Sinuzita maxilara: factori de risc, simptome, tratament

Dintre cele patru perechi de sinusuri paranazale, sinusurile maxilare sunt cele mai mari. Acestea se localizeaza in interiorul maxilarelor, adica in partea superioara a obrajilor, sub ochi, deasupra dintilor superiori. Sinusurile maxilare sunt captusite cu o membrana care produce mucus cu rol in mentinerea umiditatii in nas si protejarea impotriva particulelor de praf si microorganismelor patogene. In mod normal, sinusurile maxilare contin aer, dar cand sunt infectate sau inflamate, are loc o supraproductie de mucus, puroi sau alte fluide, ducand la „infundarea” acestora. Aceasta afectiune poate denumirea de sinuzita – adica inflamatia sinusurilor.

Sinuzita maxilara, dupa cum si denumirea o indica, reprezinta inflamatia sinusurilor maxilare. Inflamatia poate fi secundara unei infectii virale, bacteriene sau fungice, care afecteaza drenajul de mucus. Cu toate acestea, spre deosebire de alte forme de sinuzita, sinuzita maxilara mai are o potentiala cauza – infectiile si traumatismele dentare. In acest caz, vorbim despre asa-zisa „sinuzita odontogena”, un tip specific de sinuzita maxilara care isi are originea la nivelul dintilor. Intrucat radacinile dintilor superiori se afla in proximitatea sinusurilor maxilare, anumite proceduri care implica dintii (extractii, implanturi) sau infectii dentare pot duce la sinuzita odontogena.

Sinuzita maxilara – cauze si factori de risc

Sinuzita maxilara defineste inflamatia, deseori secundara unei infectii respiratorii, a sinusurilor maxilare. Poate fi acuta (dureaza cateva saptamani) sau se poate transforma in sinuzita cronica, cu simptome care dureaza mai mult de 12 saptamani. In general, sinuzita maxilara este cauzata de infectia cu aceiasi agenti patogeni care provoaca si alte forme de sinuzita. Totusi, inflamatia sinusurilor maxilare poate aparea si in urma unei infectii sau proceduri dentare, cum ar fi extractie si implant de dinte. O astfel de procedura poate permite bacteriilor sa migreze in sinusuri, ducand la infectie. Forma odontogena reprezinta 10% din totalul cazurilor de sinuzita maxilara cronica.

Infectii virale:

• rinovirusuri;
• adenovirusuri;
• Influenza;
• Parainfluenza.

Infectii bacteriene:

• Streptococcus pneumoniae;
• Haemophilus influenzae;
• Moraxella catarrhalis;
• Staphylococcus aureus;
• Streptococcus pyogenes.

Infectii fungice (mai rare, la persoanele imunocompromise – HIV, diabet, pacient oncologic):

• Mucor;
• Rhizopus;
• Rhizomucor;
• Aspergillus.

Cauze odontogene (sinuzita odontogena):

• cauze infectioase: patologie dentara si parodontala (carie, infectie endodontica);
• cauze iatrogene (cele mai frecvente): lifting sinusal incorect efectuat, implanturi dentare si corpi straini (perforatii in timpul tratamentelor), folosirea excesiva a materialului obturator, extractii dentare incorecte, erori de chirurgie maxilara, inserarea unor implanturi inadecvate si alte proceduri efectuate gresit;
• chisturi radiculare si foliculare suprainfectate;
• leziuni traumatice ale osului maxilar;
• cauze tumorale (in cazul neoplasmelor).

Sinuzita maxilara de cauza dentara nu doar ca este frecvent intalnita in randul populatiei. Pe de alta parte, are si tendinta de a se croniciza si deseori ridica necesitatea unui tratament specific, diferit de tratamentul sinuzitei clasice (de cauza infectioasa). Exista si cativa factori care cresc riscul ca o persoana sa dezvolte sinuzita maxilara, cum ar fi:

• persoanele cu alergii sunt mult mai predispuse sa dezvolte sinuzita maxilara, dar nu numai, din cauza inflamatiei mucoasei nazale (rinita alergica) si obstructionarii sinusurilor;
• persoanele cu imunitate redusa, cum ar fi cele cu boli cronice (diabet, HIV/SIDA) sau care urmeaza tratamente cu corticosteroizi, au un risc crescut de a dezvolta sinuzita maxilara (in special sinuzita fungica);
• expunerea la fumul de tigara (fumatul activ sau pasiv) poate irita suplimentare mucoasa si, prin urmare, creste riscul de sinuzita maxilara;
• defectele anatomice (deviatia de sept, polipii nazali, concha bullosa) predispun o persoana la sinuzita;
• anumite afectiuni care afecteaza transportul mucusului si functia ciliara, fibroza chistica si diskinezia cilinara, cresc riscul ca o persoana sa dezvolte sinuzita maxilara.

In cele din urma, extractiile dentare, implanturile sau alte interventii recente la nivelul dintilor maxilari superiori pot afecta sinusurile maxilare, ducand la asa-zisa sinuzita odontogena.

Sinuzita maxilara – simptome si manifestari

Simptomele sinuzitei maxilare variaza in functie de severitatea inflamatiei. Totusi, cele mai des intalnite sunt urmatoarele:

• senzatia de durere si presiune faciala, in special in partea superioara a obrajilor sau in jurul ochilor (de obicei, aceasta este mai intensa atunci cand persoana isi misca brusc capul, cand se apleaca spre inainte);
• congestie nazala, cu dificultati in a respira pe nas;
• secretii nazale purulente, cu mucus gros, de culoare galben-verzuie, care uneori ar putea sa curga inapoi in gat (picatura postnazala), cu dureri in gat sau tuse. Secretia nazala este de obicei unilaterala, fara a exista insa o regula in aceasta privinta.
• dureri dentare, in special in caz de sinuzita maxilara odontogena;
• cacosmie, adica perceptia exagerata (reala sau imaginara) a unui miros urat, respingator;
• durere de cap localizata in regiunea frontala sau in jurul ochilor;
• febra, stare generalizata de oboseala.

Un alt semn distinctiv in caz de sinuzita maxilara este halitoza, adica respiratia urat mirositoare. Aceasta apare din cauza acumularii excesive de bacterii si mucus in sinusuri. Simultan, halitoza se asociaza cacosmiei, mirosul fetid resimtit avand originea la nivelul sinusurilor. Simptomele sinuzitei maxilare cronice sunt aceleasi, cu mentiunea ca au tendinta de a fi relativ mai usoare, dar se manifesta pentru o perioada mai lunga (timp de peste 12 saptamani).

Tratament sinuzita maxilara

Tratamentul sinuzitei maxilare se individualizeaza in functie de cauza de baza. Pe de alta parte, exista si alternative eficiente de tratament conservator, pentru ameliorarea simptomelor.

Tratament conservator

De obicei, reprezinta principala abordare in cazul in care sinuzita maxilara a fost precedata de o infectie virala a cailor respiratorii superioare. De cele mai multe ori, simptomele sunt limitate si se amelioreaza in timp. In acest context pot fi recomandate:

• decongestionante nazale, sub forma de spray-uri, pentru a reduce inflamatia si a ajuta la o mai buna deschidere a pasajelor nazale, pentru drenarea mucusului in exces;
• antiinflamatoare, precum ibuprofenul sau paracetamolul, pentru a ameliora disconfortul si durerea asociate;
• inhalatii pentru sinuzita maxilara, cu uleiuri esentiale speciale, recomandate la modul ideal de catre medicul specialist, sau solutii saline, pentru a ajuta la ameliorarea congestiei nazale si curatarea sinusurilor;
• este foarte importanta hidratarea, pentru a ajuta la fluidizarea mucusului si, de asemenea, la ameliorarea congestiei nazale suparatoare.

Tratament cu antibiotice

Tratamentul antibiotic pentru sinuzita maxilara se individualizeaza in functie de bacterie – este vorba fie despre sinuzita bacteriana, fie despre o sinuzita odontogena. In acest caz tratamentul pe baza de antibiotice este de prima linie, acesta fiind prescris in functie de speciile implicate:

• amoxiciclina;
• cefalosporine;
• macrolide.

Durata tratamentului variaza intre 7 si 14 zile si se urmeaza doar dupa indicatiile medicului. Daca este vorba despre o infectie virala, nu se administreaza antibiotice, intrucat acestea nu au niciun efect benefic. Dimpotriva, cresc riscul de a dezvolta fenomenul rezistentei la antibiotice.

Tratament cu antifungice

In caz de sinuzita maxilara cauzata de infectii fungice, se urmeaza tratament cu antifungice. De cele mai multe ori, astfel de tratamente sunt prescrise in cazuri severe de sinuzita cronica, uzual la persoane imunocompromise.

Interventii chirurgicale

Exista si interventii chirurgicale si operatii pentru sinuzita maxilara cronica. De obicei, acestea se recomanda in cazurile cronice sau cand tratamentele conservatoare nu s-au dovedit eficiente. Cele mai comune proceduri chirurgicale pentru sinuzita maxilara cronica, inclusiv odontogena, includ urmatoarele:

• chirurgia endoscopica a sinusurilor: este o procedura minim invaziva si eficienta, care permite medicului specialist sa indeparteze blocajele si sa largeasca deschiderile sinusurilor pentru a asigura drenajul eficient al mucusului in exces;
• interventiile stomatologice: eficiente in caz de sinuzita maxilara odontogena, necesare pentru a se trata infectii dentare de baza, pentru a drena eventuale abcese sau a extrage un dinte afectat, care provoaca sinuzita maxilara.

Sinuzita maxilara poate fi gestionata, din punct de vedere simptomatic, relativ similar cu restul formelor de sinuzita. Totusi, daca vorbim despre sinuzita maxilara odontogena, tratamentul va ridica necesitatea unui consult din partea medicului stomatolog.

Sinuzita maxilara – complicatii si riscuri asociate

In caz de sinuzita maxilara – sau alta forma – complicatiile sunt relativ rare. Aproximativ 1 din 1.000 de cazuri vor prezenta complicatii variabile. Acest lucru se explica prin faptul ca infectia de la nivelul sinusurilor se poate raspandi spre orbita, oasele din jur sau cavitatea intracraniana. Astfel, inflamatia sinusurilor maxilare poate duce la:

• celulita orbitala;
• celulita preseptala;
• abces subperiostal;
• abces orbital;
• tromboza sinusului cavernos.

Complicatiile intracraniene in caz de sinuzita maxilara pot include:

• dezvoltarea hematomului subdural;
• dezvoltarea hematomului epidural;
• meningita;
• empiemul subdural (cu risc crescut de mortalitate).

Sinuzita maxilara fungica poate fi foarte invaziva si devastatoare, deoarece exista un risc foarte mare de a se raspandi la structurile inconjuratoare.

Surse:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470383/
2. https://radiopaedia.org/articles/odontogenic-sinusitis
3. https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/maxilla-sinusitis
4. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7770314/
5. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6951102/
6. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9319441/
7. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK547701/