Pietre pe amigdale – simptome, cauze si preventie

Tonsilolitii, numite si pietre pe amigdale, sunt formatiuni aparute in criptele (adancituri situate pe suprafata amigdalelor) amigdaliene. Amigdalele sunt structuri ovale cu rol in imunitate si se gasesc in spatele gatului, de ambele parti ale omusorului. Aparitia de pietre pe amigdale are la baza, de obicei, o igiena orala deficitara, precum si infectii si inflamatii frecvente ale tractului respirator superior si/sau amigdalelor. Tonsilolitii (pietre pe amigdale) sunt compusi din saruri de fosfat sau carbonat de calciu. Pot avea culoare galbena, gri sau albicioasa si dimensiuni care pot varia. In cazuri mai izolate, au fost depistate pietre pe amigdale chiar de cativa centimetri.

Cele mai multe pietre pe amigdale sunt mici, asimptomatice, dar pot creste in dimensiuni, foarte des ca urmare a igienei deficitare, atingand pana la un centimetru. In aceasta situatie, ajung sa provoace simptome, cum ar fi dificultati la inghitire, respiratie urat mirositoare, insa si senzatia constanta a prezentei unui corp strain. Prezenta de pietre pe amigdale se mai asociaza si durerii cronice de gat, in special odata cu inghitirea alimentelor, tuse iritabila si alterarea gustului. Este mai comun ca adultii sa dezvolte pietre pe amigdale, insa se observa incidenta relativ crescuta si in randul copiilor. Cauzele pot sa difere, dar frecvent se asociaza igienei deficitare si infectiei.

Pietre pe amigdale – cauze si factori de risc

In primul rand, aparitia de pietre pe amigdale se asociaza acumularii continue a fosfatilor sau carbonatului de calciu in criptele amigdalelor. Nu este neobisnuit ca aceste pietre sa contina si biofilm bacterian (diferite specii bacteriene), amigdalele fiind implicate in raspunsul imun. Insa, in mod obisnuit ar trebui ca aceste depozite sa fie eliminate, deci sa nu se adune in cripte. Asadar, la baza aparitiei de pietre pe amigdale sta atat expunerea la anumiti factori de risc, despre care vom vorbi in cele ce urmeaza, cat si infectiile bacteriene frecvente. Cele mai frecvente afectiuni care cresc riscul de a dezvolta astfel de pietre sunt urmatoarele:

• amigdalita acuta sau cronica;
• sinuzita acuta sau cronica.

Pe fondul acestor afectiuni, acumularea de pietre pe amigdale poate fi favorizata de mai multe circumstante, cum ar fi:

• igiena orala deficitara: promoveaza aparitia de pietre pe amigdale, intrucat in criptele de pe amigdale se pot acumula resturi alimentare si bacteriene care nu au fost eliminate;
• fumatul: reprezinta un alt factor de risc al aparitiei de pietre pe amigdale, deoarece duce la uscarea gurii, inhiba productia de saliva (cu rol antibacterian) si sustine cresterea bacteriilor care se depun in criptele amigdaliene;
• dieta: o dieta bogata in carbohidrati rafinati, zahar, lactate, alimente dulci sau bauturi acide creste riscul de a dezvolta pietre la nivelul amigdalelor;
• anumite afectiuni, cum ar fi xerostomia, hiposalivatia sau asialia, intrucat afecteaza functia antibacteriana a salivei, favorizeaza cresterea bacteriilor, depunerea lor in cripte si, astfel, aparitia pietrelor pe amigdale;
• hipertrofia (cresterea in dimensiuni) amigdalelor palatine;
• deshidratarea;
• obisnuinta de a respira pe gura;
• infectii respiratorii frecvente.

In unele cazuri, prezenta acestor pietre pe amigdale poate fi vazuta cu ochiul liber, observandu-se o masa de consistenta dura, albicioasa sau galbuie, in cripta amigdaliana. Totusi, in anumite cazuri pot fi observate pietre amigdaliene cu localizare mult mai profunda si aspect calcificat. Daca o persoana are pietre pe amigdale cu localizare superficiala, acestea se pot desprinde usor, de exemplu cand persoana face gargara puternica. Frecvent, o persoana va prezenta mai multe pietre amigdaliene, nu doar una singura, care pot varia in dimensiuni. Cel mai mare tonsilolit a fost izolat in 1936, avand dimensiuni de 14,5 centimetri, de la o persoana de varsta adulta.

Farmacistii Catena recomanda Foramen Antiseptico apa de gura care combate respiratia urat mirositoare si formarea placii dentare.

 

Foramen Antiseptico apa de gura X 500 ml

Vezi detalii

Pietre pe amigdale – simptome si manifestari

In multe cazuri, aparitia de pietre pe amigdale este asimptomatica, in special daca acestea au o dimensiune redusa. Foarte multe persoane au, de fapt, pietre pe amigdale, insa acestea fie sunt prea mici pentru a provoca simptome evidente, fie sunt eliminate periodic prin asigurarea unei igiene orale optime. Prezenta acestor pietre pe amigdale poate duce la simptome in momentul in care cresc in dimensiuni, de obicei ca urmare a unei igiene orale deficitare si a regimului care promoveaza cresterea acestora in dimensiuni. Principalele simptome pe care le poate prezenta o persoana cu tonsiloliti sunt urmatoarele:

• tuse suparatoare, persistenta;
• respiratie urat mirositoare (halitoza);
• alterarea gustului si senzatia permanenta a unui gust neplacut in gura;
• durere in gat si dificultati in a inghiti alimente solide;
• durere la nivelul urechilor (otalgie);
• inflamatia amigdalelor, care devin rosii si tumefiate;
• prezenta unor pete albicioase, de dimensiuni relativ reduse, pe suprafata amigdalelor;
• senzatia prezentei unui corp strain in cavitatea bucala.

Dupa cum deja am mentionat, aparitia de pietre pe amigdale este mult mai frecventa in randul adultilor. La copii, in schimb, prezenta de pietre pe amigdale este deseori confundata cu o alta afectiune, si anume amigdalita. Desi pot aparea concomitent, de cele mai multe ori amigdalita, in special cea de lunga durata, va duce si la aparitia de pietre pe amigdale la copii. Dupa ce infectia dispare, pietrele inca raman, iar prezenta lor poate imita foarte fidel simptomele amigdalitei.

Pietre pe amigdale – metode de diagnostic

Prezenta de pietre pe amigdale poate fi certificata prin examen fizic si reprezinta un diagnostic clinic. Competenta acestui diagnostic intra in sfera de expertiza a medicului specialist in ORL. In unele cazuri, daca se suspecteaza pietre pe amigdale in profunzimea criptelor, se poate opta pentru investigatii imagistice (CT, RMN), desi acestea nu sunt de obicei indicate in prima etapa a evaluarii fizice.

Pietre pe amigdale – alternative de tratament

Exista mai multe alternative de tratament in caz de pietre pe amigdale, inclusiv remedii care se pot recomanda la domiciliu:

• spalarea si curatarea periodica a gurii, cu gargara energica, poate ajuta la desprinderea lor, cu eliminare ulterioara, mai ales daca sunt de dimensiuni mici;
• indepartarea manuala a pietrelor superficiale poate fi realizata doar de catre medicul ORL, fiind o procedura frecventa;
• coblatie, aceasta alternativa de tratament pentru pietre pe amigdale fiind foarte eficienta si se face cu ajutorul unui laser;
• tonsilectomia, adica indepartarea chirurgicala a amigdalelor, este indicata doar in cazurile in care sunt prezente pietre pe amigdale cu localizare profunda, ducand la simptome severe si dificil de gestionat.

De cele mai multe ori, tonsilolitii nu ajung indeajuns de mari pentru a provoca simptome tipice. Cu toate acestea, ca urmare a unei igiene orale deficitare si a infectiilor recurente, se poate ajunge la necesitatea consultului unui medic specialist in ORL, precum si a tratamentului de specialitate.

Pietre pe amigdale – complicatii si riscuri asociate

Prezenta pietrelor pe amigdale nu este periculoasa si, de cele mai multe ori, tratamentul asociat este foarte eficient. Nu exista tendinta de recidiva, ceea ce sustine, inca o data, faptul ca la baza aparitiei lor sta in special stilul de viata si regimul alimentar. Prezenta acestor depozite ar putea creste riscul de a dezvolta carii, infectii recurente la nivelul gatului si amigdalelor, iar halitoza (respiratie urat mirositoare, numita si halena) tinde sa apara de obicei in situatia in care pietrele ating dimensiuni mai mari si nu pot fi indepartate prin igiena zilnica. Abcesul periamigdalian, colectie de puroi in jurul amigdalelor, este mult mai posibil sa apara la persoanele cu tonsiloliti.

Sfaturi pentru preventie

Aparitia pietrelor la nivelul amigdalelor poate fi foarte usor prevenita, chiar daca infectiile care cresc riscul acestora sunt destul de frecvente in randul copiilor. Odata ce infectia este tinuta sub control, asigurandu-se in continuare o igiena orala adecvata, riscul este redus semnificativ. Prin urmare, se recomanda urmatoarele:

• igiena orala adecvata, zilnica (spalarea pe dinti de doua ori pe zi, utilizarea atei dentare, dar si folosirea apei de gura);
• este recomandata si curatarea limbii, folosindu-se un dispozitiv special (sau chiar o lingura);
• renuntarea la fumat, deoarece fumatul duce la uscarea gurii, creand astfel un mediu potrivit dezvoltarii bacteriilor;
• hidratarea corespunzatoare;
• limitarea consumului de carbohidrati rafinati, zahar si dulciuri;
• obisnuinta de a respira pe cale nazala, nu orala (fenomen intalnit relativ frecvent la copii);
• limitarea consumului de alimente acide, bauturi acidulate.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4529540/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8218315/

https://aao-hnsfjournals.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1016/j.otohns.2009.05.019

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3920671/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8218315/