Respiratie suieratoare – cauze, afectiuni asociate, tratament

Respiratia suieratoare (wheezingul) reprezinta manifestarea simptomatica a oricarui proces de boala care, printre altele, provoaca obstructia cailor respiratorii. Acest tip de respiratie tinde sa aiba caracter muzical, ascutit, si poate fi perceputa chiar de catre persoana in cauza, putand avea origine oriunde de la laringe la bronhiolele distale, in oricare din cei doi timpi ai unei respiratii normale (inspir sau expir). Cand persoana se prezinta cu respiratie suieratoare intensa, de obicei indicand un proces obstructiv sever, poate fi auzita si fara utilizarea stetoscopului. In majoritatea cazurilor, suieraturile (raluri pulmonare) sunt auscultate cu ajutorul stetoscopului.

Respiratia suieratoare apare ca urmare a limitarii fluxului de aer la nivelul cailor aeriene (mari sau mici). Aceasta limitare, la randul ei, se asociaza ingustarii calibrului cailor aeriene, putand aparea ca urmare a unei inflamatii, alergii sau chiar obstructionarii acestora prin prezenta unui corp strain la nivelul lor. Fenomenul de respiratie suieratoare este deosebit de frecvent mai ales la persoanele care sufera de astm si in randul populatiei pediatrice (bebelusi si copii mici). Este de mentionat si faptul ca obstructia severa a cailor respiratorii, cu limitarea maxima a fluxului de aer, este foarte posibil sa nu se manifeste prin respiratie suieratoare, in ciuda obstructiei.

Respiratie suieratoare – factori de risc

Desi simptomul de respiratie suieratoare este frecvent in randul copiilor mici, cu varste intre 2 si 3 ani, iar in randul adolescentilor prevalenta este de aproximativ 12%, poate sa apara la orice categorie populationala. Expunerea la factorii de risc asociati bolilor pulmonare cu caracter de natura obstructiva predispune o persoana la a dezvolta respiratie suieratoare. Factorii de risc ai wheezingului sunt urmatorii:

• aspiratia unui corp strain (aschii, ace de brad, rumegus si altele);
• infectii respiratorii virale si bacteriene (din cadrul „bolilor copilariei”);
• diagnosticul de reflux gastroesofagian, insuficienta cardiaca („astmul cardiac”), precum si alte tipuri de afectiuni respiratorii sau cardiovasculare;
• fumatul activ sau pasiv;
• expunerea la substante volatile toxice, poluanti din atmosfera, praf, mucegaiuri, polen, par de animale si altele;
• reactiile alerge (alimentare, respiratorii);
• tendinta generala spre atopie si hipersensibilizare (eczeme, rinita, conjunctivite recurente);
• anumite tratamente medicamentoase (aspirina);
• predispozitia familiala spre astm;
• afectiuni perinatale, cum ar fi displazia bronhopulmonara (boala pulmonara cronica);
• malformatii congenitale ale eosfagului: fistula traheoesofagiana.

Expunerea la acesti factori de risc predispune o persoana la a dezvolta respiratie suieratoare. In foarte multe situatii, wheezingul este asociat cu o boala care afecteaza caile respiratorii, printr-un proces obstructiv sau inflamatoriu ce duce la blocarea sau ingustarea calibrului acestora. De cele mai multe ori, persoanele cu respiratie suieratoare descriu aparitia unui fel de fluierat, mai ales la nivelul gatului, in acelasi timp cu dificultatea de a expira. Wheezingul apare deseori in timpul expirului, intrucat in aceasta etapa caile aeriene isi micsoreaza calibrul pentru a favoriza expirul. Daca apare in ambii timpi ai respiratie, de obicei se indica o obstructie mai severa.

Respiratie suieratoare – cauze si afectiuni asociate

In practica clinica, astmul este o cauza majora pentru respiratie suieratoare. Totusi, la pacientul fara astm, este important sa se aiba in vedere posibilitatea existentei unei alte afectiuni. O astfel de afectiune poate aparea la nivelul:

• cailor respiratorii superioare extratoracice;
• cailor respiratorii superioare intratoracice;
• cailor respiratorii inferioare.

In cele ce urmeaza, vor fi prezentate afectiunile care, printre altele, se prezinta si cu simptomul de respiratie suieratoare. De mentionat este faptul ca etiologia variabila a wheezingului ridica necesitatea unor investigatii extinse, atat timp cat nu astmul este patologia care duce la aparitia fenomenului de respiratie suieratoare. Astmul este principala cauza care duce la aparitia acestui simptom de respiratie suieratoare, existand o serie de factori declansatori ai crizelor de astm. Totusi, persoanele cu astm sunt deseori constiente de boala de care sufera, asadar stiu ca aceasta afectiune se prezinta, mai ales in timpul acutizarii, cu respiratie suieratoare. Alte cauze pot fi:

Procese si afectiuni care duc la obstructia cailor respiratorii superioare extratoracice:

• sindromul picaturii postnazale;
• disfunctia sau paralizia corzilor vocale;
• amigdale hipertrofice;
• tumori ale cailor aeriene superioare;
• abces retrofaringian;
• edem laringian;
• stenoza laringiana (glotica);
• laringocel (hernia laringelui);
• policondrita recidivanta;
• boala reumatoida pulmonara (artrita cricoaritenoida);
• granulomatoza Wegener;
• infectii virale si bacteriene.

Procese si afectiuni care duc la obstructia cailor respiratorii superioare intratoracice:

• stenoza traheala;
• tumori ale cailor aeriene superioare;
• aspiratia de corpi straini;
• gusa intratoracica;
• sindromul Mounier-Kuhn (traheobronhomegalie).

Procese si afectiuni care duc la obstructia cailor respiratorii inferioare:

• boala pulmonara cronica obstructiva;
• bronsiectazie;
• bronsiolita;
• edem pulmonar;
• aspiratie gastrica;
• embolie pulmonara;
• fibroza chistica;
• sindrom carcinoid;
• carcinomatoza limfangitica;
• infectii parazitare;
• bronhospasmul aparut din diverse cauze poate duce la respiratie suieratoare (anafilaxie, inhalare a unor gaze toxice, infectii postvirale, postbacteriene, cauza medicamentoasa);
• sindromul toracic acut.

In randul copiilor, simptomul de respiratie suieratoare este frecvent asociat cu: fibroza chistica, fistula traheoesofagiana, sindroame postvirale (bronsiolita, bronsita bacteriana prelungita), dar si boala de reflux gastroesofagian, displazia bronhopulmonara, aspiratia de corpi straini. O alta posibila cauza pentru respiratie suieratoare in randul copiilor o reprezinta deglutitia ingreunata, asociata anumitor boli neuromusculare. Epiglotita, pneumonia si insuficienta cardiaca sunt alte posibile cauze pentru respiratie suieratoare. Din cauza etiologiei variabile, este important sa se coreleze simptomele intre ele, dat fiind faptul ca wheezingul se prezinta rareori izolat.

Tratament respiratie suieratoare

Dupa cum se poate observa mai sus, exista o gama deosebit de variata de posibile cauze pentru respiratie suieratoare. Din acest motiv, tratamentul se individualizeaza in functie patologia care duce la aparitia acestui fenomen si, in primul rand, vizeaza tratarea cauzei de baza. Ameliorarea simptomelor, cu imbunatatirea fluxului de aer la nivelul cailor aeriene afectate, se are in vedere in timpul tratamentului de baza. Alternativele terapeutice pentru respiratie suieratoare includ:

• bronhodilatatoare: β2-agonistii cu actiune rapida sunt bronhodilatatoarele de prima linie si frecvent utilizate pentru a trata simptomele acute (tuse, wheezing, dificultati de respiratie);
• corticosteroizi inhalatori: se recomanda de obicei in caz de respiratie suieratoare recurenta;
• steroizi sistemici: se dovedesc eficienti in tratamentul persoanelor cu respiratie suieratoare secundara infectiei cu rinovirus (terapie de 3-5 zile);
• antileucotriene: eficiente in caz de respiratie suieratoare aparuta dupa infectia virala, dar a fost observat faptul ca eficienta lor terapeutica este relativ scazuta.

In cele din urma, tratamentul pentru respiratie suieratoare trebuie elaborat dupa diagnosticarea patologiei de baza, care duce la aparitia acestui simptom.

Respiratie suieratoare netratata – riscuri si complicatii

Wheezingul implica, in cele din urma, o reducere a fluxului de aer, asadar un aport mai scazut al gazelor respiratorii. Desi nu este vorba despre blocarea completa a cailor aeriene, se va face resimtita, in timp, oxigenarea incompleta a sangelui. In astfel de cazuri, inima poate fi nevoita sa depuna efort suplimentar pentru a asigura perfuzarea cu oxigen si sange a organelor, asa cum se observa in insuficienta cardiaca, cu cardiomegalie. Wheezingul nu este firesc si trebuie tratat deoarece, in unele cazuri, ar putea indica chiar prezenta unui proces tumoral. De exemplu, este necesara interventia medicala de urgenta cand se prezinta cu cianoza si respiratie dificila.

Sfaturi pentru preventie

Wheezingul nu este o patologie in sine, ci simptomul unei boli. Pentru a reduce la minimum riscul de a dezvolta aceasta manifestare, se recomanda urmatoarele:

• evitare expunerii directe sau indirecte la factori alergeni cunoscuti;
• evitarea fumatului si limitarea expunerii la fumul de tigara, poluanti atmosferici, substante toxice volatile;
• practicarea regulata a exercitiilor de tip cardio, pentru a imbunatati functia pulmonara si functia cardiovasculara;
• vaccinarea copilului;
• evitarea contactului cu persoane care prezinta simptome de infectii respiratorii si purtarea mastii de protectie in spatiile aglomerate, cu flux continuu de oameni;
• asigurarea unei diete echilibrate si sanatoase, cu fructe si legume bogate in vitamine, pentru sustinerea imunitatii.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK358/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK482454/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4075862/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6676316/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8518996/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8291920/