Sindromul de ochi uscat este o afectiune oculara comuna, cu incidenta crescuta in ultimii ani, care consta in afectarea filmului lacrimal si a carei importanta este adesea subestimata.
Definitia sa stiintifica este urmatoarea:
"Ochiul uscat este o boala multifactoriala a suprafetei ochiului caracterizata printr-o pierdere a homeostaziei filmului lacrimal si insotita de simptome oculare, in care instabilitatea si hiperosmolaritatea filmului lacrimal, inflamatia si leziunile suprafetei ochiului si anomaliile neurosenzoriale joaca roluri etiologice" (Raportul Works-shopului de Sindrom de ochi uscat al societatii americane TFOS – Societatea de Film lacrimal Ocular, DEWS 2017)
Deci sindromul de ochi uscat nu este doar un disconfort, este o afectiune complexa care trebuie sa fie prevenita, diagnosticata si tratata.
Ce este filmul lacrimal si care sunt rolurile sale?
Filmul lacrimal este compus din 3 straturi:
-
mucinic - in contact direct cu suprafata corneana
-
apos - intermediar: cel mai gros dintre cele trei straturi
-
lipidic - la exterior: in contact direct cu mediul extern
Fiecare strat are un rol specific:
-
stratul mucinic: ajuta la aderenta si repartizarea uniforma a stratului apos pe suprafata corneeana
-
stratul apos: este vehicul pentru nutrienti, oxigen si contine multe substante cu caracter protector, cum ar fi unele imunoglobuline ale sistemului imunitar.
-
stratul lipidic: are rol de a limita frecarea si evaporarea excesive si trebuie distribuit continuu pe suprafata oculara, prin clipit, deoarece tinde sa se conglomereze asa cum se intampla cu grasimea suspendata intr-un vas cu lichid.
Clasificarea principala a Sindromului de ochi uscat este facuta prin impartirea in doua mari categorii:
Sindrom de ochi uscat prin deficit apos: datorata secretiei lacrimale reduse (sindrom Sogren sau deficinte ale glandelor lacrimale, reflex lacrimal blocat, canale lacrimale blocate sau medicatie sistemica inhibitorie)
Sindrom de ochi uscat evaporativ: datorata evaporarii excesive, care la randul sau poate fi din cauze intrinseci (disfunctia glandelor lacrimale, defecte de inchidere a pleoapelor, folosirea unor medicamente, rata scazuta de clipire) sau extrinseci (deficit de vitamina A, folosirea lentilelor de contact, boli ale suprafetei oculare, cum sunt alergiile, conservantii din picaturile oftalmologice)
Cea din urma se intalneste cel mai frecvent.
Sindromul de ochi uscat - cauze
Cauzele care contribuie la aparitia sindromului de ochi uscat sunt numeroase:
Varsta inaintata - odata cu trecerea anilor glandele lacrimale se atrofiaza determinand alterarea progresiva a calitatii filmului lacrimal
Menopauza - la femeile care trec prin aceasta etapa, datorita dezechilibrelor hormonale, glandele lacrimale sufera o atrofie progresiva
Lentilele de contact - utilizarea lor prelungita determina cresterea evaporararii lacrimilor ceea ce induce alterari ale suprafetei oculare
Afectiuni ale pleopelor - inflamatia cronica a pleoapelor - blefarita care, prin afectarea anumitor glande determina modificari ale compozitiei filmului lacrimal.
Medicatia - antidepresivele, antihipertensivele, antiaritmicele, antiulceroase, antihistaminicele, diureticele, hormonii si imunosupresoarele pot inhiba producerea de lacrimi
Conditiile de mediu joaca un rol important in favorizarea aparitiei acestei boli a erei moderne si tehnologice, importanta lor fiind exacerbata in conditiile actuale de pandemie in care accentul se pune pe activitatile on-line pentru populatia din toate categoriile de varsta, rasa, sex sau statut social.
Factorii de mediu. Stationarea in medii nesanatoase: aer conditionat, ventilatie excesiva, temperatura ridicata, umiditate scazuta, lucru la cuptoare..., poate transforma un disconfort tranzitoriu intr-o uscaciune patologica reala.
Activitatile ce solicita atentie prelungita - activitati de munca sau de agrement care necesita vigilenta, cum ar fi munca pe calculator, jocuri video, lectura... - reduc clipirea ceea ce are ca rezultat alterarea distributiei lacrimilor favorizand evaporararea filmului lacrimal.
Interventii chirurgicale si parachirurgicale - pot determina deteriorari anatomice, care pot provoca ochi uscat. In aceste cazuri, o interventie terapeutica neefectuata in timp util poate provoca o cronicizare a acestei stari transformand-o intr-o uscaciune patologica reala.
Sindromul de ochi uscat - diagnostic
Diagnosticul Sindromului de ochi uscat este relativ simplu si non-invaziv fiind reprezentat de:
-
metode obiective, diagnosticul paraclinic (masurarea acuitatii vizuale, TBUT – testul care masoara timpul de rupere al filmului lacrimal, coloratia cu fluoresceina FBUT a peliculei filmului lacrimal, termografia, masurarea osmolaritatii lacrimale, rata de evaporarea a lacrimilor,etc ) dar si de
-
metode subiective care evalueaza gravitatea bolii in functie de frecventa si numarul simptomelor suferite si exprimate de pacient (Chestionare de evaluare, OSDI - INDICELE DE BOALA A SUPRAFETEI OCULARE).
Medicul oftalmolog este cel care are la dispozitie aparatura necesara pentru diagnosticul acestei afectiuni, deci conduita corecta a pacientului este prezentarea intr-un cabinet oftalmologic, de urgenta sau cu trimitere de la medicul de familie.
Sindromul de ochi uscat - simptome
Simptomele sunt numeroase, toate legate de modificari ale suprafetei oculare:
-
Senzatie de nisip sau corp strain in ochi
-
Senzatie de arsura
-
Mancarime
-
Fotofobie (sensibilitate la lumina)
-
Dificultate in deschiderea pleoapelor la trezire
-
Senzatie de ochi umed, hiperlacrimare
-
Clipire cu dificultate
-
Vedere incetosata care dispare dupa clipire
Simptomele pot fi exacerbate de conditii de mediu deosebit de nefavorabile, cum ar fi expunerea la vant, prezenta fumului, a aerului conditionat, a incalzirii excesive sau in timpul utilizarii motoretelor dar si in prezenta smogului.
Medicul poate observa adesea asa-numitul ochi rosu care este asociat cu ochiul uscat atunci cand este stabilita o stare inflamatorie sau o modificare a filmului lacrimal.
Sindromul de ochi uscat - tratament
Terapia consta in substituirea secretiei lacrimale cu picaturi sau geluri oftalmice cu actiune hidratanta si lubrifianta.
Exista o multitudine de lacrimi artificiale, simple sau care contin mai multe principii active.
Gold standardul tratamentului de substitutie lacrimala este folosirea Acidului hialuronic care are proprietati nu doar de lubrefiere a suprafetei oculare dar si de vindecare mai rapida a leziunilor corneene si chiar anti-inflamatorii.
Recent exista pe piata forme mai stabile de acid hialuronic, si anume lacrimi artificiale cu acid hialurionic cross-linkat care are compozitia de 6 ori mai stabila decat cel obisnuit, oferind pacientilor o remanenta mai lunga pe suprafata ochiului, o lubrefiere mai intensa, o stabilitate crescuta si o vindecare mai accentuata a ranilor corneene.
Cu toate acestea, atunci cand, ochiul uscat este insotit de fenomene inflamatorii
(ochi rosu), utilizarea exclusiva a unui
hidratant si lubrifiant artificial poate fi insuficienta. In acest caz, oftalmologul va alege un produs care combina efectul lubrifiant si hidratant cu un antiinflamator, deosebit de util pentru a reduce aceasta complicatie. Prin urmare, este necesar un diagnostic precis realizat de catre medicul oftalmolog.
Descopera
exercitii pentru ochi obositi si uscati pe care sa le incluzi in rutina ta zilnica de ingrijire a ochilor.
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook
