Lisinopril Antibiotice 20mg x 3blist. x 10cpr.

LISINOPRIL ATB 20 mg

Un comprimat contine lisinopril 20 mg sub forma de lisinopril dihidrat 21,78 mg si excipienti:

hidrogenofosfat de calciu dihidrat, amidon de porumb pregelatinizat, amidon de porumb, manitol, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.

Compozitie

LISINOPRIL ATB 10 mg

Un comprimat contine lisinopril 10 mg sub forma de lisinopril dihidrat 11 mg si excipienti:

hidrogenofosfat de calciu dihidrat, amidon de porumb pregelatinizat, amidon de porumb, manitol, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.

LISINOPRIL ATB 20 mg

Un comprimat contine lisinopril 20 mg sub forma de lisinopril dihidrat 21,78 mg si excipienti:

hidrogenofosfat de calciu dihidrat, amidon de porumb pregelatinizat, amidon de porumb, manitol, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.

LISINOPRIL ATB 40 mg

Un comprimat contine lisinopril 40 mg sub forma de lisinopril dihidrat 43,56 mg si excipienti:

hidrogenofosfat de calciu dihidrat, amidon de porumb pregelatinizat, amidon de porumb, manitol, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu

Grupa farmacoterapeutica: produse active pe sistemul renina-angiotensina, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei

Indicatii terapeutice

Hipertensiune arteriala

LISINOPRIL ATB este indicat in tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale si renovasculare. Poate fi utilizat singur sau in asociatie cu alti agenti antihipertensivi.

Insuficienta cardiaca congestiva

LISINOPRIL ATB este indicat in tratamentul insuficientei cardiace congestive, ca tratament adjuvant, impreuna cu diureticele care nu economisesc potasiul si, cand este necesar, cu digitalice. Tratamentul trebuie initiat sub supraveghere medicala stricta.

Infarctul miocardic acut

LISINOPRIL ATB este indicat pentru tratarea pacientilor cu infarct miocardic acut, echilibrati hemodinamic. Pacientii trebuie sa aiba tensiunea arteriala sistolica mai mare de 100 mm Hg. LISINOPRIL

ATB trebuie administrat in primele 24 de ore de la infarctul miocardic acut pentru a preveni dezvoltarea ulterioara a disfunctiei ventriculare stangi sau a insuficientei cardiace si pentru a imbunatati supravietuirea. Pacientii trebuie sa primeasca si tratamentele standard recomandate, cum sunt trombolitice, acid acetilsalicilic si beta-blocante.

Complicatiile renale ale diabetului zaharat

La pacientii hipertensivi cu diabet zaharat non-insulino dependent si nefropatie incipienta, lisinoprilul scade rata de excretie urinara a albuminei.

Contraindicatii

• hipersensibilitate la lisinopril, la alti IECA sau la oricare dintre excipientii produsului;
• antecedente de edem angioneurotic legat de tratamente anterioare cu IECA si angioedem ereditar sau idiopatic.
• daca aveti mai mult de trei luni de sarcina. (Este bine sa evitati Lisinopril ATB si in perioada de inceput a sarcinii – vezi pct. „Sarcina”).

 

Precautii

Edemul angioneurotic

Edemul angioneurotic a fost raportat la IECA, incluzand lisinopril. In aceste cazuri, lisinoprilul trebuie

intrerupt imediat si pacientul mentinut sub observatie. Daca edemul este limitat la fata, buze si gura, afectiunea se rezolva de regula fara alt tratament, desi antihistaminicele pot fi utile pentru ameliorarea simptomelor. Acesti pacienti trebuie supravegheati cu atentie pana la disparitia edemului. Totusi, angioedemul asociat cu edem laringian poate fi letal. Daca exista edem al limbii, glotei sau laringelui, care poate produce obstructie a cailor respiratorii, trebuie initiata prompt terapia de urgenta. Aceasta poate include administrarea de adrenalina si/sau mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii. Pacientul trebuie tinut sub supraveghere medicala atenta pana la disparitia completa si sustinuta a simptomelor.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei produc mai frecvent angioedem la rasa neagra decat la alte rase.

Pacientii cu antecedente de angioedem nelegat de tratament cu IECA pot avea un risc crescut de angioedem in timpul administrarii unui IECA (de asemenea vezi punctul 4.3).

Aspecte legate de rasa

IECA produc angioedem cu o frecventa mai mare la rasa neagra decat la alte rase.

Tuse

Tusea a fost raportata la utilizarea IECA. Caracteristic este neproductiva, persistenta si dispare la intreruperea tratamentului. Tusea indusa de IECA trebuie luata in considerare in cadrul diagnosticului diferential al tusei.

Interventii chirurgicale/anestezie

La pacientii care vor suferi interventii chirurgicale majore sau in timpul anesteziei cu agenti care determina hipotensiune arteriala, lisinoprilul blocheaza formarea angiotensinei II secundar eliberarii compensatorii de renina. Acest lucru poate duce la hipotensiune arteriala ce poate fi corectata prin cresterea volemiei.

Aspecte generale

Lisinoprilul nu trebuie utilizat la pacientii cu stenoza aortica, cord pulmonar sau obstructie a tractului respirator.

Cand lisinoprilul este utilizat ca monoterapie in hipertensiunea arteriala, pacientii de rasa neagra pot prezenta un raspuns terapeutic redus.

Interactiuni

Asocierea cu alti agenti antihipertensivi precum beta-blocantele si diureticele poate creste eficienta antihipertensiva. Lisinoprilul scade aparitia hipopotasemiei si a hiperuricemiei induse de tiazide.

Indometacinul poate reduce efectul antihipertensiv al lisinoprilului. La unii pacienti cu functie renala compromisa, care sunt tratati cu antiinflamatoare nesteroidiene, administrarea simultana a lisinoprilului poate determina agravarea ulterioara a functiei renale.

Inhibitorii ECA pot potenta efectul hipoglicemiant al insulinei si al antidiabeticelor orale. Lisinopril a fost utilizat impreuna cu nitrati, fara interactiune semnificativa clinic.

Deoarece lisinopril poate scadea eliminarea litiului, concentratiile plasmatice ale litiului trebuie monitorizate in cazul administrarii sarurilor de litiu.

Potasemia ramane de regula in limite normale. Daca lisinoprilul se administreaza impreuna cu un diuretic, posibilitatea de hipopotasemie indusa de diuretic poate fi redusa. Lisinoprilul poate creste potasemia la pacientii cu insuficienta renala. Suplimentele de potasiu, diureticele ce economisesc potasiu si sarurile ce contin potasiu nu sunt recomandate.

Atentionari speciale

Evaluarea functiei renale

Evaluarea pacientului trebuie sa includa evaluarea functiei renale inainte de initierea terapiei si in timpul tratamentului.

Insuficienta renala

LISINOPRIL ATB trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu insuficienta renala, deoarece acestia pot

necesita reducerea dozei sau administrarea la intervale mai mari. La pacientii cu insuficienta renala trebuie efectuata monitorizarea atenta a functiei renale in timpul tratamentului cand se considera necesar. In majoritatea cazurilor, functia renala poate sa nu fie afectata sau se imbunatateste.

Insuficienta renala a fost raportata in asociere cu IECA, aparand in principal la pacientii cu insuficienta cardiaca congestiva severa sau cu boala renala de fond, incluzand stenoza de artera renala. Daca este diagnosticata prompt si tratata adecvat, insuficienta renala este de regula reversibila.

La unii pacienti cu stenoza de artera renala bilaterala sau stenoza de artera renala pe rinichi unic, care au fost tratati cu IECA, s-a observat cresterea uremiei si a creatininemiei, de obicei, reversibile la intreruperea tratamentului. Aceasta este posibil sa apara, in special, la pacientii cu insuficienta renala. Daca este prezenta si hipertensiunea arteriala reno-vasculara, exista un risc crescut de hipotensiune arteriala severa si insuficienta renala. La acesti pacienti tratamentul trebuie inceput sub supraveghere medicala stricta, cu doza mica si cresterea atenta a dozei. Deoarece tratamentul cu diuretice poate fi un factor ce contribuie la cele de mai sus, acestea trebuie intrerupte, iar functia renala trebuie monitorizata in primele saptamani de tratament cu lisinopril.

Unii pacienti fara boala renala preexistenta manifesta au prezentat cresterea uremiei si a creatininemiei dupa administrarea concomitenta de lisinopril si diuretic. Pot fi necesare scaderea dozei de lisinopril si/sau intreruperea diureticului. Prin urmare trebuie sa se ia in considerare suspiciunea unei stenoze de artera renala subiacenta.

Infarct miocardic acut

Tratamentul cu lisinopril nu trebuie initiat la pacientii cu semne de disfunctie renala (creatininemia peste 177 micromol/l si/sau proteinurie peste 500 mg/24 ore). Daca apare disfunctie renala in timpul tratamentului cu lisinopril (creatininemia peste 265 micromol/l sau dublarea valorii de dinainte de tratament), medicul trebuie sa ia in considerare intreruperea lisinoprilului.

Pacientii hemodializati

La pacientii dializati la care se folosesc membrane cu flux crescut (de exemplu AN69) a fost raportata o incidenta mare a reactiilor anafilactoide. Prin urmare nu se recomanda aceasta combinatie.

Hipotensiunea arteriala simptomatica

Hipotensiunea arteriala simptomatica a fost observata rareori la pacientii cu hipertensiune arteriala necomplicata. Este mult mai probabil sa apara la pacientii cu depletie volemica prin terapie diuretica, regim hiposodat, dializa, diaree sau varsaturi. La acesti pacienti, prin intreruperea terapiei sau scaderea dozei de diuretic cu 2-3 zile inainte de inceperea tratamentului cu lisinopril, posibilitatea aparitiei hipotensiunii arteriale simptomatice este redusa.

Hipotensiunea arteriala severa a fost raportata la IECA, in special la pacientii cu insuficienta cardiaca severa. Multi dintre acesti pacienti utilizau doze mari de diuretice de ansa si unii prezentau hiponatremie sau insuficienta functionala renala. La pacientii cu risc, initierea terapiei si ajustarea dozei trebuie monitorizate sub stricta supraveghere medicala.

Daca apare hipotensiunea arteriala, pacientul va fi asezat in clinostatism. Poate fi necesara reechilibrarea volemica prin administrarea de lichide pe cale orala sau ser fiziologic intravenos. Poate fi necesara administrarea atropinei intravenos daca se asociaza bradicardie. Tratamentul cu lisinopril poate fi reluat, cu cresterea atenta a dozei si urmarind restabilirea volemica si a tensiunii arteriale.

De asemenea, in cazul pacientilor cu boala cardiaca ischemica sau vasculara cerebrala la care hipotensiunea arteriala severa poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral se pot aplica precautii similare si supraveghere atenta.

Ca si alte vasodilatatoare, lisinoprilul trebuie administrat cu precautie la pacientii cu stenoza aortica sau cardiomiopatie hipertrofica.

La unii pacienti cu insuficienta cardiaca congestiva care au tensiune arteriala normala sau scazuta, poate sa apara o scadere suplimentara a tensiunii arteriale in timpul tratamentului cu lisinopril. Daca aceasta hipotensiune arteriala devine simptomatica, poate fi necesara scaderea dozei sau intreruperea lisinoprilului.

Aparitia hipotensiunii arteriale dupa doza initiala de lisinopril nu exclude adaptarea ulterioara atenta a dozei dupa rezolvarea eficienta a hipotensiunii arteriale.

Hipotensiunea arteriala in infarctul miocardic acut

Tratamentul cu lisinopril nu trebuie administrat pacientilor cu infarct miocardic acut care au risc de tulburari hemodinamice ulterioare severe dupa tratament vasodilatator. Acestia sunt pacientii cu tensiune arteriala sistolica £ 100 mm Hg sau cu soc cardiogen. In primele 3 zile de la infarct doza trebuie redusa daca tensiunea arteriala sistolica este £ 120 mmHg. Dozele de intretinere trebuie reduse la 5 mg lisinopril sau temporar la 2,5 mg lisinopril, daca tensiunea sistolica este £ 100 mm Hg. Daca persista hipotensiunea arteriala (tensiunea arteriala sistolica mai mica de 90 mmHg pentru mai mult de o ora), atunci lisinoprilul trebuie intrerupt.

Copii

Siguranta si eficacitatea lisinoprilului la copii nu au fost stabilite.

Sarcina si alaptarea

Sarcina

Trebuie sa anuntati medicul in cazul in care credeti ca sunteti gravida (sau   int ent i onati  sa  ramaneti gravida). In mod normal, medicul dumneavoastra va va sfatui sa nu mai utilizati Lisinopril ATB inainte de a ramane gravida sau de indata ce ati aflat ca sunteti gravida si va va recomanda  un alt medicament in loc de Lisinopril ATB. Lisinopril ATB nu este recomandat la inceputul sarcinii si nu trebuie utilizat in sarcina mai mare de trei luni, deoarece acesta poate produce grave prejudicii copilului dumneavoastra daca este utilizat dupa cea de a treia luna de sarcina.

Alaptarea

Informati-va medicul daca alaptati sau intentionati sa incepeti alaptarea. Lisinopril ATB nu este

recomandat mamelor care alapteaza iar medicul dumneavoastra trebuie sa va aleaga un alt tratament in cazul in care doriti sa alaptati, mai ales daca este vorba despre un copil nou-nascut sau nascut prematur.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Nu exista studii despre efectul lisinopril asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. In cazul conducerii vehiculelor si folosirii utilajelor este bine sa se ia in considerare ca pot apare ocazional ameteli sau oboseala.

Doze si mod de administrare

Absorbtia lisinoprilului nu este influentata de alimente, prin urmare comprimatele pot fi administrate inainte, in timpul sau dupa masa. LISINOPRIL ATB trebuie administrat in doza unica zilnic, aproximativ la aceeasi ora.

Hipertensiune arteriala

Necesitatea de a creste doza trebuie determinata prin masurarea tensiunii arteriale imediat inainte de urmatoarea doza.

Tratamentul trebuie inceput cu 2,5 mg lisinopril o data pe zi si ajustat pentru a obtine un control optim al tensiunii arteriale. In cazul hipertensiunii arteriale esentiale, daca efectul terapeutic dorit nu se obtine in 2-4 saptamani cu o anumita doza, aceasta poate fi crescuta. Rareori se obtine raspuns terapeutic cu doza de 2,5 mg lisinopril. De obicei, dozele eficace sunt de 10-20 mg lisinopril o data pe zi. Doza maxima recomandata este 40 mg lisinopril o data pe zi.

Pacientii sub tratament diuretic

Daca este posibil, tratamentul cu diuretice trebuie intrerupt sau doza trebuie scazuta, cu 2-3 zile inainte de a initia tratamentul cu lisinopril. Tratamentul cu diuretice poate fi reluat ulterior daca este nevoie.

Utilizarea la varstnici

Varsta nu pare sa influenteze eficacitatea sau siguranta lisinoprilului. Prin urmare, la pacientii varstnici se va initia tratamentul asa cum este recomandat mai sus.

Insuficienta cardiaca congestiva

LISINOPRIL ATB poate fi utilizat ca tratament adjuvant, impreuna cu diureticele care nu economisesc potasiu, cu sau fara digitalice.

Doza initiala

Tratamentul trebuie inceput sub supraveghere medicala stricta. Doza initiala recomandata este 2,5 mg lisinopril.

In tratamentul insuficientei cardiace congestive severe sau instabile, tratamentul cu LISINOPRIL ATB trebuie intotdeauna initiat in spital, sub supraveghere medicala atenta. Pacientii care primesc doze mari de diuretice de ansa (de exemplu > 80 mg furosemid) sau tratament diuretic multiplu, pacientii care au hipovolemie, hiponatremie (sodiu plasmatic < 130 mEq/l) sau tensiune arteriala sistolica < 90 mmHg, pacientii care primesc doze mari de vasodilatatoare, pacientii care au creatininemia > 150 micromol/l sau care au varsta peste 70 ani trebuie considerati cu risc crescut si la acesti pacienti tratamentul trebuie initiat in spital.

Daca este posibil, doza de diuretic trebuie scazuta inainte de inceperea tratamentului. Tensiunea arteriala si functia renala trebuie monitorizate cu atentie atat inainte, cat si in timpul tratamentului, deoarece s-au raportat cazuri de hipotensiune arteriala severa si, mai rar, insuficienta renala secundara acesteia la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA). Aparitia hipotensiunii arteriale dupa doza initiala de lisinopril nu exclude ajustarea atenta ulterioara a dozei, dupa tratamentul eficace al hipotensiunii arteriale.

Doza de intretinere

Doza trebuie crescuta treptat, in functie de raspunsul pacientului. Doza de intretinere uzuala este 5-20 mg lisinopril. Doza trebuie ajustata la intervale de 4 saptamani.

Infarctul miocardic acut

Tratamentul cu lisinopril poate fi inceput in primele 24 ore de la debutul simptomelor. Doza initiala este de 5 mg lisinopril, pe cale orala, urmata de 5 mg lisinopril dupa 24 ore, 10 mg lisinopril dupa 48 ore si apoi 10 mg lisinopril pe zi. Pacientii cu tensiune arteriala sistolica mica (120 mmHg sau mai putin) trebuie sa primeasca o doza initiala mai mica (2,5 mg lisinopril). Daca apare hipotensiunea arteriala (tensiunea arteriala sistolica £ 100 mmHg), poate fi administrata o doza de intretinere de 5 mg lisinopril pe zi, cu scaderea temporara la 2,5 mg lisinopril daca este necesar. Daca apare hipotensiune arteriala prelungita (tensiune arteriala sistolica sub 90 mmHg pentru mai mult de 1 ora), LISINOPRIL ATB trebuie intrerupt.

Tratamentul trebuie continuat 6 saptamani. Beneficiile par sa fie mai mari la pacientii cu infarcte miocardice mari si semne de insuficienta ventriculara stanga. Pacientii care dezvolta simptome de insuficienta cardiaca trebuie sa continue tratamentul cu LISINOPRIL ATB.

Complicatiile renale ale diabetului zaharat

Tratamentul trebuie inceput cu 2,5 mg lisinopril o data pe zi si apoi crescut gradat pentru obtinerea dozei eficace. La pacientii hipertensivi cu diabet zaharat insulino-dependent, doza este de 10 mg lisinopril o data pe zi, putand fi crescuta la 20 mg lisinopril pe zi pentru a obtine o tensiune arteriala diastolica de repaus sub 90 mmHg.

Utilizarea la pacientii cu insuficienta renala

Lisinoprilul este excretat prin rinichi si trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu insuficienta renala.

Lisinoprilul este dializabil. La pacientii dializati se poate administra doza uzuala de LISINOPRIL ATB in zilele de dializa. In zilele in care pacientii nu fac dializa, doza trebuie ajustata in functie de raspunsul tensiunii arteriale.

Utilizarea la copii

Siguranta si eficacitatea lisinoprilului la copii nu au fost stabilite.

Reactii adverse

Hipotensiunea arteriala a fost raportata in asociere la tratamentul cu lisinopril. Aceasta pare sa apara la anumite subgrupe de pacienti (vezi punctul Atentionari speciale).

Rar, s-a raportat edem angioneurotic al fetei, extremitatilor, buzelor, limbii, glotei si/sau laringelui (vezi punctul Atentionari speciale). Au fost raportate si alte reactii de hipersensibilitate.

Cele mai frecvente reactii adverse care mai pot sa apara sunt: ameteli, cefalee, diaree, tuse, greata si oboseala. Alte reactii adverse mai putin frecvente includ eruptiile cutanate si astenie.

Urmatoarele reactii adverse au fost raportate rar:

Tulburari hematologice si limfatice: Au fost raportate supresia maduvei osoase, manifestata prin anemie si/sau trombocitopenie si/sau leucopenie. Rar a fost raportata agranulocitoza.

A aparut si o usoara scadere a hemoglobinei si a hematocritului, rareori cu importanta clinica daca nu coexista o alta cauza de anemie.

Tulburari ale sistemului nervos: confuzie, modificari ale starii de dispozitie, parestezii, vertij. Ca si la alti IECA, s-au raportat tulburari ale gustului si tulburari de somn.

Tulburari cardiace: infarct miocardic si accident vascular cerebral, probabil secundare hipotensiunii arteriale marcate la pacientii cu risc (vezi punctul 4.4 Atentionari speciale), palpitatii, tahicardie.

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale: bronhospasm, rinita, sinuzita.

Tulburari gastro-intestinale: dureri abdominale si indigestie, xerostomie, hepatita (hepatocitolitica sau colestatica), icter, pancreatita, varsaturi.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat: au fost raportate alopecie, diaforeza, urticarie, psoriazis si alte afectiuni severe cutanate incluzand pemfigus, necroliza epidermica toxica, sindrom Stevens-Johnson si eritem multiform.

Tulburari renale si de cai urinare: oligurie/anurie, insuficienta renala acuta, disfunctie renala, uremie. Au existat cazuri raportate de anemie hemolitica la pacientii tratati cu lisinopril, desi nu s-a putut stabili o relatie cauzala intre ele.

Tulburari ale aparatului genital si sanului:

Impotenta

Investigatii diagnostice: s-au raportat cresteri ale uremiei, creatininemiei, a enzimelor hepatice si a bilirubinemiei, care sunt de regula reversibile la intreruperea tratamentului.

Au fost raportate hiperkaliemie si hiponatremie

Pacientii care au primit IECA in timpul tratamentului de desensibilizare (de exemplu venin de

Hymenoptera) au prezentat reactii anafilactoide prelungite. La unii pacienti aceste reactii au fost evitate prin intreruperea temporara a IECA, dar au reaparut la reluarea neadecvata.

A fost raportat un complex de simptome care poate include unul sau mai multe din urmatoarele: febra, vasculita, mialgii, artralgii/artrite, test pozitiv pentru AAN (anticorpi antinucleari), VSH accelerat, eozinofilie si leucocitoza. Pot sa apara eruptii cutanate, fotosensibilizare si alte manifestari dermatologice

Supradozaj

Simptomele supradozajului pot include hipotensiune arteriala severa, tulburari electrolitice si insuficienta renala. Dupa ingestia unei supradoze, pacientul trebuie mentinut sub supraveghere atenta. Masurile terapeutice depind de natura si severitatea simptomelor. Trebuie utilizate metodele de scadere a absorbtiei si metodele de accelerare a eliminarii. Daca apare hipotensiune arteriala severa, pacientul trebuie plasat in decubit si trebuie administrat rapid, intravenos, ser fiziologic. Tratamentul cu angiotensina II (daca este disponibila) poate fi luat in considerare. IECA pot fi indepartati din circulatie prin hemodializa. Trebuie evitata utilizarea membranelor de dializa cu flux crescut, din poliacrilonitril. Electrolitii plasmatici sicreatinina trebuie monitorizate frecvent.