Informatii despre tahipnee. Cauze, manifestari, diagnostic si tratament

Prin tahipnee se descrie o patologie definita printr-o frecventa respiratorie mai mare decat cea considerata normala. In unele cazuri, o persoana cu tahipnee nu sufera de o anumita afectiune. De exemplu, acest fenomen este absolut firesc in contextul practicarii de exercitii fizice, pentru ca organismul are nevoie de o cantitate mult mai mare de aer pentru a-si asigura perfuzarea. In alte circumstante, frecventa respiratorie poate creste ca urmare a unei patologii sistemice, care afecteaza fie sistemul respirator, fie intregul organism, cum ar fi cetoacidoza diabetica. Cu toate acestea, este important de observat in timp util abaterile patologice ale frecventei respiratorii.

Tahipneea – informatii generale

Frecventa respiratorie normala a unui adult este de 12-20 de cicluri respiratorii per minut. Cand cineva are tahipnee, frecventa respiratorie creste semnificativ, putand ajunge chiar si la numarul de 35-40 de cicluri respiratorii. Deseori, pacientul cu tahipnee sustine ca nu poate respira cum ar trebui si „nu are suficient aer”, chiar daca aceste cicluri respiratorii sunt evidente. La copil, numarul de respiratii pe minut poate fi mult mai mare. In randul nou-nascutilor, tahipneea este o problema care poate fi evidenta imediat dupa nastere. De obicei apare ca urmare a clearance-ului afectat al fluidului pulmonar fetal, ceea ce duce la detresa respiratorie (1 din 100 de cazuri).

Un remediu recomandat de farmacistii Catena este Benesio Strescalm. Benesio Strescalm, datorita mixului de 7 ingrediente active, ajuta organismul in lupta cu stresul si restabileste echilibrul functiilor fizice si psihice, inducand o stare de bine.

Strescalm, 30 capsule, Benesio

Vezi detalii

Uneori, prin tahipnee se intelege simptomul primar al unei boli pulmonare restrictive. Persoana, in mod involuntar, va incerca sa compenseze lipsa aportului suficient de aer prin angajarea si a muschilor respiratori accesorii in actul respiratiei. Deseori, persoanele care sufera de patologie pulmonara restrictiva au tendinta de a suspina, a ofta, procese care au rolul de recruta si volume mai mari de aer. Aceste mecanisme compensatorii functioneaza pentru a maximiza schimburile de gaze la nivelul plamanilor bolnavi. Din acest motiv, tahipneea este o afectiune care ar trebui trecuta cu vederea, intrucat poate avea implicatii patologice chiar si asupra sanatatii cordului.

Tahipneea – cauze si factori de risc

Este foarte important de facut diferenta intre „tahipnee” si „hiperventilatie”. In primul caz, este vorba despre o respiratie rapida si superficiala, pe cand in al doilea respiratia, desi este rapida, este una profunda, care reuseste sa asigure schimbul eficient de gaze. De asemenea, atat in caz de tahipnee, cat si de hiperventilatie, este vorba despre o acumulare de dioxid de carbon atat la nivel pulmonar, cat si la nivel sanguin, ceea ce poate duce la complicatii majore. Intrucat acest gaz se acumuleaza in exces in sange, ii scade pH-ul, facandu-l acid. Drept raspuns, creierul va semnala centrului respirator sa mareasca ritmul, in incercarea de a corecta dezechilibrul de pH.

Principalele cauze care pot duce la tahipnee sunt urmatoarele:

• Exercitiile fizice, anxietatea, frica, durerea puternica;
• Poate aparea drept raspuns fiziologic la cresterea temperaturii corpului;
• Acidoza respiratorie sau hipoxemia (infectii acute, sepsis);
• Acidoza metabolica (cetoacidoza diabetica, otravire cu salicilat, deshidratare severa);
• Afectiuni respiratorii cum sunt pneumonia, embolia pulmonara, astmul, revarsatul pleural, boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC), alergiile respiratorii;
• Intoxicatia cu monoxid de carbon;
• Anomalii cardiace primare (insuficienta cardiaca congestiva, boala cardiaca congenitala);
• Anomalii vasculare pulmonare (sunturi cardiace, dilatare capilara, hemoragie, infarct);
• Afectarea fluxului limfatic (limfangiectazie congenitala, prezenta de tumori);
• Colectii de lichid pleural (lichid hemoragic, purulent, transudativ, limfatic);
• Deviatia de sept nazal;
• Anomalii de structura la nivelul nasului si tractului respirator superior.

Principalii factori de risc asociati cazurilor de tahipnee depind, in primul rand, de etiologia de baza. Spre exemplu, diabetul, cu posibila complicatie de cetoacidoza diabetica, este frecvent o cauza de tahipnee, iar supraponderabilitatea si consumul excesiv de glucide reprezinta factorii de risc cei mai importanti. Fumatul se asociaza cu mai multe boli pulmonare care, printre altele, se manifesta prin tahipnee, de unde si importanta renuntarii la fumat in cazul unei astfel de boli.

Tahipnee – simptome si manifestari

Pacientul cu tahipnee, pe langa faptul ca are o respiratie mai rapida decat in mod normal, poate acuza si dispnee (senzatia lipsei de aer si respiratie dificila). De asemenea, deseori sustin faptul ca „nu au suficient aer”, indiferent de cat de profund ar inspira. La examinare fizica, pacientul cu tahipnee se poate prezenta cu degete sau buze cianotice, iar utilizarea muschilor accesori si pe cei ai pieptului pentru a respira este adesea observata. Persoanele cu tahipnee au si tendinta de a ofta, de a inspira profund la intervale regulate, scotand un sunet caracteristic. Exista cazuri in care persoanele se pot prezenta fara simptome evidente.

Diagnosticul de tahipnee

De retinut este faptul ca prin tahipnee intelegem un simptom, nicidecum o patologie in sine. In astfel de conditii, anumite boli duc la tahipnee. Exista mai multe teste folosite in practica clinica pentru a identifica patologia de baza, respectiv cauza tahipneei: teste de oximetrie si masurarea gazelor din sangele arterial, radiografia toracica, CT-ul toracic, teste functionale pulmonare, cu masurarea glicemiei, nivelului de electroliti, ECG-ul, RMN-ul si altele. Acestea sunt esentiale, in cele din urma, intrucat o persoana poate acuza tahipnee ca urmare a unei game foarte variate de patologii, de la probleme respiratorii, pana la probleme metabolice si cardiovasculare.

Dozarea gazelor sangvine arteriale este esentiala pentru a estima continutul in oxigen si dioxid de carbon al sangelui, ceea ce poate ajuta la determinarea pH-ului, anomaliilor metabolice. Un pH acid ridica suspiciunea de acidoza, iar potentialele cauze pot fi cetoacidoza diabetica, alaturi de cetoacidoza lactica sau encefalopatia hepatica. Masurarea glicemiei poate exclude sau poate confirma cetoacidoza diabetica. Investigatiile imagistice ale toracelui pot evidentia cauzele de natura pulmonara (pneumotorax, pneumonie, fibroza chistica, BPOC si altele). Mai pot scoate in evidenta si embolismul, iar anomaliile cardiace cu tahipnee pot fi certificate prin ECG.

Tratament tahipnee

Tratamentul pentru tahipnee se individualizeaza in functie de etiologia subiacenta. Asadar, este necesar ca medicul specialist sa se asigure, in primul rand, ca a diagnosticat cu certitudine care este motivul fenomenului de tahipnee. Ulterior, tratamentul vizeaza eliminarea acestei cauze si ar putea presupune:

• Terapie cu antibiotice, in cazul in care o infectie bacteriana, cu afectare pulmonara, este cea care duce la acest simptom;
• Daca sugarii se prezinta cu tahipnee tranzitorie, pot primi tratament cu oxigen suplimentar si, in unele cazuri, pot necesita internare in sectia de terapie intensiva neonatala;
• In cazul in care pacientul prezinta tahipnee din cauza astmului sau BPOC (boala pulmonara obstructiva cronica), i se recomanda bronhodilatatoare, corticosteroizi.

In cazurile severe de tahipnee, poate fi necesara oxigenoterapia non-invaziva, care ar implica, in functie de caz, purtarea unei masti de oxigen, a unui tub nazal sau ventilatia mecanica. Astfel de terapii sunt esentiale in cazurile deosebit de severe, care nu raspund la tratament obisnuit si care ridica riscuri de complicatie. Uneori, persoanele cu tahipnee urmeaza programe specifice de reabilitate pulmonara si fizioterapie, intr-un mediu controlat care are rolul de a asigura faptul ca, incetul cu incetul, functia pulmonara este restabilita. De asemenea, se recomanda ca fiecare activitate sa fie atent dozata in ceea ce priveste efortul, pentru a preveni riscurile asociate.

Tahipnee – complicatii si riscuri

Desi fenomenul de tahipnee poate aparea si ca urmare a unor circumstante normale (activitatea fizica), exista si cauze patologice pentru tahipnee care pot ridica ingrijorari. Acest simptom are potentialul de a fi un semn al sepsisului si acidozei (cetoacidoza diabetica, acidoza metabolica). Pacientii cu probleme pulmonare deseori manifesta tahipnee (pneumonie, embolie pulmonara, fibroza chistica, BPOC, pleurezie). Insuficienta cardiaca congestiva este, de asemenea, o cauza frecventa de tahipnee si, daca nu este gestionata optim, poate evolua spre insuficienta cardiaca deosebit de grava. Atacurile de panica si anxietatea pot duce, de asemenea, la acest simptom.

Sfaturi pentru preventie

Pentru a preveni tahipneea, specialistii recomanda:

• Evitarea fumatului si expunerii pasive la fumul de tigara si la alti iritanti volatili;
• Practicarea de exercitii fizice regulate, atent dozate;
• Practicarea exercitiilor de respiratie controlata;
• Inscrierea la programe si sedinte de reabilitare pulmonara;
• Mentinerea homeostaziei glicemice;
• Adoptarea unei diete echilibrate, sanatoase, bogate in macro- si micronutrienti complecsi;
• Gestionarea optima a bolilor preexistente (diabet, astm, alte boli pulmonare);
• Pierderea kilogramelor in plus si asigurarea unei constitutii normoponderale, conforme.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK541062/

https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/tachypnea

https://www.sciencedirect.com/topics/earth-and-planetary-sciences/tachypnea

https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/24124-tachypnea

https://www.medicalnewstoday.com/articles/324548

https://www.verywellhealth.com/tachypnea-causes-and-symptoms-2249201