Vezica neurogena, cunoscuta si sub numele de disfunctie neurogena a tractului urinar inferior, defineste de fapt o varietate de afectiuni urinare intalnite la persoanele care nu-si pot controla vezica urinara din cauza unei afectiuni a creierului, a maduvei spinarii sau a nervilor.
In sectiunile urmatoare ale acestui articol vom aborda in detaliu simptomatologia specifica pacientilor cu vezica neurogena, modul de diagnosticare, optiunile de tratament si posibilele complicatii.
Vezica neurogena – generalitati
Dupa cum bine stiti, vezica urinara si rinichii fac parte din sistemul urinar. Acestea sunt organele care produc, stocheaza si elimina urina din corp. Cand sistemul urinar functioneaza corespunzator, rinichii produc urina pe care o transfera in vezica urinara. Acest organ serveste ca unitate de stocare a urinei si este sustinut de muschii planseului pelvian, din partea inferioara a abdomenului.
Daca nu este plina cu urina, vezica este relaxata. Cand se umple insa, semnalele nervoase din creier declanseaza nevoia de a urina. Pentru a evacua urina, creierul le transmite muschilor vezicii urinare sa se contracte, fortand astfel urina sa iasa prin uretra (tubul prin care curge urina din corp). Uretra prezinta niste muschi numiti sfincteri, care o ajuta sa se mentina inchisa, astfel incat urina sa nu fie evacuata inainte sa ajungeti la toaleta. Acesti sfincteri se deschid abia cand vezica urinara se contracta.
Muschii si nervii sistemului urinar colaboreaza pentru a retine si elibera urina la momentul dorit de persoana in cauza. Nervii transporta semnalele de la creier, prin maduva spinarii si pana la vezica. Aceste semnale anunta muschii vezicii urinare fie sa se contracte, fie sa se relaxeze. La pacientii cu vezica neurogena, acesti nervi nu functioneaza corespunzator.
Vezica neurogena – cauze si factori de risc
Nervii si muschii de la nivelul vezicii si uretrei pot fi afectati de o boala sau leziune. Afectiunile care pot cauza o vezica neurogena sunt:
Unele persoane prezinta vezica neurogena din nastere sau problema apare la scurt timp dupa aceea, de exemplu in caz de:
-
spina bifida;
-
agenezie sacrala;
-
paralizie cerebrala.
Un alt factor de risc pentru vezica neurogena sunt leziunile nervilor (neuropatie), aparute dupa:
-
accident vascular cerebral;
-
infectie sau tumora cerebrala ori de la nivelul maduvei spinarii;
-
expunere la metale grele;
-
leziuni ale maduvei spinarii;
-
interventie chirurgicala pelvina;
-
nastere vaginala;
-
diabet;
-
alcoolism;
-
hernie de disc;
-
sifilis.
Vezica neurogena – simptome
Simptomele de vezica neurogena variaza de la o persoana la alta, deoarece depind si de tipul leziunilor nervoase care cauzeaza problema. Simptomele constau in:
-
infectii ale tractului urinar – adesea, primul semn de vezica neurogena. Persoanele cu vezica hiperactiva sau subactiva pot suferi de infectii repetate ale tractului urinar.
-
scurgeri de urina – muschii vezicii urinare pot fi hiperactivi, contractandu-se prea frecvent. Aceasta contractare determina uneori pierderi involuntare de urina (incontinenta urinara). Se pot scurge doar cateva picaturi de urina sau o cantitate mai mare, uneori in timpul somnului.
-
urinari frecvente – adica de peste 8 ori in 24 de ore;
-
eliminarea unei cantitati foarte mici de urina – persoanele cu vezica urinara subactiva pot sa elimine foarte putina urina, sa nu-si poata goli complet vezica urinara sau chiar sa nu poata urina deloc (retentie urinara). Aceste simptome de vezica neurogena apar la persoanele cu diabet, scleroza multipla, poliomielita, sifilis sau care au suferit o interventie chirurgicala pelvina majora.
-
dureri pelvine;
-
pietre la rinichi;
-
disfunctie erectila la barbati.
Vezica neurogena – diagnostic
Medicul va avea in vedere istoricul medical al pacientului, simptomele, dar si medicamentele pe care le foloseste pacientul. Daca se suspecteaza o vezica neurogena, specialistul se va interesa si despre dieta pacientului, cantitatea si tipul lichidelor consumate zilnic.
Pentru stabilirea diagnosticului de vezica neurogena, se au in vedere si urmatoarele:
-
jurnalul vezicii urinare – pacientul suspectat de vezica neurogena poate tine un jurnal in care va nota cat de des merge la toaleta si momentele in care a avut pierderi de urina;
-
masurarea nivelului pierderilor de urina – pacientul poate purta un tampon tratat cu un colorant special, astfel incat tamponul sa isi schimbe culoarea la contactul cu scurgerile de urina;
-
examenul fizic – in cazul femeilor care s-ar putea confrunta cu vezica neurogena, medicul poate examina abdomenul, pelvisul si rectul, iar la barbati, abdomenul, rectul si prostata;
-
alte investigatii – pentru stabilirea diagnosticului de vezica neurogena, medicul poate recomanda si:
-
urocultura – testarea unei probe de urina pentru a depista eventuale infectii sau prezenta sangelui;
-
scanarea vezicii urinare – un tip de ecografie care masoara cantitatea de urina ramasa in vezica dupa urinare;
-
cistoscopie – prin uretra si pana in vezica, se introduce un tub ingust, care are atasata o lentila minuscula;
-
testarea urodinamica – verifica in ce masura reuseste tractul urinar inferior sa stocheze si sa elimine urina. Un exemplu de test urodinamic presupune ca pacientul cu risc de vezica neurogena sa urineze intr-o palnie speciala, pentru ca medicul sa vada cata urina s-a produs si cat timp dureaza evacuarea acesteia. Alte teste constau in introducerea unui cateter in vezica, pentru a o drena, sau introducerea unei cantitati de apa pentru a verifica presiunea rezultata.
-
investigatii imagistice cum ar fi radiografie, ecografie si/sau tomografie. In anumite cazuri, se poate recomanda si o electroencefalografie (EEG), care presupune examinarea creierului, sau o electromiografie (EMG), prin care se verifica nervii si muschii vezicii urinare.
Vezica neurogena – tratament
Optiunile de tratament pentru vezica neurogena depind de cauza bolii si sunt menite sa previna afectarea rinichilor. Le enumeram mai jos.
-
Medicamente pentru vezica hiperactiva – ajuta la relaxarea muschilor hiperactivi ai vezicii urinare. Pot fi administrate oral sau topic (gel sau plasture).
-
Catetere – pentru vezica urinara subactiva, se foloseste frecvent un tub mic introdus in uretra, pentru a ajuta vezica sa se goleasca complet. Exista 2 optiuni:
-
cateterizare intermitenta curata – cateterul se introduce de cateva ori pe zi (3-4 ori), pentru a se goli vezica urinara. Uneori, dupa cateva saptamani sau luni, procedura poate imbunatati functia vezicii urinare la pacientii cu vezica neurogena.
-
cateterizare permanenta – cateterul se mentine permanent, pentru a drena oricand urina. Cateterul poate fi plasat prin uretra sau poate fi inserat chirurgical, printr-o mica incizie in partea inferioara a abdomenului, direct in vezica (cateter suprapubian). Cateterul trebuie schimbat la fiecare 4-6 saptamani, dar cu cat este mentinut mai mult timp cu atat creste riscul de infectie cu Proteus mirabilis.
-
Injectii cu toxina botulinica (botox) – se administreaza in muschiul vezicii urinare. Pot ajuta la prevenirea contractarii excesiv de frecvente a vezicii urinare. Uneori, trebuie repetate la 6 luni sau un an.
-
Terapie de neuromodulatie sacrala – pentru pacientii cu vezica neurogena manifestata ca vezica hiperactiva, cand alte medicamente sau modificari ale stilului de viata nu au dat rezultate. Nervii sacrali transmit semnalele dintre maduva spinarii si vezica urinara. Modificarea acestor semnale poate reduce simptomele de vezica neurogena. Chirurgul plaseaza un fir subtire aproape de nervii sacrali. Firul este apoi conectat la o baterie mica, plasata sub piele. Dispozitivul trimite impulsuri electrice inofensive catre vezica urinara, pentru a anula semnalele care cauzeaza vezica hiperactiva.
-
Stimularea percutanata a nervului tibial – se foloseste un ac introdus intr-un nerv al piciorului, numit nervul tibial. Acul este conectat la un dispozitiv care trimite impulsuri electrice. Impulsurile se deplaseaza catre nervul tibial, apoi catre nervul sacral. La majoritatea pacientilor cu vezica neurogena se efectueaza 12 astfel de tratamente saptamanale si apoi procedura se repeta lunar.
-
Interventie chirurgicala – pentru unii pacienti cu vezica neurogena. Optiunile pot include:
-
sfincter artificial – acest dispozitiv ajuta la tratarea incontinentei urinare severe, daca muschiul sfincterului uretral nu functioneaza corespunzator. Este necesara interventia chirurgicala pentru a plasa manseta sfincterului in jurul uretrei, in timp ce o pompa este plasata sub piele, in scrot sau labii. Pompa este folosita pentru a deschide sfincterul si ii va permite pacientului cu vezica neurogena sa urineze.
-
urostomie – chirurgul creeaza in abdomenul pacientului un orificiu numit stoma. In functie de procedura aleasa, prin stoma se poate trece un cateter, pentru a goli vezica urinara, sau se instaleaza o punga speciala pentru colectarea urinei.
-
marirea vezicii urinare (cistoplastie de augmentare) – o parte a intestinului pacientului care sufera de vezica neurogena este indepartata si atasata de peretii vezicii urinare. Procedura creste dimensiunea vezicii urinare si o ajuta sa stocheze mai multa urina.
-
rezectia sfincterului – la acesti pacienti cu vezica neurogena, portiunea slabita a muschiului sfincterului uretral este indepartata. In unele cazuri, se efectueaza sfincterotomie, in care se poate extirpa intregul muschi.
Vezica neurogena – posibile complicatii
Daca vezica neurogena nu este tratata, pacientii se pot confrunta cu:
-
pierderi de urina involuntare, care genereaza stres si anxietate;
-
deteriorarea vaselor de sange mici din rinichi, daca vezica urinara se supraincarca si urina ajunge inapoi in rinichi (presiunea suplimentara poate duce la sange in urina);
-
infectia vezicii urinare, a ureterelor sau a rinichilor, daca urina este retinuta prea mult timp inainte de a fi eliminata din corp.
Surse:
https://www.uofmhealth.org/conditions-treatments/adult-urology/neurogenic-bladder
https://www.urologyhealth.org/urology-a-z/n/neurogenic-bladder
https://www.webmd.com/urinary-incontinence-oab/what-is-neurogenic-bladder
Catena
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook