty. S-a observat ca sindromul Felty ajunge sa se dezvolte frecvent la aproximativ 16 ani dupa confirmarea artritei reumatoide seropozitive, cu risc crescut la persoanele cu antecedente familiale pozitive de artrita reumatoida. De obicei, diagnosticul de sindrom Felty este pus la femei (de 3 ori mai des) de varsta mijlocie.

Nu se cunosc cauzele care duc la sindrom Felty, dar exista dovezi solide privitoare la faptul ca exista o predispozitie genetica, in special alela HLA-DR4, care este asociata cu forme deosebit de severe de poliatrita reumatoida si, ulterior, de sindrom Felty. De asemenea, factorii de mediu cum ar fi infectiile virale si bacteriene, pot contribui la declansarea reactiei imune incrucisate, sustinand componenta autoimuna a bolii. Principalii factori de risc pentru sindrom Felty sunt:

·       seropozitatea pentru anticorpii anti-CCP;

·       nivelurile crescute de factor reumatoid;

·       predispozitia genetica (prezenta alelei HLA-DR4);

·       varsta de peste 50 de ani si sexul feminin.

Persoanele predispuse la acest sindrom ajung sa il dezvolte undeva dupa aproximativ 15 ani de la stabilirea diagnosticului de poliartrita reumatoida seropozitiva. Daca un membru al familiei a fost diagnosticat cu sindrom Felty, riscurile de a-l dezvolta cresc si mai mult.

Sindrom Felty – simptome si manifestari

Descris de fapt ca o manifestare a poliartritei reumatoide severe, sindromul Felty apare in mod uzual la persoanele cu artrita severa, de lunga durata, eroziva si seropozitiva. Cu toate acestea, diagnosticul de sindrom Felty poate precede simptomele artritei. Desi implicarea articulara, cel putin la debutul sindromului, poate fi limitata, majoritatea persoanelor prezinta dovezi clare pe radiografie ale formei erozive ale bolii. Efuziunile sinoviale sunt prezente la aproximativ 75% dintre persoanele cu sindrom Felty. Simptomele tipice sunt urmatoarele:

• Simptome articulare

Durere, tumefactie, rigiditate, pierderea mobilitatii articulare, in special in articulatiile mici de la nivelul mainilor si picioarelor. Simptomele sunt cronice, progresive, si in foarte multe cazuri conduc la eroziuni si deformari articulare.

• Splenomegalie

Splenomegalia poate fi diferentiata clinic la aproximativ 90% dintre persoanele afectate si este insotita de durere sau disconfort in cadranul superior stang al abdomenului. Splenomegalia are repercusiuni proprii, cum ar fi distrugerea periferica a neutrofilelor si altor celule sanguine, in acest context ajungandu-se la anemie, leucopenie (scaderea numarului de leucocite), iar uneori si trombocitopenie (scaderea numarului de trombocite).

• Neuropenie si infectii frecvente

Neutropenia face parte din triada simptomelor pe care persoanele cu sindrom Felty le prezinta. Din cauza scaderii numarului de neutrofile, riscul de infectii bacteriene creste foarte mult. Este observat faptul ca majoritatea infectiilor tind sa fie respiratorii si dermatologice.

• Manifestari extraarticulare

Persoanele cu sindrom Felty prezinta si manifestari extraarticulare, cum ar fi: noduli reumatoizi si hepatomegalie, limfadenopatie, fibroza pulmonara, pleurita, sindromul Sjogren. Prezenta lor nu este obligatorie pentru a se pune diagnosticul de sindrom Felty, dar s-a observat, de exemplu, ca aproximativ 70% dintre persoanele cu acest sindrom au si hepatomegalie subiacenta. Pentru diagnostic, nu este absolut esential ca si splenomegalia sa fie prezenta.

Diagnosticul de sindrom Felty

Diagnosticul de sindrom Felty se bazeaza pe asocierea simptomelor clinice cu rezultatele unor investigatii imagistice si hematologice.

Examen clinic si anamneza

Prezenta triadei simptomelor – poliartrita reumatoida activa, splenomegalie, neutropenie – intr-o prima instanta sugereaza diagnosticul de sindrom Felty. Totusi, nu este absolut esential, spre exemplu, ca splenomegalia sa fie prezenta.

Investigatii de laborator

·       Hemoleucograma completa care demonstreaza neutropenia (moderata sau severa), anemia, trombocitopenia, leucopenia (nu este obligatoriu ca ultimele sa fie prezente).

·       Nivelurile ridicate de factor reumatoid si anticorpi anti-CCP.

·       Markeri inflamatori: VSH si proteina C reactiva crescute, indicand inflamatia sistemica.

Investigatii imagistice

Ecografia abdominala sau tomografia computerizata ajuta la evaluarea splinei si, la necesitate, la excluderea altor cauze pentru splenomegalie. Radiografiile articulare pot evidentia leziunile osoase si deformarile caracteristice poliartritei reumatoide.

Tratament sindrom Felty

Tratamentul in caz de sindrom Felty necesita o abordare multilaterala, care are in vedere terapia poliartritei reumatoide, cat si masuri specifice pentru corectarea neutropeniei, pentru reducerea riscului ulterior de infectii recurente.

Tratamentul artritei reumatoide

·       Metotrexat: cel mai frecvent agent terapeutic utilizat in caz de poliratrita reumatoida, care s-a dovedit foarte eficient in controlul simptomelor si in prevenirea progresiei bolii. In egala masura, metotrexatul poate avea un efect indirect benefic asupra neutropeniei, prin faptul ca reduce inflamatia sistemica.

·       Agenti biologici: inhibitorii de TNF-α, cum ar fi infliximab si etanercept, s-au dovedit a fi eficienti in reducerea progresiei poliartritei reumatoide si, in unele cazuri, in ameliorarea si tratarea neutropeniei asociate cu sindrom Felty.

·       Alte medicamente antireumatice modificatoare ale bolii (denumire abreviata DMARD), de exemplu leflunomida si sulfasalazina, se utilizeaza in cazurile refractare sau la persoanele cu sindrom Felty care nu pot tolera metotrexatul.

Tratamentul neutropeniei

·       Factorii de stimulare ai coloniilor de granulocite (G-CSF): poate stimula biosinteza in vivo a neutrofilelor si reduce riscul de infectii la persoane neutropenie severa.

·       Splenectomia: in cazurile rezistente la tratamente medicamentoase si la persoanele care au infectii recurente, indepartarea splinei poate ameliora neutropenia si reduce, ulterior, riscul de infectii.

Managementul infectiilor reprezinta o problema majora in sindromul Felty, iar in unele cazuri poate fi necesara profilaxia inainte de infectie. Se recomanda monitorizarea frecventa si, daca este necesar, initierea imediata a tratamentului cu antibiotice sau antifungic, dupa caz.

Posibile complicatii ale sindromului Felty

In cazul sindromului Felty, principala complicatie este reprezentata de infectiile recurente sau severe, in special ale tractului respirator si ale pielii, din cauza neutropeniei. Mai pot aparea si alte complicatii, cum ar fi anemia (din cauza splenomegaliei) si hemoragia (din cauza faptului ca deseori exista si trombocitopenie). Unele persoane cu acest sindrom au hipertensiune portala idiopatica non-cirotica, ceea ce creste riscul de varice esofagiene si sangerari ale acestora. Mai mult decat atat, tratamentul cu G-CSF, indicat pentru neutropenie, poate exacerba anumite boli autoimune existente. Persoanele cu acest sindrom au risc usor mai mare de a dezvolta limfom.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK546693/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10619942/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4296472/

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1521694204000865?via%3Dihub

https://www.sciencedirect.com/topics/immunology-and-microbiology/feltys-syndrome