Irbesartan Teva 300 mg x 28 compr. film.

Irbesartan Teva 300 mg x 28 compr. film. - Catena

Irbesartan Teva 300 mg x 28 compr. film.

 

1. DENUMIREA COMERCIALA A MEDICAMENTULUI

Irbesartan Teva 300 mg comprimate filmate

2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA

Fiecare comprimat filmat contine irbesartan 300 mg.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICA

Comprimat filmat

Comprimate filmate de culoare alba sau pana la aproape alba, în forma de capsula. Pe o fata a comprimatului este gravat numarul „93”. Pe cealalta fata este gravat numarul „7466”

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

Irbesartan Teva este indicat la adulti pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale.

De asemenea, este indicat în tratamentul afecttrii renale la pacientii adulti cu hipertensiune arteriala si diabet zaharat de tip 2, în cadrul unei scheme medicamentoase antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1).

4.2 Doze si mod de administrare

Doze

Doza uzuala initala si de intretinere recomandata este de 150 mg irbesartan, administrata o data pe zi, cu sau fara alimente. În general, irbesartanul în doza de 150 mg o data pe zi asigura un control mai bun al tensiunii arteriale în intervalul de 24 ore, comparativ cu doza de 75 mg irbesartan. Cu toate acestea, se poate lua în considerare initierea tratamentului cu 75 mg irbesartan pe zi, în special la pacientii hemodializati si la pacientii cu vârsta peste 75 ani.

La pacientii a caror afectiune este insuficient controlata cu 150 mg irbesartan administrat o data pe zi, doza de irbesartan poate fi crescuta la 300 mg irbesartan sau pot fi asociate alte antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1). În mod special, s-a demonstrat ca asocierea unui diuretic, cum este hidroclorotiazida, are un efect aditiv cu irbesartan (vezi pct. 4.5).

La pacientii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2, tratamentul trebuie initiat cu doza de 150 mg irbesartan administrata o data pe zi, care se creste pana la 300 mg irbesartan o data pe zi, aceasta fiind doza de intretinere cea mai adecvata pentru tratamentul bolii renale. Beneficiul la nivel renal pentru irbesartan la pacientii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 s-a demonstrat pe baza unor studii in care irbesartanul s-a asociat tratamentului cu alte medicamente antihipertensive, dupa cum a fost necesar, pentru a atinge tensiunea arteriala (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1).

Grupe speciale de pacienti

• insuficenta renala

Nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii cu insuficenta renala. La pacientii hemodializati trebuie luata în considerare o doza initiala mai mica (75 mg irbesartan) (vezi pct. 4.4).29

• insuficenta hepatica

Nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii cu insuficenta hepatica usoara pana la moderata. Nu exista experienta clinica la pacienti cu insuficenta hepatica severa.

Varstnici

Cu toate ca la pacientii cu vârsta peste 75 ani trebuie luata in considerare initierea tratamentului cu o doza de 75 mg pe zi, ajustarea dozei nu este, de obicei, necesara la persoanele varstnice.

Copii si adolescenti

Sigurana si eficacitatea Irbesartan Teva la copii cu varsta cuprinsa între 0 si 18 ani nu au fost stabilite.

Datele disponibile pana in prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 si 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Mod de administrare

Pentru administrare orala.

4.3 Contraindicatii

• Hipersensibilitate la substan?a activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

• Al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4 si 4.6).

• Administrarea concomitenta a Irbesartan Teva cu medicamente care contin aliskiren este contraindicata la pacientii cu diabet zaharat sau insuficenta renala (RFG < 60 ml/min si 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 si 5.1).

4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare

In special dupa prima doza, poate aparea hipotensiune arteriala simptomatica la pacientii cu hipovolemie si/sau deplesie de sodiu, consecutiv tratamentului intensiv cu diuretice, dietei hiposodate, diareei sau varsaturilor. Astfel de afectiuni trebuie corectate înaintea administrarii de irbesartan.

Hipovolemie

In cazul în care pacientii cu stenoza bilaterala a arterelor renale sau stenoza a arterei renale pe rinichi unic funcaional sunt tratati cu medicamente care actioneaza asupra sistemului renina-angiotensina- aldosteron exista un risc crescut de hipotensiune arteriala severa si insuficenta renala. Cu toate ca acest risc nu a fost documentat pentru irbesartan, un efect similar trebuie anticipat dupa administrarea antagonistilor receptorilor pentru angiotensina

• Hipertensiune arteriala renovasculara

Atunci cand irbesartanul este utilizat la pacienti cu insuficenta renala, se recomanda monitorizarea periodica a concentratiilor plasmatice ale potasiului si creatininei. Nu exista experienta privind administrarea irbesartanului la pacienti cu transplant renal recent.

• Insuficenta renala si transplant renal

Într-o analiza a rezultatelor unui studiu efectuat la pacienti cu boala renala avansata, efectele irbesartanului, atat asupra evenimentelor renale cat si asupra celor cardiovasculare, nu au fost uniforme în toate subgrupurile. Efectele au aparut mai putin favorabile, în special, la femei si la subiecaii de alta rasa decât cea alba (vezi pct. 5.1).

• Pacienti hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 si boala renala

Exista dovezi ca administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creste riscul de aparitie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei si de diminuare a funcaiei renale (inclusiv insuficenta renala acut?). Prin urmare, nu este recomandata blocarea dubla a SRAA prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 si 5.1).

• Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA)

Daca terapia de blocare dubla este considerata absolut necesara, aceasta trebuie administrata numai 30 sub supravegherea unui medic specialist si cu monitorizarea atenta si frecventa a funcaiei renale, valorilor electrolitilor si tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

Ca si in cazul altor medicamente care influenteaza sistemul renina-angiotensina-aldosteron, hiperkaliemia poate sa apara în timpul tratamentului cu irbesartan, în special in prezenta insuficientei renale, proteinuriei cu semnificatie clinica datorata bolii renale diabetice si/sau insuficientei cardiace.

Se recomanda monitorizarea atenta a kaliemiei la pacientii cu risc (vezi pct. 4.5).

Hiperkaliemie

Nu este recomandata asocierea litiului cu irbesartan (vezi pct. 4.5).

Litiu

Ca si in cazul altor vasodilatatoare, se recomanda precautie speciala la pacientii cu stenoza aortica sau mitrala sau cu cardiomiopatie hipertrofica obstructiva.

Stenoza aortica si mitrala, cardiomiopatie hipertrofica obstructiva

In general, pacientii cu hiperaldosteronism primar nu raspund la medicamentele antihipertensive care actioneaza prin inhibarea sistemului renina-angiotensina. De aceea, nu se recomanda folosirea irbesartanului.

Hiperaldosteronism primar

La pacientii la care tonusul vascular si functia renala depind predominant de activitatea sistemului renina-angiotensina-aldosteron (de exemplu, pacienti cu insuficenta cardiaca congestiva severa sau cu boala renala preexistenta, inclusiv stenoza a arterelor renale), tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagonisti ai receptorilor pentru angiotensina II, care afecteaza acest sistem, s-a asociat cu hipotensiune arteriala acuta, azotemie, oligurie sau rareori, cu insuficenta renala acuta (vezi pct. 4.5). Ca în cazul oricarui alt medicament antihipertensiv, scaderea pronuntata a tensiunii arteriale la pacientii cu cardiopatie ischemica sau cu boala cardiovasculara ischemica poate duce la infarct miocardic sau la accident vascular cerebral.

Generale

Asa cum s-a observat si in cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, irbesartanul si ceilalti antagonisti ai angiotensinei par mai putin eficace in scaderea tensiunii arteriale la persoanele de culoare, comparativ cu cei din alte rase, probabil datorita prevalentei mai mari a unor concentratii plasmatice mici de renina in populatia hipertensiva de culoare (vezi pct. 5.1).

Tratamentul cu antagonisti ai receptorilor pentru angiotensina II (ARA II), nu trebuie initiat in timpul sarcinii. Cu exceptia cazului in care continuarea terapiei cu ARA II este considerata esentiala, tratamentul pacientelor care planifica sa ramana gravide trebuie schimbat cu medicamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranta stabilit pentru folosirea in sarcina. Atunci cand este constatata prezenta sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie oprit imediat si, daca este cazul, trebuie inceputa terapia alternativa (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Sarcina

Irbesartanul a fost studiat la copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si 16 ani, dar pana cand vor fi disponibile date suplimentare, datele actuale sunt insuficiente pentru a sustine extinderea utilizarii la copii (vezi pct. 4.8, 5.1 si 5.2).

Copii si adolescenti

4.5 interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Alte antihipertensive pot creste efectele hipotensive ale irbesartanului; cu toate acestea, irbesartanul a fost administrat în conditii de siguranta in asociere cu alte antihipertensive, cum sunt beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu cu acaiune de lunga durata si diureticele tiazidice. Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate provoca hipovolemie si risc de hipotensiune arteriala atunci când se

Diuretice si alte antihipertensive - initiaza tratamentul cu irbesartan (vezi pct. 4.4).

Pe baza experientei cu alte medicamente care actioneaza asupra sistemului renina-angiotensina, utilizarea concomitenta a diureticelor care economisesc potasiu, a suplimentelor de potasiu, a substituentilor de sare care con?in potasiu sau a altor medicamente care pot creste kaliemia (de exemplu, heparina) poate duce la cresterea kaliemiei si, de aceea, nu este recomandata (vezi pct. 4.4).

Suplimente de potasiu si diuretice care economisesc potasiu

In timpul administrarii concomitente de litiu cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei s-au raportat cresteri reversibile ale concentratiilor plasmatice si toxicitatiii litiului. Pana in prezent, efecte similare s-au raportat foarte rar pentru irbesartan. De aceea, aceasta asociere nu este recomandata (vezi pct. 4.4). daca asocierea se dovedeste necesara, se recomanda monitorizarea atenta a litemiei.

Litiu

Atunci cand se administreaza antagonisti ai receptorilor pentru angiotensina II concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene (adica inhibitori selectivi ai COX-2, acid acetilsalicilic (> 3 g/zi) si AINS neselective) poate sa apara scaderea efectului antihipertensiv.

Antiinflamatoare nesteroidiene

Ca si in cazul inhibitorilor ECA, administrarea concomitenta de antagonisti ai receptorilor pentru angiotensina II cu antiinflamatoare nesteroidiene poate creste riscul de deteriorare a funcaiei renale, cu posibilitatea aparitiei insuficientei renale acute si a cresterii kaliemiei, in special la pacientii cu afectare prealabila a funcaiei renale. Aceasta asociere trebuie administrata cu prudenta, in special la varstnici. pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie avuta in vedere monitorizaarea funcaiei renale dupa initierea tratamentului asociat si, ulterior, periodic.

In studiile clinice, farmacocinetica irbesartanului nu a fost influentata de administrarea hidroclorotiazidei. Irbesartanul este metabolizat în principal de catre CYP2C9 si in mai mica masura, prin glucuronoconjugare. Nu s-au observat interactiuni farmacocinetice sau farmacodinamice semnificative in cazul administrarii de irbesartan în asociere cu warfarina, un medicament metabolizat de CYP2C9. Nu s-au evaluat efectele inductorilor CYP2C9, cum este rifampicina, asupra farmacocineticii irbesartanului. Farmacocinetica digoxinei nu a fost modificata prin administrarea concomitenta a irbesartanului.

INFORMATII suplimentare privind interactiunile irbesartanului

Datele provenite din studii clinice au evidentiat faptul ca blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociata cu o frecventa mai mare a reactiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arteriala, hiperkaliemia si diminuarea funcaiei renale (inclusiv insuficenta renala acuta), comparativ cu administrarea unui singur medicament care actioneaza asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.1).

4.6 Fertilitatea, sarcina si alaptarea

Sarcina

Folosirea ARA II nu este recomandat în primul trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4). Folosirea ARA II este contraindicata în al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Dovezile epidemiologice privind riscul de teratogenicitate dupa expunerea la inhibitori ECA in primul trimestru de sarcina nu au fost concludente; totusi, nu poate fi exclusa o crestere mica a riscului, desi nu exista date epidemiologice controlate privind riscul tratamentului cu antagonisti ai receptorilor pentru angiotensina II (ARA II), riscuri similare pot sa existe pentru aceasta clasa de medicamente. Cu exceptia cazului in care continuarea terapiei cu un ARA II este considerata esentiala, tratamentul pacientelor care planifica sa ramana gravide trebuie schimbat cu medicamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranta stabilit pentru folosirea in sarcina. Atunci cand este constatata prezenta sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie oprit imediat si, daca este cazul, trebuie inceputa terapia alternativa.32

Este cunoscut faptul ca expunerea la terapia cu ARA II în al doilea si al treilea trimestru de sarcina induce fetotoxicitate la om (scaderea functiei renale, oligohidramnios, osificarea intarziata a craniului) si toxicitate neonatala (insuficenta renala, hipotensiune arteriala, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). Daca s-a produs expunerea la ARA II din al doilea trimestru de sarcina, se recomanda verificarea prin ecografie a funcaiei renale si a craniului.

Sugarii ai caror mame au luat ARA II trebuie atent monitorizati pentru hipotensiune arteriala (vezi pct.4.3 si 4.4).

Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea irbesartanului în timpul alaptarii, nu se recomanda administrarea irbersartanului si sunt de preferat tratamente alternative cu profile de siguranta mai bine stabilite in timpul alaptarii, in special atunci cand sunt alaptati nou-nascuti sau sugari prematuri.

Alaptarea

Nu se cunoaste daca irbesartanul sau metabolitii acestuia se excreta in laptele uman.

Fertilitatea

Irbesartanul nu a avut niciun efect asupra fertilitatii la sobolanii tratati si nici asupra puilor acestora la doze pana la valori care determina primele semne de toxicitate la parinti (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Tinand cont de proprietatile sale farmacodinamice, este putin probabil ca irbesartanul sa afecteze aceasta capacitate. In cazul conducerii de vehicule sau al folosirii de utilaje, trebuie sa se ia in considerare ca, in timpul tratamentului, pot aparea ameteli sau oboseala.

4.8 reactii adverse

In studiile clinice controlate cu placebo, la pacienti cu hipertensiune arteriala, incidenata totala a evenimentelor adverse nu a prezentat diferente între grupul tratat cu irbesartan (56,2%) si grupul la care s-a administrat placebo (56,5%). Întreruperile tratamentului din cauza oricarui eveniment advers, clinic sau paraclinic, au fost mai putin frecvente la pacientii tratati cu irbesartan (3,3%) decât la cei la care s-a administrat placebo (4,5%). Incidenta evenimentelor adverse nu a fost dependenta de doza (in intervalul dozelor recomandate), de sex, varsta, rasa sau de durata tratamentului.

La pacientii hipertensivi diabetici cu microalbuminurie si funcaie renala normala, s-au raportat ameteli ortostatice si hipotensiune arteriala ortostatica la 0,5% din pacienti (adica mai putin frecvent), dar in plus fata de placebo.

Urmatorul tabel prezinta reactiile adverse care au fost raportate în studiile clinice controlate cu placebo, in cadrul carora s-a administrat irbesartan la 1965 pacienti hipertensivi. Termenii marcati cu asterisc (*) se refera la reactiile adverse care au fost raportate suplimentar fata de placebo la > 2% din pacientii hipertensivi diabetici cu insuficenta renala cronica si proteinurie cu semnificatie clinica.

Frecventa reactiilor adverse prezentate mai jos este definita conform urmatoarei conventii: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 si < 1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1000 si < 1/100); rare (≥ 1/10000 si < 1/1000); foarte rare (< 1/10000). În cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescatoare a gravitatii.

• Reactiile adverse raportate suplimentar dupa punerea pe PIATA a medicamentului sunt, de asemenea, enumerate. Aceste reactii provin din raportarile spontane.33

Cu frecventa necunoscuta: reactii de hipersensibilitate precum angioedem, eruptii cutanate, urticarie

• tulburari ale sistemului imunitar:

Cu frecventa necunoscuta: hiperkaliemie

• tulburari metabolice si de nutritie:

Frecvente: ameteli, ameteli ortostatice*

• tulburari ale sistemului nervos:

Cu frecventa necunoscuta

• vertij, cefalee

Cu frecventa necunoscuta

• tinitus
• tulburari acustice si vestibulare:

Mai putin frecvente: tahicardie

• tulburari cardiace:

Frecvente: hipotensiune ortostatica*

• tulburari vasculare:

Mai putin frecvente: hiperemie faciala

Mai putin frecvente: tuse

• tulburari respiratorii, toracice si mediastinale:

Frecvente: greata/varsaturi

• tulburari gastro-intestinale:

Mai putin frecvente: diaree, dispepsie/pirozis

Cu frecventa necunoscuta: disgeuzie

Mai putin frecvente: icter

• tulburari hepatobiliare:

Cu frecventa necunoscuta: hepatita, modificari ale funcaiei hepatice

Cu frecventa necunoscuta: vasculita leucocitoclastica

Afecaiuni cutanate si ale ?esutului subcutanat:

Frecvente: dureri musculo-scheletice*

• tulburari musculo-scheletice si ale ?esutului conjunctiv:

Cu frecventa necunoscuta: artralgie, mialgie (în unele cazuri asociate cu cresterea concentratiilor plasmatice de creatin-kinaza), crampe musculare

Cu frecventa necunoscuta: alterarea funcaiei renale, inclusiv cazuri de insuficenta renala la pacientii cu risc (vezi pct. 4.4)

• tulburari renale si ale cailor urinare:

Mai putin frecvente: disfuncaie sexuala

• tulburari ale aparatului genital si sanului:

Frecvente: fatigabilitate

• tulburari generale si la nivelul locului de administrare:

Mai putin frecvente: durere toracica

Foarte frecvente: Hiperkaliemia* a aparut mai frecvent la pacientii diabetici tratati cu

• irbesartan, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. La pacientii hipertensivi diabetici cu microalbuminurie si funcaie renala normala, hiperkaliemia (≥5,5 mEq/l) a aparut la 29,4% din pacientii din grupul tratat cu Investigatii diagnostice:34
• irbesartan in doza de 300 mg si la 22% din pacientii din grupul la care s-a administrat placebo. La pacientii hipertensivi diabetici cu insuficenta renala cronica si proteinurie cu semnificatie clinica, hiperkaliemia (> 5,5 mEq/l) s-a observat la 46,3% din pacientii din grupul tratat cu irbesartan si la 26,3% dintre pacientii din grupul la care s-a administrat placebo.

Frecvente: la subiecaii tratati cu irbesartan, s-au observat frecvent (1,7%) cresteri semnificative ale creatin-kinazei plasmatice. Niciuna dintre aceste cresteri nu s-a asociat cu evenimente musculo-scheletice identificabile clinic.La 1,7% din pacientii hipertensivi cu nefropatie diabetica avansata, tratati cu irbesartan, s-a observat o scadere a valorilor hemoglobinei*, fara semnificatie clinica.

Intr-un studiu randomizat care a inclus 318 copii si adolescenti cu hipertensiune arteriala, cu varsta cuprinsa intre 6 si 16 ani, in faza dublu-orb cu durata de 3 saptamani au aparut urmatoarele reactii adverse: cefalee (7,9%), hipotensiune arteriala (2,2%), ameteli (1,9%), tuse (0,9%). In perioada deschisa a acestui studiu, cu durata de 26 de saptamani, cele mai frecvent observate modificari ale testelor de laborator au fost cresterea valorilor creatininei (6,5%) si ale creatin-kinazei la 2% din copiii tratati.

Copii si adolescenti

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, asa cum este mentionat in Anexa V.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

4.9 Supradozaj

In urma expunerii adultilor la doze de pana la 900 mg irbesartan pe zi, timp de 8 saptamani, nu s-a evidentiat toxicitate. In caz de supradozaj, manifestarile cele mai probabile sunt hipotensiune arteriala si tahicardie; de asemenea, ca urmare a supradozajului poate sa apara si bradicardie. Nu sunt disponibile INFORMATII specifice privind tratamentul supradozajului cu irbesartan. Pacientul trebuie supravegheat atent, iar tratamentul trebuie sa fie simptomatic si de sustinere. masurile recomandate

includ provocarea vars?turilor ?i/sau efectuarea lavajului gastric. Pentru tratamentul supradozajului se

poate utiliza carbune activat. Irbesartanul nu se elimina prin hemodializ?.

5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: antagonisti ai receptorilor pentru angiotensina II, codul ATC: C09CA04.

Irbesartanul este un antagonist puternic si selectiv al receptorilor pentru angiotensin? II (tip AT1), activ dupa administrare pe cale orala. Se considera ca blocheaza toate acaiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1, indiferent de originea sau de calea de sinteza a angiotensinei II. Antagonizarea selectiva a receptorilor pentru angiotensina II (AT1) determina cresterea concentratiilor plasmatice de renina si de angiotensin? II si scaderea concentratiei plasmatice de aldosteron. Concentratiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan administrat in monoterapie, la dozele recomandate. Irbesartanul nu inhiba enzima de conversie a angiotensinei (kininaza II), o

enzima care genereaza formarea de angiotensina II si care metabolizeaza si bradikinina la metaboliti inactivi. Irbesartanul nu necesita activare metabolica pentru a-ti exercita activitatea.

Mecanism de acaiune

Eficacitate clinica

• Irbesartanul scade tensiunea arteriala, cu modificarea minima a frecventei cardiace.
• scaderea tensiunii arteriale este dependenta de doza, cu o tendinta de atingere a fazei de platou la doze peste 300 mg
• irbesartan, administrate in priza unica zilnica. Dozele cuprinse intre 150-300 mg irbesartan, o data pe zi, scad valorile tensiunii arteriale in clinostatism sau in pozitie sezanda, dupa 24 ore de la administrare (inaintea dozei urmatoare), în medie cu 8-13/5-8 mm Hg (sistolica/diastolica), scadere care este superioara celei observate dupa administrarea de placebo.

Reducerea maxima a tensiunii arteriale se obtine la 3-6 ore dupa administrare si efectul antihipertensiv se mentine timp de cel putin 24 ore. dupa 24 ore, la dozele recomandate, scaderea tensiunii arteriale este inca de 60-70% din scaderea maxiam a tensiunii arteriale diastolice si sistolice. O doza zilnica de 150 mg irbesartan, administrat? în priz? unica, produce efecte similare asupra tensiunii arteriale dupa 24 ore de la administrare (inaintea dozei urmatoare) si asupra tensiunii arteriale medii pe 24 ore similare cu cele produse de administrarea aceleiati doze zilnice totale, fracaionate in doua prize.

Efectul antihipertensiv al irbesartanului se manifesta in 1-2 saptamani, efectul maxim fiind observat la 4-6 saptamani de la initierea tratamentului. Efectele antihipertensive se mentin in timpul tratamentului de lunga durata. dupa intreruperea tratamentului, tensiunea arteriala revine treptat la valorile initiale.

Intreruperea tratamentului nu declanseaza hipertensiune arteriala de rebound. Efectele antihipertensive ale irbesartanului si diureticelor tiazidice sunt aditive. La pacientii la care hipertensiunea arteriala nu este controlata in mod adecvat cu irbesartan administrat în monoterapie, asocierea unei doze mici de hidroclorotiazida (12,5 mg) la irbesartan, in priza unica zilnica, produce o scadere suplimentara a tensiunii arteriale, comparativ cu placebo, dupa 24 ore de la administrare (înaintea dozei urm?toare), de 7-10/3-6 mm Hg (sistolica/diastolica).

Eficacitatea irbesartanului nu este influentata de varsta sau sex. Ca si in cazul altor medicamente care actioneaza asupra sistemul renina-angiotensina, pacientii hipertensivi de culoare prezinta un raspuns considerabil mai slab la irbesartan administrat în monoterapie. In cazul în care irbesartanul se administreaza in asociere cu o doza mica de hidroclorotiazida (de exemplu, 12,5 mg pe zi), raspunsul antihipertensiv al pacientilor de culoare se apropie de cel al pacientilor de rasa caucaziana.

Nu exista niciun efect semnificativ clinic asupra uricemiei sau uricozuriei.

Copii si adolescenti

Studiul„Irbesartan Diabetic Nephropathy Trial (IDNT)” evidentiaza ca irbesartanul incetineste progresia bolii renale la pacientii cu insuficenta renala cronica si proteinurie cu semnificatie clinica.

IDNT a fost un studiu de morbiditate si mortalitate, dublu-orb, controlat cu placebo, care a comparat irbesartan, amlodipina si placebo. Efectele irbesartanului pe termen lung (în medie 2,6 ani) asupra progresiei afecaiunii renale si asupra mortalitatii de orice cauza au fost studiate la 1715 pacienti hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2, proteinurie ≥ 900 mg/zi si creatininemie cuprinsa in intervalul 1,0-3,0 mg/dl. La pacienti s-au administrat doze progresive, n functie de tolerabilitate, incepând cu 75 mg irbesartan pana la o doza de intretinere de 300 mg irbesartan, de la 2,5 mg amlodipina pana la 10 mg amlodipina sau placebo. In toate grupurile de tratament, pacientilor li s-au administrat, in general, 2 pana la 4 medicamente antihipertensive (de exemplu, diuretice, beta-blocante, alfa-blocante) pentru a ajunge la tensiunea arteriala predefinita drept tinta, de ≤ 135/85 mm Hg sau la o scadere cu 10 mm Hg a tensiunii arteriale sistolice, daca valoarea initiala a acesteia era > 160 mm Hg. saizeci la suta (60%) din pacientii din grupul placebo au atins aceasta valoare a tensiunii arteriale tinta, iar din

 

Proprietati farmacocinetice

Irbesartanul este bine absorbit dupa administrarea orala: studiile de biodisponibilitate absoluta au determinat valori de aproximativ 60-80%. Administrarea concomitenta cu alimentele nu influenteaza semnificativ biodisponibilitatea irbesartanului. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 96%, cu o legare neglijabil? de componentele celulare sanguine. Volumul aparent de distributie este de 53-93 l. dupa administrarea orala sau intravenoasa de irbesartan marcat cu 14C, 80-85% din radioactivitatea plasmei circulante poate fi atribuita irbesartanului nemodificat. Irbesartanul este metabolizat hepatic prin glucurono-conjugare si oxidare. Metabolitul circulant principal este glucuronatul de irbesartan (aproximativ 6%). Studiile in vitro au eviden?iat ca irbesartanul este oxidat in principal de izoenzima CYP2C9 a citocromului P450, izoenzima CYP3A4 având un efect neglijabil.

Irbesartanul prezinta o farmacocinetica lineara proportionala cu doza, la doze cuprinse intre 10 mg si 600 mg. S-a observat o crestere mai mica decat cea proportional? a absorbtiei orale la doze mai mari de 600 mg irbesartan (dublul dozei maxime recomandate); mecanismul acestui fenomen nu este cunoscut. Concentratiile plasmatice maxime se ating la 1,5-2 ore dupa administrarea orala. Clearanceul total si cel renal sunt de 157-176 ml/minut si, respectiv, de 3-3,5 ml/minut. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare al irbesartanului este de 11-15 ore. Concentratiile plasmatice la starea de echilibru se ating în decurs de 3 zile de la initierea unei scheme de tratament cu administrare in priza unica, zilnica. Se observa o acumulare limitata a irbesartanului in plasma (<20%) dupa administrari repetate de doze unice zilnice. Intr-un studiu, la femeile hipertensive, s-au observat concentratii plasmatice de irbesartan ceva mai mari. Cu toate acestea, nu au fost diferente în ceea ce priveste timpul de injumatatire plasmatica si acumularea irbesartanului. Nu este necesara ajustarea dozelor la femei. Valorile ariei de sub curba concentratiei plasmatice în funcaie de timp (ASC) si ale concentratiei plasmatice maxime (Cmax) pentru irbesartan au fost ceva mai mari la pacientii vârstnici (>65 de ani) comparativ cu subiecaii tineri (18-40 de ani). Cu toate acestea, timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare terminal nu a fost modificat semnificativ. Nu este necesara ajustarea dozelor la persoanele varstnice.

6. PROPRIETAtI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipientilor

Povidona

Nucleu:

Amidon pregelatinizat (de porumb)

Poloxamer 188

Celuloza microcristalina

Croscarmeloza sodica

Dioxid de siliciu coloidal hidratat

Stearat de magneziu

Polidextroza (E1200)

Film:39

Dioxid de titan (E171)

Hipromeloza (E464)

Macrogol 4000

6.2 Incompatibilitati

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4 precautii speciale pentru pastrare

Acest medicament nu necesita conditii speciale de p?stare.

6.5 Natura si continutul ambalajului

Blistere PVC/PVdC alb opac-Al.

Marimi de ambalaj de 7, 14, 28, 30, 56, 60, 80, 84, 90, 98, 100 comprimate filmate în blistere neperforate.

Marimi de ambalaj de 50 x 1 si 56 x 1 comprimat filmat în blistere perforate pentru eliberarea unei unitati de dozare.

Marimi de ambalaj de 28 comprimate filmate in blistere neperforate tip calendar.

Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.

6.6 precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglement?rile

locale.

7. detinatorul AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA

Teva Pharma B.V.

Computerweg 10

3542DR Utrecht

Olanda

8. NumarUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA

EU/1/09/576/027 7 comprimate

EU/1/09/576/028 14 comprimate

EU/1/09/576/029 28 comprimate

EU/1/09/576/030 30 comprimate

EU/1/09/576/031 56 comprimate

EU/1/09/576/032 60 comprimate

EU/1/09/576/033 80 comprimate

EU/1/09/576/034 84 comprimate

EU/1/09/576/035 90 comprimate

EU/1/09/576/036 98 comprimate

EU/1/09/576/037 100 comprimate

EU/1/09/576/038 50 x 1 comprimat (unitate de dozare)

EU/1/09/576/039 56 x 1 comprimat (unitate de dozare)

EU/1/09/576/042 28 comprimate (ambalaj tip calendar)40

9. DATA PRIMEI AUTORIZARI SAU A REINNOIRII AUTORIZATIEI

Data primei autoriz?ri: 30 octombrie 2009

Data ultimei reînnoiri a AUTORIZATIEi:

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

INFORMATII detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agentiei Europene pentru

Medicamente http://www.ema.europa.eu/