Abces retrofaringian: ce este, cauze, simptome si tratament

Un abces retrofaringian reprezinta o colectie purulenta acumulata la nivel retrofaringian, adica in regiunea anatomica situata in spatele peretelui posterior al faringelui, intre gat si coloana. In mod obisnuit, apare la copii sub varsta de 5 ani, rareori la adulti. Incidenta mai mare in randul copiilor se datoreaza atat sistemului imunitar incomplet dezvoltat, cat si anumitor particularitati anatomice, cum ar fi faptul ca ganglionii limfatici de la nivelul gatului sunt mai mari si, asadar, mai predispusi la infectii. Dupa varsta de 5 ani, ganglionii isi reduc progresiv dimensiunile, iar riscul de a dezvolta un abces retrofaringian scade. La adulti, cazurile sunt rare si relativ usoare.

Ce este abcesul retrofaringian?

Un abces retrofaringian apare prin acumularea de puroi, de obicei ca urmare a unei infectii (cel mai des, de natura bacteriana). Infectia poate debuta prin diseminarea microorganismelor dintr-un focar infectios primar – o faringita acuta, amigdalita, sinuzita sau otita medie. Alternativ, se poate ca leziunile traumatice ale faringelui, cauzate de corpi straini (oase de peste) sau anumite proceduri medicale (endoscopie), sa permita patrunderea bacteriilor in spatiul retrofaringian cu formare de abces retrofaringian. Abcesul poate evolua rapid si reprezinta o urgenta medicala, in contextul posibilelor complicatii asociate – obstructia cailor aeriene, mediastinita sau sepsisul.

Abces retrofaringian – cauze si factori de risc

Privitor la intrebarea de la ce se face abcesul, etiologia implica de obicei infectia bacteriana. In general, principalele specii bacteriene implicate in aparitia unui abces retrofaringian sunt:

• Streptococcus pyogenes (streptococul β-hemolitic de grup A);
• Staphylococcus aureus;
• Haemophilus influenzae;
• specii anaerobe precum Bacteroides, Peptostreptococcus, Fusobacterium;
• Mycobacterium tuberculosis (în zonele endemice si la persoanele imunocompromise).

Este important de mentionat ca, de cele mai multe ori, aparitia unui abces retrofaringian implica o infectie polimicrobiana, cu mai multe specii bacteriene in acelasi timp. Pe de alta parte, exista si alte cauze care pot duce la abces retrofaringian, cum ar fi:

• infectii supurative ale tractului respirator superior: amigdalita acuta, faringita streptococica sau sinuzita si otita medie (ca urmare a diseminarii bacteriene spre spatiul retrofaringian);
• traumatisme ale faringelui: leziuni acuzate de obiecte ascutite (oase de peste), interventiile de natura endoscopica, intubatie oro-traheala (IOT);
• limfadenita retrofaringiana (inflamarea ganglionilor limfatici de la acest nivel);
• starea imunodepresiva: diabet zaharat, tratament cu corticosteroizi, chimioterapia, infectia cu HIV/SIDA.

Fumatul, consumul cronic de alcool, boala de reflux gastroesofagian, igiena dentara precara si antecedentele de amigdalectomie (indepartarea chirurgicala a amigdalelor) cresc riscul aparitiei unui abces retrofaringian. Cu toate acestea, copiii sunt cel mai des afectati de aceasta patologie, ca urmare a particularitatilor anatomice de la nivelul gatului si sistemului imunitar inca incomplet dezvoltat. Pe langa faptul ca incidenta este mai mare in randul copiilor, acestia au un risc relativ mai mare de a dezvolta complicatii, cum ar fi sindromul de detresa respiratorie acuta (SDRA).

Abces retrofaringian – simptome si manifestari

In stadiile initiale, prezenta unui abces retrofaringian poate imita fidel simptomele de faringita necomplicata. Pe masura ce infectia retrofaringiana avanseaza, simptomele obstructiei tractului respirator superior devin mai evidente, agravandu-se de obicei in decursul urmatoarelor zile:

• durere severa in gat (odinofagie), de obicei unilaterala. Aceasta se asociaza si cu dificultati la inghitire (disfagie) si poate sa apara chiar si cand persoana intoarce capul. Mai rar, s-a putut observa faptul ca un copil cu abces retrofaringian dezvolta temporar torticolis.
• febra, de obicei peste 38,5 °C, insotita de o stare generala alterata, frisoane;
• modificari ale vocii, ca urmare a compresiei structurilor faringiene, vocea devenind „slaba”, hipernazala, inabusita;
• trismus;
• respiratie zgomotoasa (stridor), care sugereaza obstructia partiala a cailor aeriene;
• rigiditate cervicala, cu durere care apare in momentul miscarii gatului sau cand se adopta o pozitie antalgica, cum ar fi hiperextensia capului;
• ganglioni limfatici cervicali mariti si durerosi la palpare.

Este foarte important sa diferentiem prezenta unui abces retrofaringian de epiglotita. Astfel, in caz de abces retrofaringian, persoana resimte un disconfort major in momentul in care isi extinde gatul – tocmai din acest motiv, are tendinta de a-si mentine gatul in flexie. In caz de epiglotita, pacientii prefera in schimb sa-si mentina gatul in extensie, pentru a diminua pe cat posibil disconfortul. La copiii mici, manifestarile pot include iritabilitate, dificultati alimentare, salivare excesiva si, in cazuri mai avansate de boala, semne de obstructie respiratorie (cianoza, spre exemplu – albastrirea tegumentelor si/sau mucoaselor).

Tratament abces retrofaringian

Diagnosticat in timp util si tratat precoce, prognosticul unui abces retrofaringian este in general favorabil, cu rate de mortalitate de pana la 2,6% la adulti si potential mai scazute la copii. Insa, uzual tratamentul agresiv este necesar, deseori cu management in unitatile de terapie intensiva. Intarzierea diagnosticului si tratamentului poate duce la complicatii grave, cum ar fi obstructia cailor respiratorii, eroziuni bronsice, mediastinita, sepsis, sindromul de detresa respiratorie sau perforatie esofagiana, paralizia nervilor cranieni, sindromul Lemierre, meningoencefalita. Cele mai comune alternative de tratament pentru un abces retrofaringian includ urmatoarele:

• Stabilizarea initiala a pacientului

Prioritatea absoluta in caz de abces retrofaringian este asigurarea permeabilitatii cailor aeriene si, astfel, a ventilatiei normale. Persoanele cu obstructie respiratorie severa pot necesita in acest sens intubatie oro-traheala sau traheostomie de urgenta. Monitorizarea functiei respiratorii, cu administrare de oxigen, este esentiala pentru a preveni hipoxia.

• Tratament antibiotic

Dupa stabilizare, se initiala tratamentul pe baza de antibiotice cu spectru larg. Optiunile initiale includ combinatii de beta-lactamine cu inhibitori de beta-lactamaza (ampicilina/sulbactam) si cefalosporine de generatia a treia asociate cu metronidazol. Cand se suspecteaza faptul ca este vorba despre o infectie cu MRSA (Staphylococcus aureus rezistent la meticilina), se va adauga vancomicina sau linezolid. Se opteaza pentru antibiotice cu spectru larg de actiune intrucat, de cele mai multe ori, la baza aparitiei unui abces retrofaringian sau infectiile polimicrobiene.

• Drenajul chirurgical

In prezenta unui abces retrofaringian format si confirmat imagistic (in mod obisnuit prin CT cu substanta de contrast), se recomanda drenaj chirurgical. Procedura chirurgicala de drenaj a unui abces retrofaringian implica incizia si drenajul colectiei purulente sub anestezie, cu evitarea pe cat posibil a lezarii structurilor invecinate. Uneori, se foloseste aspiratia cu ac ghidata imagistic, mai ales in cazul abcesului retrofaringian de dimensiuni mai reduse.

• Managementul complicatiilor

In cazul în care un abces retrofaringian progreseaza spre sepsis, mediastinita sau alte eventuale complicatii severe, este necesara terapia intensiva. Aceasta poate implica suport hemodinamic, ventilatie mecanica si interventii suplimentare, dupa caz. Totusi, in cazul in care se intervine in timp util, riscul de complicatii asociate se reduce semnificativ.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK441873/

https://www.msdmanuals.com/home/ear-nose-and-throat-disorders/mouth-and-throat-disorders/retropharyngeal-abscess

https://radiopaedia.org/articles/retropharyngeal-abscess

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24026-retropharyngeal-abscess