Actinomicoza: cauze, manifestari clinice, tratament

Actinomicoza este o afectiune infectioasa rara, denumita dupa tipul bacteriilor care o provoaca. Este vorba de bacterii apartinand genului Actinomyces, care in mod normal sunt prezente in organismul uman la nivelul cavitatii bucale, gatului, tractului digestiv si tractului urinar. Sunt bacterii inofensive atat timp cat traiesc in mediul lor, insa daca ajung si in alte zone ale corpului provoaca o infectie.

Acea infectie cauzata de bacteriile Actinomyces poarta numele de actinomicoza, fiind vorba de o afectiune ce poate imbraca forme foarte grave. Actinomicoza poate aparea in orice zona a corpului, iar in functie de localizare exista mai multe tipuri specifice ale acestei boli. Tot in functie de localizare, actinomicoza se manifesta prin simptome specifice, care pot fi confundate cu cele ale altor boli cu o incidenta mai mare.

Dat fiind faptul ca este o afectiune rara, dar in acelasi timp si foarte periculoasa, am considerat necesar sa va oferim acest material cu informatii complete despre actinomicoza si modul in care poate fi diagnosticata si tratata.

Cum apare actinomicoza

Actinomicoza este cauzata de infectia cu bacterii Actinomyces, care sunt bacterii anaerobe ce traiesc in tesuturile profunde ale organismului, unde concentratia de oxigen este foarte scazuta. Se dezvolta la nivelul cavitatii bucale, gatului, in tractul digestiv si in tractul urinar, iar prezenta lor in organism este normala si lipsita de riscuri atat timp cat raman in mediile si tesuturile in care se dezvolta. Cand aceste tesuturi sunt lezate, bacteriile Actinomyces ajung insa in fluxul sanguin si sunt purtate catre alte zone ale corpului, in care nu sunt prezente in mod obisnuit si astfel se declanseaza infectiile care genereaza actinomicoza.

Lezarea tesuturilor se poate produce sub influenta mai multor factori, cum ar fi anumite boli, interventii chirurgicale la nivelul abdomenului, leziuni sau traumatisme, tratamente stomatologice. De asemenea, igiena orala precara precum si purtarea indelungata a dispozitivelor intrauterine – in cazul femeilor – constituie factori de risc ce pot cauza actinomicoza prin faptul ca favorizeaza dezvoltarea bacteriilor Actinomyces care pot apoi pot ajunge in alte zone ale corpului.

Mai trebuie precizat ca actinomicoza nu este o boala contagioasa, dat fiind faptul ca bacteriile care o cauzeaza sunt anaerobe si nu rezista in mediul exterior. Cu alte cuvinte, nu se pot transmite de la o persoana la alta pentru ca odata ce parasesc organismul, mor.

Cate tipuri de actinomicoza exista si cum se manifesta

In general, actinomicoza cauzeaza inflamatie la locul infectiei, insotita de durere si aparitia abceselor, care sunt acumulari de puroi. In multe cazuri apar mai multe abcese de mici dimensiuni, care sunt interconectate si duc ulterior la formarea unor fistule purulente. De asemenea, pacientii cu actinomicoza manifesta o stare de slabiciune generalizata si oboseala.

Vorbim de simptome generale, insa exista si manifestari specifice, in functie de zona in care este localizata actinomicoza. Tot in functie de zona, actinomicoza este de mai multe tipuri, pe care vi le prezentam in continuare, impreuna cu particularitatile si simptomele caracteristice fiecareia.

• Actinomicoza crevico-faciala

Aceasta este cea mai frecventa forma de actinomicoza si se manifesta la nivelul gatului, maxilarului inferior sau gurii. Igiena orala precara si cariile dentare sunt principalii factori favorizanti, insa infectia mai poate aparea si in urma unor leziuni sau traumatisme si uneori in urma unor tratamente stomatologice. 

In zona gatului sau a maxilarului se dezvolta lent o formatiune dura, care nu este dureroasa la inceput. Ulterior, la suprafata pielii se deschid fistule purulente, umflatura devine dureroasa si poate cauza dificultati de inghitire sau de vorbire, intrucat pacientilor le este greu sa deschida gura. In formele cele mai grave, actinomicoza cervico-faciala poate afecta chiar si osul maxilarului.

• Actinomicoza toracica

Dupa cum este lesne de inteles, aceasta forma de actinomicoza este localizata la nivelul cutiei toracice, putand afecta si plamanii. Cel mai adesea apare ca urmare a aspirarii in caile respiratorii a secretiilor orale contaminate cu bacterii Actinomyces. Simptomele pot fi usor confundate cu cele ale unei infectii respiratorii, intrucat includ tuse, febra, dureri in piept si dificultati de respiratie care se acutizeaza treptat. Ca urmare a afectarii plamanilor, pacientii cu actinomicoza toracica pot expectora sange cand tusesc, iar la suprafata pielii din zona toracica se pot deschide fistule purulente.

• Actinomicoza abdominala

Este cauzata in general de bacteriile Actinomyces din tractul digestiv, care ajung in cavitatea abdominala in urma unei perforatii la nivelul stomacului ori intestinelor sau a unei interventii chirurgicale abdominale.

Cel mai frecvent simptom asociat cu acest tip de actinomicoza este durerea abdominala localizata in functie de organele afectate. De asemenea, tulburari digestive precum diareea sau constipatia sunt manifestari specifice actinomicozei abdominale. In unele cazuri, in cavitatea abdominala se dezvolta formatiuni palpabile care pot fi usor confundate cu o masa tumorala, iar in stadiile avansate apar si de aceasta data acele fistule purulente, care se deschid la suprafata pielii.

• Actinomicoza pelvina  

Acest tip de actinomicoza este specific femeilor si are ca principala cauza folosirea indelungata a dispozitivelor intrauterine. Durerile in zona pelvina, sangerarile si scurgerile vaginale sunt principalele simptome, insotite deseori de febra si disconfort la nivelul abdomenului inferior. Si in acest caz pot aparea formatiuni dure palpabile, iar daca infectia nu este tratata la timp se poate extinde si la nivelul aparatului urinar.

• Actinomicoza generalizata

Este cea mai rara, dar totodata cea mai grava forma de actinomicoza, care apare ca urmare raspandirii bacteriilor Actinomyces in mai multe organe vitale din corp. Acestea sunt purtate de fluxul de sange si pot ajunge astfel la ficat, rinichi sau creier, cauzand simptome complexe, specifice fiecarui organ afectat.

Cum se trateaza actinomicoza

Fiind o boala rara si cu simptome atat de variate si similare cu ale altor afectiuni comune, in stadiile incipiente actinomicoza poate fi confundata usor cu alte boli. Dincolo de anamneza si examenul clinic, pentru stabilirea unui diagnostic exact sunt necesare si analize de laborator, prin intermediul carora se identifica prezenta bacteriilor Actinomyces in probele biologice prelevate de la pacienti.    

Prezenta acestora confirma diagnosticul de actinomicoza si totodata ajuta la stabilirea tratamentului adecvat. Fiind vorba de o infectie bacteriana, principala optiune terapeutica este administrarea de antibiotice. Cel mai frecvent se apeleaza la penicilina, care la inceput se administreaza intravenos, in doze mari, pe o perioada ce poate varia intre 2 si 6 saptamani. Dupa aceea tratamentul se continua prin administrarea aceluiasi antibiotic in doze mai mici, pe cale orala. Daca pacientul este alergic la penicilina, exista alternative cu eficienta sporita reprezentate de alte antibiotice precum tetraciclina, doxicilina sau ertitromicina, care nu se aleg la intamplare, ci in functie de severitatea infectiei, localizarea acesteia si gradul de toleranta al pacientului.

Trebuie spus ca tratamentul este unul de lunga durata, iar in functie de severitatea bolii si de raspunsul clinic, acesta poate dura intre 6 luni si un an. Chiar daca starea pacientului se amelioreaza considerabil, intreruperea prematura a tratamentului  poate face ca boala sa recidiveze.

In cazul pacientilor cu forme avansate ale bolii, poate fi nevoie chiar si de interventii chirurgicale pentru drenarea abceselor, indepartarea fragmentelor de tesut necrozat si a fistulelor aparute ca urmarea formarii de canale, pentru evacuarea in exterior a depozitelor de puroi.  

De asemenea, in functie de structurile anatomice afectate, medicii mai pot prescrie tratamente specifice pentru a sustine functiile acestora, precum si terapii adjuvante.

Tratamentul corect administrat nu da rezultate imediat, insa in primele saptamani se poate constata o imbunatatire a starii pacientului, datorata ameliorari simptomelor. In cazurile usoare si diagnosticate la timp, simptomele pot disparea complet dupa 2-3 luni de tratament, in timp ce pacientii cu forme mai grave pot avea nevoie de mai bine de un an pentru o recuperare completa. Asa cum spuneam, tratamentul trebuie continuat chiar si daca simptomele neplacute au disparut, iar dupa incheierea terapiei e recomandat ca pacientul sa fie monitorizat timp de inca 2 ani.