Stent la rinichi: rol, avantaje si riscuri asociate

Stenoza arterelor renale, prezenta in aproximativ 5% dintre cazurile de hipertensiune arteriala, vine adesea in asociere cu boala arteriala periferica sau coronariana. Interventia chirurgicala de plasare a unui stent la rinichi, pentru a rezolva astfel de probleme, poate fi o alternativa relativ eficienta de tratament. Stenoza arterei renale poate duce la hipertensiune arteriala si nefropatie ischemica, pe langa alte complicatii multiple pe termen lung. Studiile efectuate sustin faptul ca angioplastia cu balon a arterei renale si/sau plasarea unui stent la rinichi poate ajuta la scaderea semnificativa a tensiunii arteriale sistolice, stabilizarea bolii renale cronice si alte beneficii.

Este foarte probabil ca o persoana sa aiba nevoie de stent la rinichi daca are ateroscleroza, care se prezinta cu depuneri de placi de aterom la nivelul arterelor renale. Astfel, poate sa apara un blocaj mai mare de 60% a lumenului arterial, ceea ce duce la perfuzarea limitata cu sange si, in timp, la complicatii majore. De asemenea, un stent la rinichi poate fi indicat la persoanele cu hipertensiune arteriala care nu raspunde la tratament, ca urmare a stenozei arterei renale. In zilele de astazi, stenarea arterei renale se efectueaza mult mai rar decat in trecut, intrucat a fost observat faptul ca, pe termen lung, beneficiile unei astfel de interventii sunt destul de limitate.

Ce rol are un stent la rinichi?

Artera renala este, de fapt, principalul vas de sange care iriga rinichii. Prin angioplastia arterelor renale si plasarea unui stent se trateaza, practic, ateroscleroza de la nivelul acestora. In cazul unei astfel de patologii, lumenul arterei este ingustat. Procedeul de plasare a unui stent la rinichi se aseamana foarte mult cu cel de plasare a unui stent la inima. Se introduce un tub mic la nivelul arterei, iar ulterior un balonas pentru „a deschide” partea ingusta a acesteia. Stentul, in cele din urma, se introduce pentru a mentine artera deschisa. Astfel, se asigura din nou fluxul fiziologic de sange si perfuzarea normala a rinichilor. Plasarea stentului la rinichi este minimum invaziva.

Stenarea arterei renale reprezinta o modalitate de tratament care ramane controversata. De cele mai multe ori, ateroscleroza arterei renale afecteaza portiunea proximala a acesteia, acumularea de placi aterosclerotice ducand la ingustarea lumenului arterial. Stenoza arterei renale pare a fi diagnosticata, in mod uzual, la persoanele cu ateroscleroza generalizata. Aproximativ 20% dintre pacienti prezinta afectarea ambelor artere renale. Plasarea unui stent la rinichi ar putea fi foarte eficienta, deoarece previne riscul ulterior de complicatii asociate si exacerbare a bolii. Cu toate acestea, exista studii care pun la indoiala efectele pe termen lung ale acestei interventii.

Stent la rinichi – in ce consta procedura?

Procedura de introducere a unui stent la rinichi are loc intr-o sala medicala specializata, numita „sala de radiologie interventionala”. Se face o incizie la nivel inghinal, pentru a se obtine acces la artera femurala. Prin aceasta artera se introduce un cateter care va fi ghidat la nivelul arterei sau arterelor renale, dupa caz, unde este localizata stenoza. In varful cateterului introdus se afla un balonas care, odata ajuns la locul stenozei, va fi umflat pentru a creste diametrul arterei care a fost ingustata. Ulterior, se introduce un stent la rinichi care ramane lipit de peretele arterial si astfel mentine artera deschisa pentru o perioada indelungata. In timp, se integreaza in perete.

Stent la rinichi – avantaje si indicatii

Dupa cum am mentionat deja, plasarea unui stent la rinichi are rolul de a trata relativ rapid, stenoza arterei renale (ateroscleroza arterei renale). Desi exista studii care pun la indoiala beneficiile pe termen lung ale procedurii de stenare a arterei renale, exista persoane care pot avea nevoie urgenta de o astfel de interventie, la care raportul risc – beneficu inclina, in cele din urma, spre optarea pentru aceasta interventie de plasare a unui stent la rinichi:

• un blocaj de cel putin 60% in ambele artere renale (peste 46% din cazuri);
• blocajul de cel putin 60% a unei singure artere renale;
• la persoanele cu edem pulmonar cauzat de stenoza arterei renale;
• hipertensiune arteriala refractara, care nu poate fi gestionata prin tratament medicamentos;
• insuficienta renala progresiva, episoade recurente de insuficienta cardiaca;
• reducerea riscului de complicatii asociate insuficientei renale progresive si stenozei.

Angioplastia renala si plasarea unui stent la rinichi ajuta la imbunatatirea fluxului sanguin catre rinichi si, prin urmare la reducerea simptomelor asociate stenozei renale. In egala masura, se va reduce si riscul de complicatii asociate. Procedura este realizata de catre un specialist in domeniu care, inainte de a incepe interventia, va explica pacientului tot ce presupune aceasta. Nu este nevoie de niciun fel de pregatire speciala inainte de plasarea unui stent la rinichi, iar procedura decurge in conditii de maxima siguranta. Procedura este minimum invaziva si implica introducerea unui cateter cu balon in artera ingustata, umflarea balonului pentru dilatare si plasarea stentului.

Stent la rinichi – riscuri asociate si contraindicatii

In ceea ce priveste plasarea unui stent la rinichi, riscurile si contraindicatiile sunt relative, si de cele mai multe ori este necesar ca medicul sa prezinte pacientului eventualele riscuri pe care le ridica o astfel de procedura. Nu se recomanda plasarea unui stent la rinichi la persoane care urmeaza tratamente cu anticoagulante sau antiinflamatoare. Administrarea acestora ar trebui sa fie oprita, la indicatiile medicului specialist, inainte de realizarea unei eventuale proceduri. Alte riscuri asociate cu procedura de introducere a unui stent la rinichi, la nivelul arterei renale care prezinta placi de aterom, sunt urmatoarele:

• iradierea;
• reactiile alergice la substanta de contrast;
• in unele cazuri, procedura nu are rezultatele dorite, poate agrava ingustarea sau, in sine, ar putea provoca un blocaj mecanic suplimentar, putand duce la insuficienta renala, situatie in care este necesara dializa pe termen lung;
• rareori, procedura poate duce la blocarea altor artere, cu complicatii implicite;
• leziunile arterei renale si/sau ale rinichilor;
• formarea cheagurilor de sange;
• hemoragia survenita in urma introducerii unui stent la rinichi;
• vanataile aparute la nivelul locului in care se introduce cateterul;
• infectiile pot sa apara in urma introducerii unui stent la rinichi.

Coagulopatiile care nu sunt tratabile reprezinta o contraindicatie absoluta. O persoana care are o astfel de afectiune nu va fi viabila pentru plasarea unui stent la rinichi. In majoritatea cazurilor, pacientii se simt mai bine la cateva zile dupa plasarea unui stent la rinichi. O astfel de procedura dureaza intre 30 si 60 de minute, si se efectueaza sub anestezie locala. Dupa ce a fost introdus un stent la rinichi, de obicei se recomanda spitalizarea timp de 24 de ore.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4819253/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4010717/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4815927/

https://sci-hub.se/https://doi.org/10.1016/S0002-8703(00)90310-7

https://my.clevelandclinic.org/health/treatments/14868-renal-artery-stenting

https://www.healthywa.wa.gov.au/Articles/N_R/Renal-artery-angioplasty-and-stent

https://www.saintlukeskc.org/health-library/renal-angioplasty-and-stenting

https://emedicine.medscape.com/article/1817671-overview?form=fpf

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3312172/