Pterigion: cauze, simptome, complicatii, tratament si preventie

Pterigionul este una dintre cele mai comune tulburari ale suprafetei oculare, manifestata printr-o excrescenta aparuta la nivel conjunctivei (membrana transparenta ce acopera globul ocular). De obicei un pterigion, care seamana cu o pielita, invadeaza corneea pornind din zona interioara a ochiului, cea din partea nasului (fisura palpebrala mediala). Aceasta excrescenta are tendinta de a se extinde progresiv pana la nivelul corneei, afectand vederea. In cazuri mai rare, apare la ambii ochi, dar predominanta pterigiei pe partea nazala interpalpebrala este sustinuta intocmai de fiziopatologia afectiunii, cum ar fi curgerea naturala a lacrimilor in aceasta parte a ochiului.

La o persoana sanatoasa, conjunctiva nu acopera si corneea, ci doar albul ochiului, dar situatia este diferita in cazul unei persoane cu pterigion: excrescenta ajunge sa migreze spre cornee, iar din acest motiv apar si simptomele specifice afectiunii. Denumirea patologiei provine din limba greaca, „pterygium”, care inseamna „aripioara”, descriind astfel forma excrescentei. Principala problema pe care o ridica aceasta afectiune, pe langa simptomele asociate, o reprezinta un risc crescut de recurenta, chiar si dupa indepartarea chirurgicala. Din acest motiv, in practica clinica exista inca o lipsa de consens in ceea ce priveste tratamentul medical si chirurgical al afectiunii.

Pterigion - cauze si factori de risc

Pterigionul este o excrescenta fibrovasculara a tesutului subconjunctival, de natura benigna, si de forma triunghiulara, care invadeaza corneea pornind din fisura palpebrala mediala (de langa nas). Aceasta boala degenerativa apare ca urmare a migrarii tesutului din conjunctiva bulbara, situata de partea nazala a ochiului, catre cornee, unde formeaza o formatiune carnoasa. Tesutul fibromascular din care un pterigion este format contine epiteliu conjunctival si tesut conjunctiv subconjunctival. In cazuri foarte severe, un pterigion poate acoperi epiteliul corneean, afectand calitatea vederii. Formatiunea nu este maligna, asadar nu prezinta risc de a deveni cancerigena.

Nu se cunosc intocmai cauzele care duc la aparitia unui pterigion, insa au fost vehiculate mai multe teorii, cum ar fi:

• Expunerea ochilor la radiatii UV, naturale sau artificiale, care determina activarea factorilor de crestere tisulara, angiogeneza si cresterea celulara anormala, cu aparitia excrescentei;
• Studii recente indica faptul ca infectia cu HPV poate duce la pterigion, iar excrescenta care apare nu este doar o leziune degenerativa, ci si un posibil rezultat al inmultirii celulare;
• Expunerea la iritanti din mediu (vant uscat, polen, praf, nisip, substante chimice volatile si fumul de tigara);
• Tendinta generala spre atopie si hipersensibilizare (alergii);
• Anumite afectiuni subiacente, cum ar fi sindromul ochiului uscat;
• Riscul de a dezvolta pterigion creste odata cu inaintarea in varsta, ca urmare a modificarilor degenerative de la nivelul ochilor;
• Infectia cu virusul Herpes simplex, Epstein-Barr;
• Predispozitia genetica, confirmata prin studii familiale in care mai multi membri ai familiei au fost diagnosticati cu pterigion;
• Conditii inflamatorii cronice ale ochilor;
• Umiditate prea scazuta sau prea crescuta (de unde si denumirea de „ochiul surferului”);
• Incidenta diagnosticului de pterigion este mult mai mare in mediul rural, fata de cel urban.

Cel mai des, pterigion este o afectiune dobandita ca urmare a expunerii la factorii de mediu cu risc. Este cunoscut faptul ca barbatii lucreaza in aer liber mai mult decat femeile si se expun la radiatii ultraviolete, motiv pentru care pterigionul este de aproximativ de doua ori mai frecvent la barbati, decat la femei. O problema la pterigion este recurenta acestuia, chiar daca s-au folosit alternative chirurgicale pentru indepartare. Deseori, dupa indepartare se reactiveaza inflamatia, iar traumatismul chirurgical poate servi chiar ca un amplificator al raspunsului inflamator. Din acest motiv, desi un pterigion poate fi indepartat chirurgical, are tendinta generala de a reaparea.

Pterigion - simptome si manifestari

In primele etape ale dezvoltarii unui pterigion, simptomele lipsesc. Ulterior, excrescenta poate fi vazuta chiar de catre persoana in cauza, ca urmare a modificarilor aparute la nivelul ochiului afectat (in multe cazuri, este afectat un singur ochi). Totusi, suspiciunea acestei afectiuni poate fi ridicata in momentul in care o persoana acuza simptome cum ar fi:

• Senzatia de iritatie, usoara durere si roseata la nivelul ochiului;
• Lacrimare excesiva;
• Senzatia de corp strain in ochi;
• Pete aparute la nivelul conjunctivei;
• Probleme functionale ale ochiului, cum ar fi diminuarea vederii pe timp de zi si noapte, dar si perceperea unor pete anormale in campul vizual;
• Dificultati in a monta lentilele de contact, persoana simtind faptul ca suprafata ochiului este usor „denivelata”, anormala;
• Prurit la nivelul ochiului, de obicei de partea din care creste un pterigion (de cele mai multe ori, este vorba despre partea nazala);
• Un pterigion poate duce si la o oarecare limitare a miscarilor oculare, o relativa senzatie ca apare o „rezistenta” in momentul in care se incearca miscarea ochiului afectat in orbita sa.

In mod obisnuit, o persoana cu pterigion se prezinta la medicul oftalmolog atunci cand aceasta excrescenta ajunge sa fie vizibila, iar diagnosticul este relativ usor de pus pe seama morfologiei sale. Este important, inainte de toate, sa se cunoasca daca este forma despre un pterigion primar, aparut pentru prima data, sau despre recurenta afectiunii, dupa indepartarea chirurgicala.

Pterigion - alternative de tratament

In ceea ce priveste tratamentul, acesta se individualizeaza in functie de tipul de pterigion, care se stabileste dupa examenul oftalmologic:

• Progresiv: pterigion gros, carnos, vascular, care progresiv invadeaza centrul corneei;
• Atrofic: pterigion subtire, atenuat, vascularizatie slaba, stationar (nu progreseaza).

Tratamentul este indicat in special in forma progresiva, deoarece membrana poate inainta spre axul vederii si afecta functia vizuala. In prima instanta, in ambele forme se recomanda lubrifiere cu lacrimi artificiale, antiinflamatoare si picaturi pentru ochi, pentru a imbunatati semnele bolii. Cu toate acestea, cauza de baza nu se trateaza, iar tratamentul chirurgical ramane standardul in tratarea pterigionului. Consideratiile avute in vedere in alegerea tratamentului chirurgical sunt urmatoarele:

• Scaderea functiei vizuale ca urmare a faptului ca excrescenta a invadat axa vizuala;
• Durere cronica;
• Inflamatie persistenta;
• Astigmatism anormal;
• Limitarea mobilitatii oculare;
• Considerente estetice ale pacientului.

Alternativele chirurgicale de tratament pentru pterigion include urmatoarele tehnici, la fiecare dintre ele indepartandu-se capul si corpul pterigionului de pe cornee, corpul, iar apoi se curata suprafata sclerei de tesutul anormal:

• Excizia chirurgicala clasica;
• Tehnica de avulsie.

Ulterior, in functie de stadiul afectiunii, exista mai multe metode de a termina interventia aleasa pentru tratament:

• Sclera ramane neacoperita;
• Sclera se acopera cu membrana conjunctiva din vecinatate;
• Se foloseste un grefon din conjunctiva aceluiasi ochi.

Alternativele de tratament se individualizeaza in functie de conditiile fiecarei persoane, stadiul afectiunii si prognosticul general asociat. Recurenta afectiunii este una dintre cele mai intalnite complicatii, aproximativ 90% dintre cazuri prezentand recurenta in primele 1-3 luni dupa ce a avut loc interventia chirurgicala.

Pterigion - complicatii si riscuri asociate

Principala complicatia asociata pterigionului o reprezinta afectarea calitatii vederii, pe masura ce excrescenta progreseaza spre a invada corneea si axul vizual. In timp, se poate ajunge chiar la astigmatism cornean, care afecteaza semnificativ functia vizuala. Exista si complicatii ce pot aparea atat in timpul operatiei, cat si dupa, cum ar fi sangerare excesiva sau lezarea muschiului drept medial, retractia grefei, fibroza subonjunctivala si hematom subconjunctival. Tratamentul medicamentos pentru pterigion trebuie efectuat sub atenta supraveghere, deoarece utilizarea in exces a farmacoterapiei poate duce la necroza sclerala, sclerita si glaucom secundar sever.

Pterigion - sfaturi pentru preventie

Pentru a reduce riscul de a dezvolta pterigion, specialistii recomanda urmatoarele:

• Limitarea expunerii ochilor la radiatii ultraviolete, prin purtarea ochelarilor de soare dotati cu filtre de polarizare (expunerea la UV este principalul factor de risc pentru pterigion);
• Folosirea picaturilor de ochi pentru a asigura lubrifierea normala a acestora si evita uscarea excesiva;
• Limitarea purtarii lentilelor de contact in anumite perioade ale anului, cum ar fi atunci cand este sezonul polenului si alergenilor, intrucat particulele se pot prinde pe suprafata acestora;
• Igienizarea corespunzatoare a lentilelor;
• Consultul oftalmologic periodic.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK558907/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8170279/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5968422/

https://www.sciencedirect.com/topics/agricultural-and-biological-sciences/pterygium

https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/pterygium