Informatii importante despre strabism

Privirea incrucisata, cunoscuta in termeni medicali sub denumirea de strabism, apare de obicei la sugari si copii mici, cel mai adesea pana la varsta de 3 ani. Totusi, asta nu inseamna ca afectiunea nu poate afecta deopotriva copiii mai mari si adultii. Lumea crede in general ca un copil cu strabism va depasi starea, dar acest lucru nu este adevarat. De fapt, strabismul se poate agrava daca nu este tratat. De aceea, este nevoie de un specialist in optometrie, care sa examineze copiii mai mari de 4 luni, a caror privire nu se aliniaza corespunzator.

Strabism – generalitati

Strabismul este o afectiune din cauza careia ochii nu se aliniaza corect unul fata de celalalt. Practic, unul dintre ochi este rasucit intr-o directie diferita de celalalt.

In conditii normale, cei sase muschi care controleaza miscarea ochilor functioneaza in asa fel incat sa indrepte ambii ochi in aceeasi directie cand priveste ceva. Pacientii cu strabism au insa probleme cu controlul miscarii ochilor, asa ca nu pot mentine alinierea oculara normala.

Cand apar astfel de probleme, unul dintre ochi se poate rasuci spre centrul (esotropie) sau exteriorul (exotropie) fetei, in sus (hipertropie) sau in jos (hipotropie). Fenomenul poate aparea tot timpul sau doar cand persoana este obosita, bolnava ori in cazul in care a citit mult sau a lucrat intens, privind la ceva aflat aproape. In unele cazuri, poate fi afectat un singur ochi sau ochii se pot roti alternativ.

Alinierea corecta a ochilor este importanta pentru a evita vederea dubla (diplopia), pentru o buna perceptie a distantelor, dar si pentru a preveni riscul ca ochiul afectat de strabism sa dezvolte o vedere slaba. Cand ochii nu sunt aliniati corespunzator, creierul percepe doua imagini diferite. La inceput, acest lucru poate crea vedere dubla si confuzie. Cu timpul, creierul invata sa ignore perspectiva pe care i-o ofera ochiul rotit, dar in lipsa tratamentului, ochiul afectat poate ajunge sa aiba permanent vederea neclara.

Cauzele strabismului

Majoritatea cazurilor de strabism sunt determinate de controlul neuromuscular anormal al miscarilor oculare. Mai rar, pacientul poate avea o problema cu muschii oculari in sine. Deseori, strabismul se mosteneste, aproximativ 30% dintre copiii cu aceasta afectiune avand in familie un membru care sufera de o tulburare similara.

Strabism – factori de risc

La nivel global, prevalenta vederii incrucisate in randul copiilor variaza intre 0,14% si 5,65%. Uneori, strabismul se dezvolta cand ochii compenseaza alte probleme de vedere, cum ar fi hipermetropia, anizometropia sau cataracta. Alti factori de risc pentru copii sunt bolile care afecteaza muschii si nervii, nasterea prematura, nasterea asistata (forceps sau operatie de cezariana), greutatea mica a copilului la nastere, tulburarile legate de dezvoltarea neurologica, varsta mai inaintata a mamei la momentul nasterii sau faptul ca aceasta a fumat pe parcursul sarcinii, sindromul Down (20 – 60% dintre acesti pacienti au si privire incrucisata), o leziune la cap sau alte probleme, cum ar fi paralizia nervilor cranieni sau antecedente familiale de strabism.

Adultii pot dezvolta aceasta afectiune din cauza leziunilor oculare sau ale vaselor de sange. Pierderea vederii, o tumora oculara sau cerebrala, boala Graves (care implica productia excesiva a hormonilor tiroidieni), accidentul vascular cerebral si diverse tulburari musculare sau nervoase pot provoca, de asemenea, strabism la adulti.

Strabism – manifestari si simptomatologie

Cele mai frecvente simptome ale acestei afectiuni oculare sunt:

• incapacitatea ochilor de a privi simultan in aceeasi directie;
• tendinta ochilor de a nu se misca in acelasi timp;
• tendinta de a inchide ochii in lumina puternica a soarelui;
• postura anormala a capului (inclinarea sau intoarcerea capului, pentru a privi un obiect);
• ciocnirea de obiectele din jur (deoarece strabismul limiteaza perceptia distantelor);
• un copil mai mare se poate plange si de vedere incetosata, ochi obositi, dureri de cap, sensibilitate la lumina sau vedere dubla.
• 

Diagnosticul de strabism

Orice persoana cu varsta de cel putin 4 luni si care pare sa aiba privirea incrucisata necesita o consultatie oftalmologica completa. Consultatia poate viza urmatoarele aspecte:

• istoricul pacientului (pentru a afla simptomele, istoricul familial, problemele generale de sanatate, medicamentele utilizate si alte posibile cauze ale simptomelor);
• acuitatea vizuala (citirea literelor dintr-o diagrama oculara sau examinarea comportamentului vizual al copiilor mici);
• refractia (verificarea ochilor cu o serie de lentile corective, pentru a masura modul in care acestia focalizeaza lumina);
• teste privind alinierea ochilor si capacitatea de focalizare – astfel, medicul observa care ochi se roteste, cat de mult se rasuceste globul ocular si in ce circumstante apare fenomenul. Aceste teste il ajuta pe medic sa depisteze si cazurile de ambliopie (ochi lenes), tulburare care insoteste uneori strabismul.
• examinarea capacitatii de dilatare a pupilelor, pentru a determina starea structurilor interne ale ochiului.

Tratament strabism

Pentru a combate aceasta afectiune oculara, pacientii au la dispozitie urmatoarele optiuni:

• ochelari de vedere sau lentile de contact – recomandate persoanelor care se confrunta cu erori de refractie. Lentilele de corectie ajuta vederea sa se focalizalizeze mai usor si permit ochilor sa se alinieze corect.
• lentile prismatice – acestea curbeaza lumina care patrunde in ochi, ajutand globii oculari sa se roteasca mai putin pentru a privi obiectele;
• exercitii ortoptice (exercitii pentru ochi) – sunt indicate in cazul anumitor tipuri de strabism, in special pentru insuficienta de convergenta (o forma de exotropie);
• tratamente sub forma de picaturi sau unguente. De asemenea, injectiile cu toxina botulinica de tip A (cum ar fi Botox) pot relaxa muschii oculari hiperactivi. In functie de caz, aceste remedii pot fi asociate unei interventii chirurgicale sau pot constitui o alternativa la operatie.
• acoperirea ochiului bun (ocluzie) – pentru a trata fenomenul de ochi lenes, asociat uneori strabismului. Daca vederea se imbunatateste, se poate corecta si problema alinierii ochilor.
• operatie pentru muschii oculari – interventia chirurgicala modifica lungimea sau pozitia muschilor oculari, astfel incat ochii sa se poata alinia corespunzator. Aceasta se efectueaza sub anestezie generala, folosindu-se fire care se resorb.

Strabismul la copii

La inceput, se poate ca ochii nou-nascutilor sa nu priveasca simultan in aceeasi directie, dar ar trebui ca fenomenul sa dispara pana la varsta de 3 – 4 luni. In unele cazuri, ochii pot sa para doar nealiniati, deoarece copilul are puntea nasului mai lata, creandu-se aspectul de ochi incrucisati. Dar daca ochii copilului sunt permanent nealiniati dupa ce acesta a implinit varsta de 4 luni, parintii trebuie sa-l duca la oftalmolog.

Tratamentul pentru strabism trebuie inceput cat mai curand posibil. In general, cu cat copilul este mai mic cand incepe tratamentul, cu atat cresc sansele de a se remedia problema.

Daca alinierea ochilor nu se efectueaza la timp, copilul poate ajunge sa se confrunte cu urmatoarele situatii:

• ochiul rasucit poate sfarsi prin a suferi permanent de ambliopie sau vedere slaba;
• vedere incetosata, care poate afecta performanta la scoala si mai tarziu pe cea de la locul de munca, precum si activitatile recreative;
• ochi obositi;
• stari de oboseala;
• dureri de cap;
• vedere dubla;
• vedere tridimensionala deficitara;
• scaderea stimei de sine (din cauza preocuparii pentru aspectul fizic).

Surse:

https://www.aoa.org/healthy-eyes/eye-and-vision-conditions/strabismus?sso=y

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15065-strabismus-crossed-eyes

https://stanfordhealthcare.org/medical-conditions/eyes-and-vision/strabismus.html