AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATA NR. 3394/2003/01, 3395/2003/01, 3396/2003/01
-
Prospect
-
Ranolip 5 mg, comprimate
-
Ranolip 10 mg, comprimate
-
Ranolip 20 mg, comprimate
-
Lisinopril dihidrat
Compozitie
Ranolip, comprimate a 5 mg
Un comprimat contine lisinopril 5 mg sub forma de lisinopril dihidrat si excipienti: manitol, hidrogenofosfat de calciu anhidru, amidon de porumb, amidon de porumb pregelatinizat, oxid galben de fer (E172).
Ranolip, comprimate a 10 mg
Un comprimat contine lisinopril 10 mg sub forma de lisinopril dihidrat si excipienti: manitol, hidrogenofosfat de calciu anhidru, amidon de porumb, amidon de porumb pregelatinizat, oxid galben de fer (E172).
Ranolip, comprimate a 20 mg
Un comprimat contine lisinopril 20 mg sub forma de lisinopril dihidrat si excipien?i: manitol, hidrogenofosfat de calciu anhidru, amidon de porumb, amidon de porumb pregelatinizat, oxid galben de fer (E172), oxid ro?u de fer (E172).
Grupa farmacoterapeutica: medicamente care actioneaza asupra sistemului renin?-angiotensin?-aldosteron, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
Indicatii terapeutice
Ranolip este indicat în tratamentul:
-
hipertensiunii arteriale;
-
insuficientei cardiace congestive;
-
infarctului miocardic acut în primele 24 ore, la pacientii cu situatie hemodinamica stabila.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la lisinopril sau la oricare dintre excipientii produsului.
Antecedente de edem angioneurotic (edem Quincke) legat de utilizarea unui inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei.
In faza acuta a infarctului de miocard:
instabilitate hemodinamica;
disfunctie renala (creatininemie > 177 μmol/l si/sau proteinurie > 500 mg pe zi).
Stenoza bilaterala de artera renala sau stenoza pe rinichi unic functional.
Hiperkaliemie.
Copii (nu s-au efectuat studii clinice).
Al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4 si 4.6).
Precautii
În cazul utilizarii inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) s-a raportat tuse seaca, caracterizata prin persistenta sa în timpul tratamentului, respectiv disparitia sa dupa întreruperea acestuia. In cazul în care utilizarea IECA este absolut necesara, se va avea în vedere continuarea tratamentului.
Foarte rar, IECA au determinat agranulocitoza si/sau depresie medulara în cazul administrarii în doze mari sau la pacientii cu insuficienta renala si colagenoze, cum sunt lupus eritematos diseminat sau sclerodermie, care au primit tratament imunosupresor si/sau cu potential leucopeniant; în caz de asocieri medicamentoase multiple, este necesara supraveghere atenta a tolerantei hematologice si renale. Pentru prevenirea acestor manifestari se impune respectarea stricta a dozelor recomandate. Totusi, daca un IECA trebuie administrat la acest grup de pacienti, este necesara evaluarea atenta a raportului beneficiu terapeutic/risc potential.
Rareori, la pacientii tratati cu IECA s-a raportat edem al fetei, extremitatilor, buzelor, limbii, glotei si/sau laringelui (edem angioneurotic – edem Quincke), caz în care tratamentul trebuie întrerupt imediat si pacientul supravegheat pana la disparitia simptomatologiei.
Daca edemul este localizat numai la nivelul fetei si buzelor, evolutia este, în general, regresiva fara tratament; totusi, se pot utiliza antihistaminice pentru remisia simptomelor. Cazurile cu edem laringian pot fi fatale. Daca edemul este prezent la nivelul limbii, glotei sau laringelui, putând determina obstructia cailor aeriene, se recomanda injectarea imediata pe cale subcutanata de adrenalina solutie 1‰ (0,3 – 0,5 ml) si instituirea celorlalte mijloace terapeutice adecvate.
La pacientii tratati cu IECA supusi hemodializei cu membrane cu permeabilitate mare (poliacrilonitril), în timpul hemodializei s-au raportat reactii anafilactoide (edem lingual si al buzelor, cu dispnee si scaderea tensiunii arteriale).
La pacientii cu insuficienta cardiaca sau deplesie hidrosalina exista risc de hipotensiune arteriala si/sau insuficienta renala.
S-a observat stimularea semnificativa a sistemului renin?-angiotensin?-aldosteron, îndeosebi în caz de deplesie hidrosalina marcata (regim desodat strict sau tratament diuretic prelungit), tensiune arteriala mica la începutul tratamentului, stenoza de artera renala, insuficienta cardiaca congestiva sau ciroza cu edem si ascita. Inhibarea acestui sistem de catre un IECA poate provoca, îndeosebi la prima priza si în primele doua saptamâni de tratament, o scadere tensionala brusca si/sau, rareori, cresterea creatininemiei, semnificând o insuficienta renala functionala, uneori acuta.
Un risc similar exista la pacientii cu cardiopatie ischemica sau insuficenta circulatorie cerebrala, la care scaderea foarte mare a tensiunii arteriale poate determina infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral.
În aceste cazuri, initierea tratamentului trebuie sa se faca progresiv (vezi pct. 4.2 Doze si mod de administrare).
La pacientii cu infarct miocardic acut cu hipotensiune arteriala, tratamentul cu lisinopril nu trebuie utilizat în caz de risc de deteriorare hemodinamica grava (tensiune arteriala sistolica ≤ 100 mmHg sau soc cardiogen), dupa tratament vasodilatator. La cei cu infarct miocardic acut cu hipotensiune arteriala se recomanda reducerea dozei de lisinopril sau întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.2 Doze si mod de administrare).
În caz de disfunctie renala (creatininemie > 177 μmol/l si/sau proteinurie > 500 mg pe zi), în faza acuta a infarctului de miocard tratamentul cu lisinopril nu trebuie început.
Daca disfunctia renala apare în timpul tratamentului cu lisinopril (creatininemie > 265 μmol/l sau dublul valorii cretininemiei raportata la valoarea dinaintea începerii tratamentului), medicul trebuie sa aiba în vedere întreruperea administrarii.
La pacientii vârstnici, functia renala si kaliemia trebuie evaluate înainte de începerea tratamentului cu lisinopril. Doza initiala trebuie ajustata ulterior în functie de raspunsul tensional, mai ales în caz de deplesie hidrosalina, pentru a evita producerea brusca a hipotensiunii arteriale.
În caz de insuficienta renala (clearance-ul creatininei ≤ 70 ml/min) tratamentul trebuie început cu o doza mica; ulterior doza trebuie ajustata în functie de raspunsul terapeutic. La acesti pacienti si la cei cu nefropatie glomerulara, se recomanda determinarea periodica a kaliemiei si creatininemiei (vezi pct. 4.2 Doze si mod de administrare).
Riscul de hipotensiune arteriala exista la toti pacientii, ca urmare se recomanda prudenta, îndeosebi la cei cu cardiopatie ischemica sau cu insuficenta circulatorie cerebrala, precum si începerea tratamentului cu doze mici.
La pacientii cu hipertensiune arteriala si insuficenta coronariana, tratamentul cu blocante beta-adrenergice trebuie continuat; se recomanda asocierea unui IECA.
La pacientii cu hipertensiune renovasculara se recomanda utilizarea IECA înainte de interventia chirurgicala sau în cazul în care aceasta nu este posibila. Sunt necesare începerea tratamentului cu doze mici, supravegherea funcaiei renale si a kaliemiei, anumiti pacienti dezvoltând o insuficienta renala funcaionala, reversibila dupa întreruperea tratamentului.
În caz de insuficienta cardiaca severa (stadiul IV) sau diabet zaharat insulino-dependent (tendinta de hiperkaliemie), începerea tratamentului trebuie facuta cu doze mici si sub supraveghere medicala.
La pacientii care au suferit transplant renal sau la cei hemodializati, s-a evidentiat anemie cu scaderea valorii hemoglobinei, scadere cu atât mai semnificativa cu cât valorile initiale sunt mai mari. Acest efect nu pare a fi dependent de doza, dar este legat de mecanismul de actiune al IECA. Scaderea este moderata, apare dupa 1 – 6 luni de tratament, apoi valorile ramân nemodificate. Modificarea este reversibila dupa întreruperea tratamentului si poate fi urmarita printr-un control hematologic regulat.
În caz de anestezie, si mai ales daca aceasta este realizata cu medicamente cu potential hipotensiv, IECA pot induce hipotensiune arteriala. Daca este posibil, se recomanda întreruperea administrarii lisinoprilului înainte de interventie.
Sarcina
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerata esentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranta stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticarii unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat si, daca este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).
Interactiuni
Asocieri nerecomandate:
-
diuretice hiperkaliemiante (spironolactona, triamteren, în monoterapie sau în asociere), saruri de potasiu – hiperkaliemie (potential letala), mai ales în caz de insuficienta renala (aditia efectelor hiperkaliemiante); hiperkaliemiantele se asociaza cu un IECA numai în caz de hipokaliemie;
-
litiu – cresterea litemiei, putând atinge valori toxice, datorita scaderii excretiei renale a litiului; daca utilizarea IECA este absolut necesara, se recomanda supravegherea atenta a litemiei si ajustarea dozei.
Asocieri care necesita precautii:
-
antidiabetice (insuline, antidiabetice orale) – utilizarea IECA poate determina intensificarea efectului de scadere a glicemiei; aparitia manifestarilor de hipoglicemie pare a fi, însa, foarte rara (ameliorarea tolerantei la glucoza, având drept consecinta scaderea necesarului de insulina); se recomanda intensificarea supravegherii glicemiei;
-
baclofen – intensificarea efectului antihipertensiv; se recomanda supravegherea tensiunii arteriale si ajustarea dozei antihipertensivului, daca este necesar;
-
diuretice – risc de hipotensiune arteriala marcata si/sau insuficienta renala acuta în momentul începerii tratamentului cu un IECA la pacientii cu deplesie hidrosalina preexistenta; în caz de hipertensiune arteriala daca un tratament diuretic prealabil a determinat deplesie hidrosalina (îndeosebi la pacientii tratati recent cu un diuretic, la cei cu regim hiposodat, la cei hemodializati), este necesara, fie întreruperea administrarii diureticului înainte de începerea tratamentului cu IECA si administrarea ulterioara a unui diuretic hipokaliemiant, daca este necesar, fie administrarea de doze initiale mici de IECA, care pot fi crescute ulterior progresiv; în caz de insuficienta cardiaca congestiva tratata cu un diuretic, se recomanda începerea administrarii IECA cu doze initiale foarte mici, eventual dupa reducerea dozelor de diuretic hipokaliemiant asociat; în toate aceste cazuri este necesara supravegherea funcaiei renale (creatininemia) în primele saptamâni de tratament cu IECA.
Asocieri de avut în vedere:
-
antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) – reducerea efectului antihipertensiv prin inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare de catre AINS si retentie hidrosalina (determinata, de exemplu de fenilbutazona);
-
antidepresive imipraminice (triciclice), neuroleptice – efect antihipertensiv si risc crescut de hipotensiune ortostatica;
-
glucocorticoizi, tetracosactid – diminuarea efectului antihipertensiv, datorita retentiei hidrosaline.
Atentionari speciale
Sarcina si alaptarea
In studiile efectuate la animale nu s-au observat efecte teratogene, ci efecte fetotoxice, la mai multe specii.
La om, nu sunt disponibile studii epidemiologice. În cazul administrarii lisinoprilului în timpul primului trimestru de sarcina s-au raportat câteva cazuri de malformatii ale craniului. Administrarea IECA în trimestrele 2 si 3 de sarcin?, mai ales daca este continuat? pân? la na?tere, expune fatul la risc de afectare renal?, care poate determina scaderea funcaiei renale, eventual cu oligohidramnios, insuficienta renala neo-natala, hipotensiune arteriala si hiperkaliemie, chiar anurie (reversibila sau nu).
Ca urmare, administrarea IECA este contraindicata în timpul sarcinii.
In cazul diagnosticarii sarcinii în timpul tratamentului cu IECA, este necesara întreruperea administrarii.
In timpul alaptarii, utilizarea lisinoprilului este contraindicata.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
În timpul tratamentului, la unii pacienti poate sa apar? vertij, lisinoprilul putând afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze si mod de administrare
Lisinopril comprimate poate fi administrat înainte, în timpul sau dupa masa, deoarece alimentele nu-i influenteaza biodisponibilitatea. Lisinoprilul se administreaza într-o singura priza pe zi.
Hipertensiune arteriala
La pacientii fara deplesie hidrosalina prealabila sau insuficienta renala, doza uzuala este de 20 mg lisinopril pe zi, în priza unica. In functie de raspunsul la tratament, doza poate fi crescuta la intervale de 3 – 4 saptamâni sau se poate asocia un diuretic non-hiperkaliemiant (diuretic de ans? sau tiazidic) pentru a realiza o scadere si mai mare a tensiunii arteriale. Doza maxiam recomandata în caz de hipertensiune arteriala este de 80 mg lisinopril pe zi.
La pacientii vârstnici, tratamentul se poate începe cu o doza mai mica, în concordanta cu functia renala apreciata în prealabil.
Pentru aprecierea functiei renale se foloseste clearance-ul creatininei, calculat dupa urmatoarea formula:
Clcr = (140 – varsta) greutatea/0,814 creatininemia
(varsta exprimata în ani, greutatea în kg, creatininemia în μmol/l)
Aceasta formula este valabila pentru persoanele vârstnice de sex masculin; la persoanele vârstnice de sex feminin formula trebuie adaptata prin înmultirea rezultatului cu 0,85.
La pacientii cu hipertensiune arteriala tratata în prealabil cu diuretice, se recomanda fie întreruperea administrarii diureticului cu 3 zile înainte de începerea tratamentului cu lisinopril, reluând apoi administrarea, daca este necesar, fie administrarea unei doze ini?iale de 5 mg lisinopril, care se ajusteaza ulterior în functie de raspunsul tensional si de toleranta.
Este necesara masurarea creatininemiei si kaliemiei înainte de tratament si timp de 15 zile dupa începerea acestuia.
La pacientii cu hipertensiune arteriala renovasculara se recomanda initierea tratamentului cu o doza mica, de 2,5 mg sau 5 mg lisinopril pe zi, ajustata ulterior în functie de raspunsul tensional al pacientului.
Trebuie controlate creatininemia si kaliemia pentru a detecta o eventuala insuficienta renala functionala.
Utilizarea la copii si adolescenti cu hipertensiune arteriala cu vârsta cuprinsa între 6-16 ani
Doza initiala recomandata este de 2,5 mg o dat? pe zi, la pacientii cu greutate corporala între 20 si < 50 kg si de 5 mg o data pe zi, la pacientii cu greutate corporala ≥ 50 kg. Doza trebuie ajustata individual pâna la o doza maxiam zilnica de 20 mg la pacientii cu greutate corporala cuprins? între 20 si < 50 kg si pân? la o doza de 40 mg la pacientii greutate corporal? ≥ 50 kg. Doze mai mari de 0,61 mg/kg (sau mai mari de 40 mg) nu au fost studiate la copii si adolescenti (vezi pct. 5.1).
La copiii cu funcaie renala redusa, trebuie avuta în vedere o doza initiala mai mica sau cresterea intervalului dintre administrari.
În caz de insuficienta renala, doza de lisinopril se ajusteaza în funcaie de gradul acesteia, astfel:
în cazul în care clearance-ul creatininei este mai mare de 70 ml/min nu este necesara modificarea dozei initiale;
in cazul în care clearance-ul creatininei ≤ 70 ml/min dozele se stabilesc dupa cum urmeaza:
Clearance-ul creatininei (ml/min/1,73 m2)
Doza initiala (mg pe zi)
30 - 70
5 - 10
10 - 30
2,5 - 5
< 10 (inclusiv pacientii dializati)
2,5*)
*) doza si frecventa administrarii trebuie ajustate în funcaie de valorile tensiunii arteriale
Doza maxiam recomandata în caz de insuficienta renala este de 40 mg lisinopril pe zi.
La acesti pacienti este necesara determinarea periodica a kaliemiei si creatininemiei, de exemplu la intervale de 2 luni în perioada de stabilitate terapeutica.
La acest grup de pacienti se recomanda asocierea cu diuretice de ansa.
La pacientii cu insuficenta cardiaca congestiva, doza initiala trebuie sa fie mica, îndeosebi în caz de tensiune arteriala normala sau mica la început, insuficienta renala, hiponatremie iatrogena (diuretica) sau cu alta etiologie.
Inhibitorii enzimei de conversie pot fi administrati în asociere cu tratament diuretic, la care se adauga, daca este cazul, tratament digitalic.
Se recomanda începerea tratamentului cu o doza de 2,5 mg lisinopril pe zi sub supravegherea tensiunii arteriale si cresterea progresiva a dozei pâna la doza eficace uzuala, între 5 si 20 mg pe zi, în priza unica. Tratamentul nu trebuie sa scada tensiunea arteriala sistolica în ortostatism sub 90 mmHg.
La pacientii cu risc mare de hipotensiune simptomatica (pacienti cu deplesie de sodiu cu sau fara hiponatremie, pacienti cu hipovolemie sau care au fost tratati cu tratament diuretic în doze mari), tulburarea trebuie corectata, daca este posibil, înainte de începerea tratamentului cu lisinopril. In cazul în care acest lucru nu este posibil, dupa administrarea primei doze se recomanda supravegherea atenta a tensiunii arteriale.
Creatininemia si kaliemia trebuie determinate dupa fiecare crestere a dozei, apoi la intervale de 3 – 6 luni în funcaie de stadiul insuficien?ei cardiace.
La pacientii cu infarct miocardic acut, tratamentul cu lisinopril poate fi început în primele 24 ore de la debut la pacientii stabili din punct de vedere clinic (stabili hemodinamic). Tratamentul se începe cu doza de 5 mg lisinopril, se continu? cu 5 mg lisinopril la 24 ore, 10 mg la 48 ore, ulterior se administreaza 10 mg lisinopril pe zi în priza unica. Durata tratamentului este de 6 saptamâni.
În caz de insuficienta cardiaca congestiva se recomanda continuarea tratamentului.
Tratamentul trebuie efectuat la spital sub supraveghere atenta, îndeosebi tensionala (vezi pct. 4.4 Aten?ion?ri si precautii speciale). Daca tensiunea arteriala sistolica ≤ 120 mmHg la începutul tratamentului sau în primele 3 zile dupa infarctul miocardic acut, doza initiala trebuie redusa la 2,5 mg lisinopril pe zi. În caz de hipotensiune arteriala (tensiune arteriala sistolica ≤ 100 mmHg), se recomanda o doza de întretinere de 5 mg lisinopril pe zi, care poate fi redusa, daca este necesar, la 2,5 mg lisinopril pe zi. În caz de hipotensiune arteriala prelungita (tensiune arteriala sistolica < 90 mmHg mai mult de o ora), tratamentul cu lisinopril trebuie întrerupt.
De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea unei disfuncaii renale (vezi pct. 4.4 Aten?ion?ri si precautii speciale).
Utilizarea la copii si adolescenti cu vârsta cuprins? între 6-16 ani
Exista o experienta limitata privind siguranta si eficacitatea administrarii lisinoprilului la copii cu hipertensiune arteriala cu vârsta > 6 ani, dar nu exista experienta pentru alte indicatii (vezi pct. 5.1). Lisinopril nu este recomandat la copii în alte indicatii decât hipertensiune.
Lisinopril nu este recomandat la copiii cu vârsta sub 6 ani, sau la copii cu insuficenta renala severa (RFG < 30ml/min/1,73m2) (vezi pct. 5.2).
Reactii adverse
În timpul tratamentului cu lisinopril pot sa apara:
-
cefalee, astenie, vertij;
-
hipotensiune arteriala, uneori ortostatica (vezi pct. 4.4 Aten?ion?ri si precautii speciale);
-
eruptii cutanate;
-
greata, varsaturi;
-
palpitatii, dureri toracice;
-
tuse (vezi pct. 4.4 Aten?ion?ri si precautii speciale);
-
foarte rar edem angioneurotic (vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale);
-
cresterea moderata a ureei si creatininei plasmatice, reversibile dupa întreruperea tratamentului; aceasta crestere este mai frecventa în caz de stenoza de artera renala, hipertensiune arteriala tratata cu diuretice, insuficienta renala; în caz de nefropatie glomerulara, un IECA poate induce proteinurie;
-
hiperkaliemie, obisnuit tranzitorie;
-
cresterea valorilor serice ale enzimelor hepatice si bilirubinei, în general, reversibila;
-
anemie la pacientii cu transplant renal sau hemodializati (vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale).
Date din studiile clinice privind siguranta administrarii sugereaza ca lisinoprilul este în general bine tolerat la pacientii copii si adolescenti cu hipertensiune arteriala si ca profilul de siguranta la acest grup de vârsta este comparabil cu cel observat la adulti.
Supradozaj
În caz de supradozaj, cel mai frecvent se produce hipotensiune arteriala. Daca apare hipotensiune arteriala marcata, se recomanda mentinerea pacientului în clinostatism si administrarea, la nevoie, în perfuzie intravenoasa de solutie salina izotona. Lisinoprilul se poate elimina prin hemodializa.
Pastrare
A nu se utiliza dupa data de expirare înscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi sub 25?C, în ambalajul original.
A nu se lasa la îndemâna copiilor.
Ambalaj
Cutie cu 3 blistere a câte 10 comprimate.
Producator
S.C. TERAPIA S.A.
Str. Fabricii nr. 124 Cluj Napoca, România
Detinatorul autorizatiei de punere pe piata
RANBAXY (U.K.) LIMITED
Building 4, Chiswick Park, 566 Chiswick High Road
Londra W4 5YE, Marea Britanie
Data ultimei verificari a prospectului
Aprilie, 2012
