Megacolon: ce este si care sunt cauzele acestei afectiuni?

Termenul de megacolon este folosit pentru a descrie dilatarea anormala a colonului, penultima parte a intestinului gros, insa in absenta unui proces obstructiv. Din punct de vedere anatomic, persoanele cu megacolon au un diametru al regiunii rectosigmoide sau al colonului descendent mai mare de 6,5 centimetri, al colonului ascendent mai mare de 8 centimetri sau al cecumului, in cele din urma, mai mare de 12 centimetri. In functie de cauze si fiziopatologie, clinic se pot diferentia mai multe tipuri de megacolon. Indiferent de forma clinica, la baza aparitiei afectiunii sta scaderea semnificativa a motilitatii intestinale cu acumulare de fecale, aer si diferite secretii.

Tipuri de megacolon

Megacolonul apare atunci cand exista o disfunctie severa in motilitatea colonului. Prin urmare, peretii intestinali nu sunt capabili sa genereze contractii suficiente pentru a propulsa continutul intestinal spre rect. In cazul copiilor cu megacolon congenital (boala Hirschsprung), este vorba despre lipsa inervatiei in anumite segmente intestinale, ceea ce impiedica miscarea materialului fecal. In formele dobandite, cum ar fi megacolon toxic, inflamatia severa a mucoasei intestinale poate determina paralizia peretilor colonului, ceea ce duce la dilatare si acumularea patologica a continutului intestinal. Colonul se dilata semnificativ, ceea ce poate duce la complicatii.

Megacolon congenital (boala Hirschsprung)

Boala Hirschsprung este o afectiune congenitala in care anumite segmente ale colonului nu au retea nervoasa care controleaza contractiile persistaltice. Acest fenomen duce la incapacitatea, in cele din urma, a colonului de a propulsa fecalele, si dilatare progresiva. Boala Hirschsprung este diagnosticata de obicei la nou-nascuti sau la scurt timp dupa nastere si necesita interventie chirurgicala pentru a se indeparta segmentul afectat.

Megacolon toxic

Este o complicatie grava, care apare in special la persoane cu boli inflamatorii intestinale, cum ar fi colita ucerativa sau boala Crohn. In aceasta forma, inflamatia severa a mucoase intestinale afecteaza functia peretilor colonului, putand duce la paralizie, dilatare rapida si acumularea de toxine. Megacolonul toxic reprezinta o urgenta medicala si necesita tratament rapid. Mai exista si cazuri in care infectiile bacteriene cu Clostridium difficile, Salmonella, Escherichia coli sau Campylobacter, Entamoeba, pot duce la megacolon toxic.

Megacolon dobandit (acut sau cronic)

De cele mai multe ori, apare la varstnici (cauze idiopatice) sau la persoane cu constipatie acuta sau cronica severa. La copii aceasta forma poate fi confundata cu megacolonul congenital. Una dintre principalele cauze pentru megacolon dobandit, la nivel mondial, o reprezinta infectia cu Trypanosoma cruzi (boala Chagas). In aceasta afectiune, dilatarea colonului apare ca urmare a faptului ca parazitul elibereaza o neurotoxina ce distruge sistemul nervos enteric.

Megacolon acut netoxic (sindromul Ogilvie)

O alta forma de megacolon o reprezinta forma acuta si netoxica. De obicei, apare la persoanele spitalizate cu afectiuni medicale severe. De asemenea, se poate dezvolta dupa interventii de tip obstetric, la nivel abdominal, infectii sistemice si diferite boli neurologice, cum ar fi Parkinson. Este una dintre cele mai frecvente forme de megacolon la adulti. In unele cazuri, dismotilitatea gastrointestinala poate fi generalizata (pseudo-obstructie intestinala) – la baza acestui fenomen ar putea sta anumite dezechilibre electrolitice, precum si administrarea simultana a mai multor tipuri de medicamente.

Megacolon – cauze si factori de risc

Cauzele care duc la megacolon variaza, in esenta, in functie de tipul afectiunii. Totusi, cele mai comune cauze identificabile clinic sunt urmatoarele:

• Boala Hirschsprung: cauzata de un deficit congenital de celule ganglionare in teritoriile de la nivelul colonului, ceea ce duce la incapacitatea acestuia de a efectua miscarile peristaltice normale;
• Colita ulcerativa si boala Crohn, boli inflamatorii intestinale care pot duce la megacolon de tip toxic, cea mai grava forma in care inflamatia severa duce la paralizia peretilor intestinali;
• Constipatia cronica (de obicei din cauza unei diete inadecvate, a sedentarismului);
• Boli neurologice care afecteaza sistemul nervos enteric, cum ar fi boala Parkinson;
• Anumite tratamente medicamentoase: antidepresive, anticolinergice, agenti antimotilitate, opioide;
• Dezechilibre electrolitice (hipokaliemia) si metabolice (hipotiroidism, diabet – ca urmare a neuropatiei diabetice asociate);
• Clisma cu bariu;
• Procedurile de colonoscopie si interventiile chirurgicale la nivelul abdomenului;
• Cauze infectioase: Clostridium difficile, Salmonella, Entamoeba, Campylobacter, E. coli si infectia cu citomegalovirus (cauza principala pentru megacolon toxic la persoane cu HIV);
• Boala Chagas, distrofia musculara Duchenne, sclerodermie, lupus eritematos sistemic.

In boala Hirschsprung (megacolon congenital), este vorba si despre predispozitia genetica spre aceasta afectiune. Malformatia congenitala apare inca din prima etapa a dezvoltarii intrauterine. S-a observat ca persoanele persoanele de sex masculin care au rude de gradul I (frati sau surori) cu acest diagnostic sau sindrom Down, au un risc mai mare de a avea megacolon congenital.

Simptome megacolon

Simptomele megacolonului sunt in stransa dependenta de gradul de dilatare al colonului si, de asemenea, de tipul afectiunii. Totusi, cele mai frecvente manifestari asociate vor fi de forma:

• Distensie abdominala, ca urmare a acumularii de gaze si materii fecale, ceea ce provoaca o senzatie de balonare puternica;
• Constipatie severa, in special in cazurile idiopatice;
• Durere si sensibilitate abdominala;
• Senzatia de satietate precoce;
• In unele cazuri de megacolon, persoana elimina scaune dure, numite fecaloame;
• Febra este deseori prezenta in caz de megacolon toxic, din cauza posibilei infectii. Tot intr-un astfel de caz, persoana poate prezenta tahicardie, dureri abdominale puternice, diaree cu sange;
• In cazuri foarte grave de megacolon, acumularea excesiva de materii fecale si de gaze poate duce la varsaturi fecaloide.

In forme mai usoare, simptomele pot fi chiar absente, usor de gestionat. Forma cu potential mai severa o reprezinta forma toxica, cu simptome sistemice care se instaleaza foarte rapid.

Tratament megacolon

Tratamentul pentru megacolon depinde de tipul si de severitatea afectiunii. Totusi, de obicei va implica terapie medicamentoasa si, in unele cazuri, interventii chirurgicale.

Tratament medicamentos

• Medicamente pentru constipatie (laxative si agenti prokinetici), prescrise pentru stimularea miscarilor intestinale la persoanele cu forma idiopatica si/sau constipatie cronica;
• Corticosteroizi si medicamente antiinflamatorii, pentru a reduce inflamatia si reduce riscul de complicatii (cum ar fi perforatia colonului);
• Tratament cu antibiotice, in cazul formei toxice cu suspiciune de infectie bacteriana;
• Clisme evacuatorii, pentru a ameliora constipatia severa si reduce distensia abdominala.

Tratament chirurgical

• Rezectia colonului, in cazuri de megacolon toxic refractar sau in boala Hirschsprung. Poate fi vorba despre colectomie totala sau partiala, in functie de fiecare caz in parte.

Regim alimentar recomandat in caz de megacolon

Un regim alimentar poate ajuta la prevenirea constipatiei si gestionarea simptomelor asociate:

• Dieta bogata in fibre (fructe, legume, cereale integrale);
• Hidratare corespunzatoare;
• Consumul de alimente care stimuleaza digestia, cum ar fi iaurt, kefir si produse fermentate care pot ajuta la mentinerea unei flore intestinale sanatoase;
• Evitarea alimentelor procesate, bogate in grasimi saturate si carbohidrati rafinati;
• Evitarea consumului de alcool, sucuri carbogazoase.

Surse:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK547679/
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7245441/
3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8622596/
4. https://www.osmosis.org/Megacolon
5. https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/megacolon
6. https://link.springer.com/article/10.1007/s11938-999-0055-9