Ce trebuie sa stiti despre eritemul polimorf

Eritemul polimorf este o afectiune cutanata mediata imun, care apare ca reactie alergica la un medicament sau o infectie. In general, se manifesta prin leziuni care pot aparea atat pe piele, cat si la nivelul mucoaselor. Desi un eritem polimorf este de obicei precedat de infectii virale, in special de infectia cu virusul herpes simplex (HSV), sau de administrarea anumitor medicamente, pentru mare parte dintre cazuri nu se poate identifica insa factorul declansator al bolii. In plus, leziunile de eritem polimorf pot fi confundate cu alte afectiuni mai grave, cum ar fi sindromul Stevens-Johnson.

Ramaneti alaturi de noi pentru a afla mai multe detalii despre simptomele, cauzele si optiunile de tratament ale acestei afectiuni.

Eritem polimorf – generalitati

Un eritem polimorf, cunoscut si sub denumirea de eritem multiform, este considerat o reactie de hipersensibilitate (aparuta cand sistemul imunitar identifica in mod eronat o substanta inofensiva ca fiind daunatoare) care tinde sa se declanseze brusc. Deseori, dispare de la sine, dar exista si cazuri in poate necesita tratament. Specialistii au observat ca desi boala poate aparea la orice grupa de varsta, afecteaza in principal adultii tineri.

Cand discutam despre eritem polimorf, trebuie sa stiti ca termenul „eritem” defineste inrosirea pielii, deseori pe fondul inflamatiei sau a fluxului sanguin crescut din zona afectata, inrosire care constituie un simptom comun al multor afectiuni inflamatorii cutanate, iar termenul „polimorf” sugereaza ca boala poate implica manifestari foarte variate.

In general, afectiunea se prezinta sub forma de eruptii cutanate, umflaturi rosii iesite in relief sau vezicule, care pot aparea si disparea pe neasteptate. Par sa predomine pe degetele de la maini si picioare, dar la unii pacienti pot afecta inclusiv ochii, gura si organele genitale. Un eritem polimorf poate recidiva, de obicei simptomele durand de fiecare data intre 2 si 4 saptamani.

Tipuri de eritem polimorf

Intrucat cazurile de eritem polimorf pot implica ocazional si mucoasele, afectiunea se imparte in doua mari categorii, pe care le descriem mai jos.

1. Forma minora

Un eritem polimorf minor este o forma usoara a bolii, care afecteaza doar pielea, provocand  eruptii cutanate de culoare rosie, roz sau vinetie. Leziunile pot avea aspectul unei „tinte” (cercuri concentrice cu partea centrala de culoare vinetiu-cenusie).

Leziunile sunt deseori rotunde si au dimensiunea mai mica de 3 cm, desi la unii pacienti cu eritem polimorf eruptiile pot fi mai mari sau mai mici de atat. Cercul de pe marginea eruptiilor are marginea bine definita, in timp ce portiunea centrala poate fi un blister. Aceasta forma a bolii afecteaza aproape intotdeauna dosul mainilor, fiind putin probabil ca pacientii sa se confrunte cu simptome si la nivelul membranelor mucoase sau cu simptomatologie sistemica, cum ar fi febra sau frisoane.

2. Forma majora

La prima vedere, s-ar putea crede ca un eritem polimorf major se manifesta similar cu forma minora a bolii. Totusi, cea mai semnificativa diferenta intre cele doua forme ale afectiunii consta in faptul ca aceasta forma a bolii lezeaza si membranele mucoaselor, iar suprafetele afectate sunt mai extinse.

Mai exact, in caz de eritem polimorf major, pacientii pot dezvolta leziuni la nivelul a cel putin doua mucoase ale corpului. Eruptiile pot fi putin mai mari, acestea putandu-se suprapune, si sunt mai predispuse sa formeze vezicule dureroase care se pot sparge.

Eritemul polimorf major este cea mai severa forma a afectiunii, putand pune viata in pericol deoarece poate cauza descuamarea unor suprafete mari de piele. Acest tip al bolii afecteaza membranele mucoase din gura, ochi si organele genitale. In plus, pacientii au de obicei si simptome sistemice, cum ar fi febra sau dureri articulare.

Eritem polimorf – cauze si factori de risc

Inca nu se intelege pe deplin ce anume declanseaza un eritem polimorf, dar pare a fi vorba despre o reactie a pielii la anumiti factori declansatori. Se crede ca aproximativ 9 din 10 cazuri sunt declansate de infectii, precum cea cauzata de virusul herpes simplex (VHS), care cel mai frecvent provoaca herpes labial sau herpes genital, sau de bacteria Mycoplasma pnemoniae, care cauzeaza infectii pulmonare.

Alte infectii care pot duce la eritem polimorf sunt cele provocate de:

• citomegalovirus;
• virusul gripal;
• virusul Epstein-Barr;
• adenovirus;
• virusul hepatitei;
• HIV;
• parapoxvirus;
• SARS-CoV-2;
• candida.

Unii pacienti care sufera de eritem polimorf au observat ca boala s-a declansat dupa administrarea unor medicamente, cum ar fi:

• antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS);
• anticonvulsivantele;
• alopurinol (care trateaza guta);
• anumite antibiotice, cum ar fi sulfonamidele si aminopenicilinele.

Si unele boli sistemice sunt asociate cu eritem polimorf, eruptiile putandu-se declansa pe fond de:

• boala inflamatorie intestinala, cum ar fi boala Crohn;
• lupus eritematos sistemic (LES).

La unii pacienti, inclusiv anumite vaccinuri, cum ar fi cel anti-COVID-19, pot provoca eritem polimorf.

Cazurile de eritem polimorf sunt totusi foarte rare, mai putin de 1% din populatia Globului putand dezvolta aceasta boala. Majoritatea pacientilor sunt adulti tineri, cu varsta cuprinsa intre 20 si 40 de ani. Doare vreo 20% din cazuri se declanseaza la copii. De asemenea, afectiunea este de aproximativ cinci ori mai frecventa la barbati decat la femei.

Eritem polimorf – semne si simptome

• Simptomele aparute la nivel cutanat

Eruptiile sunt de obicei distribuite simetric si pot fi dureroase, pruriginoase sau umflate. In general, acestea apar initial pe picioare si pe maini si apoi se raspandesc spre trunchi. Deseori, si zona fetei este afectata. Leziunile precoce se prezinta sub forma de papule rotunde, eritematoase, care treptat evolueaza, transformandu-se in leziunile despre care va spuneam ca arata ca niste „tinte”, deoarece constau in trei inele concentrice de culori variate:

• o zona centrala cu aspect intunecat, de necroza epidermica;
• aceasta este inconjurata de o zona edematoasa de nuanta mai deschisa;
• la randul ei, aceasta este impresurata de un contur eritematos, rosiatic.

Unii pacienti cu eritem polimorf pot prezenta si eruptii atipice, iesite in relief, cu margini slab definite si/sau mai putine zone de variatie cromatica.

In forma severa a bolii, pacientii pot prezenta sute de leziuni in diferite stadii de evolutie, ceea ce poate ingreuna stabilirea diagnosticului.

• Simptomele aparute la nivelul mucoaselor

La unii pacienti, eruptiile se dezvolta sub forma de vezicule, care apoi se sparg dezvaluind eroziuni superficiale. In astfel de cazuri, eritemul polimorf afecteaza indeosebi membranele din cavitatea bucala, dar se poate prezenta si sub forma de leziuni urogenitale sau, mai rar, leziuni aparute la nivelul ochilor. Cand sunt afectate membranele mucoase din gura, eruptiile pot fi dureroase, afectand hranirea. Leziunile pot aparea inaintea simptomelor cutanate sau dupa declansarea acestora.

Specialistii au observat ca simptomele tind sa dispara de la sine in termen de 4 saptamani de la debut, in cazul formei minore a bolii, sau pot persista pana la 6 saptamani in cazul formei severe de eritem polimorf.

Pacientii cu eritem polimorf pot prezenta si urmatoarele simptome:

• prurit (mancarime) si senzatie de arsura, in majoritatea cazurilor;
• febra de cel putin 38 °C;
• dureri de cap;
• stare generala de rau, uneori resimtita inainte de aparitia eruptiilor cutanate;
• inflamatie si dureri articulare;
• inrosirea ochilor;
• sensibilitate la lumina.

In cazuri rare, persoana poate prezenta tuse si dificultati respiratorii, survenite pe fondul infectiei subiacente care a cauzat eritemul polimorf.

Eritem polimorf – diagnostic

Deseori, dermatologul stabileste diagnosticul pe baza anamnezei si a examinarii clinice. Daca exista indoieli cu privire la diagnostic, specialistul poate recomanda investigatii suplimentare, cum ar fi:

• hemoleucograma completa;
• teste ale functiei hepatice;
• viteza de sedimentare a hematiilor (VSH);
• testare serologica pentru a depista o eventuala cauza infectioasa;
• radiografie toracica.

Biopsia cutanata cu examen histopatologic si imunofluorescenta directa pot fi nespecifice, dar ar putea ghida diagnosticul diferential. In astfel de cazuri, dermatologul are in vedere ca alternativa de diagnostic urmatoarele boli:

• urticarie;
• exantem viral;
• sindromul Stevens-Johnson;
• pemfigoid bulos;
• pemfigus paraneoplazic;
• eruptie polimorfa la lumina;
• sindromul Rowell.

Toti pacientii cu eritem polimorf recurent trebuie testati pentru virusul herpes simplex, prin prelevarea unor probe din leziunile cutanate sau de la nivelul membranelor mucoase. La pacientii cu eritem polimorf recurent sau persistent in cazul caruia nu s-a putut identifica exact factorul declansator, medicul poate lua in considerare tratamentul pentru afectiuni maligne sau hematologice.

Eritem polimorf – tratament

Deseori, afectiunea este autolimitata, tratamentul nefiind necesar. Totusi, la pacientii cu eritem polimorf care se confrunta si cu simptome oculare este necesar un consult oftalmologic, avand in vedere riscul de sechele mai grave.

In cazurile usoare simptomatice, tratamentul presupune urmatoarele optiuni:

• antihistaminice orale si/sau steroizi cu aplicare topica pentru ameliorarea mancarimii sau a disconfortului asociat leziunilor cutanate;
• spalaturi orale cu antiseptic sau anestezic local in cazul pacientilor cu usoara afectare a membranelor mucoase.

Alte tratamente depind de cauza care a declansat boala. In astfel de situatii se au in vedere urmatoarele masuri:

• tratarea infectiilor (retineti insa ca tratamentul pentru infectia cu virusul herpex simplex nu modifica in mod semnificativ evolutia eritemului polimorf);
• intreruperea administrarii medicamentelor care au cauzat reactia alergica si evitarea ulterioara a acestora.

In cazul persoanelor care se confrunta cu forma grava a bolii si simptome la nivelul mucoaselor:

• poate fi necesara spitalizarea;
• desi dovezile sunt limitate, s-a sugerat ca prednisonul reduce severitatea si durata simptomelor in astfel de cazuri.

Pentru pacientii la care boala este recurenta, specialistul poate recomanda cel putin 6 luni de terapie antivirala orala continua (de obicei tratament cu aciclovir), chiar daca nu a fost identificata cauza clara a aparitiei simptomelor.

• Remisiunea poate fi dificil de atins, pacientii putand fi nevoiti sa incerce terapii de durata mai indelungata sau sa li se prescrie alternative de antivirale.
• Alti agenti sistemici utilizati (cu rezultate variabile) pentru cazurile rezistente la antivirale includ azatioprina, dapsona, micofenolatul de mofetil si antimalaricele.

Surse:

https://dermnetnz.org/topics/erythema-polimorfe

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24475-erythema-polimorfe

https://www.medicalnewstoday.com/articles/323801#overview

https://www.skinhealthinfo.org.uk/condition/erythema-polimorfe/

https://www.webmd.com/skin-problems-and-treatments/erythema-polimorfe