Inseminare artificiala vs. fertilizare in vitro

Procedurile de inseminare artificiala si fertilizare in vitro sunt metode de reproducere asistata, menite sa vina in ajutorul cuplurilor care nu pot concepe un copil pe cale naturala, din cauza problemelor de fertilitate ale unuia sau ambilor parteneri. De asemenea, la aceste proceduri pot apela si persoanele care nu au neaparat probleme de fertilitate, cum este cazul femeilor care doresc sa aiba un copil fara a se implica intr-o relatie cu un partener.

In general, se apeleaza mai intai la inseminare artificiala, iar daca aceasta nu da rezultate si nici tratamentele de imbunatatire a fertilitatii nu se dovedesc eficiente, atunci se recurge la fertilizare in vitro. Exista insa si situatii cand fertilizarea in vitro este considerata din start cea mai buna solutie, existand indicii clare ca o procedura de inseminare artificiala ar fi sortita esecului.

Pentru a intelege mai bine aceste proceduri, va vom explica in continuare ce presupune fiecare in parte, care sunt elementele comune si detaliile ce fac diferenta.

Ce inseamna inseminare artificiala

Procedura de inseminare artificiala presupune transferul spermatozoizilor (celulele sexuale masculine) direct in uter, in scopul fecundarii ovulului care este eliberat din ovare in timpul ciclului menstrual. Procedura este destul de simpla si consta in introducerea unui cateter pana in uter, prin care se face injecteaza lichidul seminal recoltat in prealabil de la partener.

Inseminarea artificiala este o metoda minim invaziva care nu necesita o infrastructura speciala, putand fi realizata in orice cabinet ginecologic, bineinteles de catre un medic specializat in aceasta procedura. Din acest motiv, multe cupluri cu probleme de fertilitate apeleaza la inseminare artificiala, fiind o procedura accesibila si totodata lipsita de riscuri majore.

Cum se desfasoara o procedura de inseminare artificiala

Pentru o procedura de inseminare artificiala este necesara o proba de material seminal recoltata de la partener sau de la un donator si analizata in prealabil, pentru a i se evalua calitatea. Apoi, materialul seminal este procesat in cadrul unei proceduri numite „spalare”, in care se elimina elementele care por afecta fertilitatea pacientei si se selecteaza doar spermatozoizii normali si foarte activi. Se obtine astfel un esantion concentrat de lichid seminal care contine doar spermatozoizi performanti, ce cresc sansele de succes ale procedurii de inseminare artificiala.

In paralel, se monitorizeaza ovulatia pacientei, care poate fi si stimulata daca este cazul, iar inseminarea se face de obicei in prima sau a doua zi dupa detectarea ovulatiei.

Procedura in sine este nedureroasa, de aceea se efectueaza fara anestezie in cabinetul ginecologic si nu dureaza mai mult de 2 minute. Dupa cum spuneam, inseminarea artificiala presupune injectarea lichidului seminal procesat, prin intermediul unui cateter introdus in uter prin canalul uretral. Dupa interventie, pacienta mai este monitorizata timp de cateva minute si daca totul este in regula, isi poate relua activitatile obisnuite, iar primul test de sarcina este recomandat sa se faca la cel putin doua saptamani dupa procedura de inseminare artificiala.

Ce inseamna fertilizare in vitro

Cand vine vorba de fertilizare in vitro, lucrurile se complica intr-o anumita masura, intrucat este o procedura mai complexa, ce se realizeaza atat in cabinetul ginecologic, cat si in laborator. Daca in cazul inseminarii artificiale fecundarea are loc in uter, procedura de fertilizare in vitro presupune ca acest proces sa se produca in afara organismului femeii, intr-un mediu specific, creat in laborator. Embrionul se formeaza astfel intr-un mediu artificial, pentru ca apoi sa fie implantat in uter, spre a se dezvolta in conditii naturale.

Si de aceasta data, procedura este minim invaziva, insa totodata mai laborioasa, necesitand si o infrastructura dedicata. Data fiind complexitatea sa, procedura de fertilizare in vitro este mai costisitoare din punct de vedere financiar, acesta fiind si unul din motivele pentru care nu intotdeauna este luata in considerare ca prima optiune.

Ce presupune o procedura de fertilizare in vitro

Fertilizarea in vitro se recomanda in cazurile de infertilitate severa, confirmate de analize de specialitate, precum si in situatiile in care procedurile de inseminare artificiala folosite anterior au dat gres. De asemenea, in cazul femeilor de peste 35-37 de ani, fertilizarea in vitro este prima optiune, la fel si in cazul celor cu trompele uterine blocate, tulburari de ovulatie sau diferite afectiuni ginecologice. Aceasta se desfasoara in mai multe etape, dupa cum urmeaza:

• Stimularea ovariana controlata

Dupa o consultatie medicala a ambilor parteneri si analizele de rigoare, prima etapa in fertilizarea in vitro este stimularea ovariana controlata, cu scopul de a obtine un numar cat mai mare de ovocite de calitate, care urmeaza a fi recoltate ulterior. Stimularea ovariana se face cu medicamente specifice, iar procesul este monitorizat ecografic.

• Recoltarea ovocitelor si spermatozoizilor

La momentul oportun, se recolteaza ovocite prin punctie ovariana ghidata ecografic, procedura efectuata sub anestezie. Ovocitele sunt aspirate cu un dispozitiv special si transferate imediat in eprubete sterile, care pastreaza temperatura corpului.

In paralel, se recolteaza si material seminal de la partener sau de la un donator, care se proceseaza prin aceeasi procedura de „spalare” folosita la inseminarea artificiala.

• Fertilizarea

In mod asemanator, sunt selectate si ovocitele mature, dupa care urmeaza procesul efectiv de fertilizare in vitro, ce presupune combinarea acestora cu spermatozoizii. Se folosesc doua tehnici in acest scop, prima constand in plasarea unui ovocit intr-un mediu cu mai multi spermatozoizi, iar a doua constand in injectarea fiecarui ovocit cu un spermatozoid.

Dupa fertilizare, ovcitele se pastreaza intr-un mediu de cultura la temperatura de 37 °C.

• Embriotransferul

Dupa 16-18 ore de la fertilizare urmeaza ultima etapa, ce consta in implantarea in uter a unui embrion astfel format. In prealabil, se face o evaluare in urma careia este selectat cel mai bun embrion, in unele cazuri putand fi selectati pentru implantare si doi embrioni. Procedura de embriotransfer se realizeaza in cabinetul ginecologic si se asemana cu injectarea spermatozoizilor pentru inseminare artificiala.

Asadar, inseminarea artificiala si fertilizarea in vitro sunt metode de reproducere asistata avand acelasi scop, dar fiind diferite din punct de vedere al procedurilor folosite. In primul caz, fertilizarea are loc in uter, dupa ce se injecteaza material seminal recoltat si procesat in prealabil, in timp ce fertilizarea in vitro se produce in afara corpului, prin proceduri de laborator. Ambele metode necesita recoltarea si procesarea de material seminal de la partener sau donator, dar in cazul fertilizarii in vitro este necesara si recoltarea de ovocite. Totodata, ambele metode presupun o procedura de implantare la nivelul uterului, doar ca la inseminarea artificiala se injecteaza spermatozoizi pentru a fecunda ovulul, iar la fertilizarea in vitro se implanteaza ovulul gata fecundat.

Din punct de vedere al procedurilor, inseminarea artificiala este mai simpla, are o durata mai scurta si este mai putin costisitoare, in timp ce fertilizarea in vitro este o metoda mai complexa si mai costisitoare, putand necesita si o perioada mai indelungata.

Decizia in ceea ce priveste cea mai buna optiune trebuie luata intotdeauna conform recomandarilor medicului, in functie de conditia medicala a ambilor parteneri, de varsta, gradul de fertilitate si alte aspecte care se iau in considerare.