Informatii despre dacrioadenita sau inflamatia glandelor lacrimale

Dacrioadenita reprezinta inflamatia acuta sau cronica a glandelor lacrimale, si poate fi de natura infectioasa, inflamatorie, traumatica sau idiopatica. Dacrioadenita adulta este mai frecventa la copii si adultii tineri si, de obicei, se prezinta cu eritem si sensibilitate la nivelul orbitei, marirea glandei lacrimale, ducand la caderea portiunii laterale a pleoapei. Astfel, apare o curba specifica, in forma literei „S”, a marginii pleoapei superioare. La copii si adulti tineri, deseori este vorba despre o infectie, iar afectarea este unilaterala. Daca apare la persoane in varsta, cu prezentare bilaterala si simptome sistemice, deseori este vorba despre un proces autoimun sau o alta boala.

Glandele lacrimale sunt situate in partea superioara a orbitei, sub sprancene si in partea stanga, in grasimea din compartimentul orbital extraconal. Mai mult decat a defini inflamatia canalului lacrimal, dacrioadenita defineste inflamatia glandei in sine si a lobilor palpebrali si orbitali. De cele mai multe ori, inflamatia din cauze virale se rezolva spontan, iar inflamatia secundara unei infectii bacteriene deseori necesita antibiotice pentru a fi tratata. O problema poate fi faptul ca dacrioadenita are tendinta de a fi recurenta, iar cauzele inflamatorii (afectiunile sistemice) sunt deseori tratate prin administrarea de corticosteroizi pe termen lung, pentru a limita recurenta.

Dacrioadenita – cauze si factori de risc

Dacrioadenita poate fi acuta sau cronica. Cazurile acute sunt frecvent cauzate de infectii si, de cele mai multe ori, unilaterale. Cel mai frecvent, infectia se propaga de la nivelul conjunctivei, dar poate sa apara si de la nivelul pielii, leziunilor acesteia sau ca urmare a propagarii, in cazul bacteriemiei. Agentii patogeni care cauzeaza dacrioadenita sunt cel mai des de natura virala, in special la copii si adulti tineri, si mai rar de natura bacteriana. De obicei, infectia virala duce la dacrioadenita acuta nesupurativa, iar cele mai frecvente virusuri implicate in infectia glandelor lacrimale sunt:

• virusul Epstein-Barr;
• adenovirusul, rinovirusul;
• virusul urlian (care provoaca si oreionul);
• Herpes simplex;
• Varicella Zoster;
• citomegalovirusul.

Dacrioadenita cauzata de infectie bacteriana se prezinta, de obicei, si cu supuratie. Principalele bacterii implicate sunt:

• Staphylococcus aureus;
• Streptococcus pneumoniae;
• specii de gonococi (Neisseria gonorrhoeae, insa mult mai rar).

In cazuri foarte rare, dacrioadenita este cauzata de infectii fungice cu:

• specii de Histoplasma;
• specii de Blastomyces;
• specii de Nocardia;
• Mycobacterium tuberculosis, care duce la dacrioadenita infectioasa cronica.

Forma cronica a bolii tinde sa fie asociata cu afectiuni sistemice inflamatorii, cum ar fi:

• sindromul Sjogren;
• sarcoidoza;
• boala Crohn;
• granulomatoza cu poliangeita (GPA);
• oftalmopatie tiroidiana;
• sindromul Churg-Strauss;
• boala Still;
• boala Kikuchi-Fugimoto;
• artrita reactiva;
• artrita reumatoida juvenila;
• hipofizita limfocitara.

Cu toate acestea, o mare parte din cauzele inflamatorii raman, inca, necunoscute. Comunitatea stiintifica manifesta un interes tot mai mare pentru afectiunile legate de imunoglobulina G4, un anticorp care se identifica in pana la 35% din cazurile de dacrioadenita idiopatica. S-a observat faptul ca dacrioadenita este mai frecventa in randul femeilor, probabil ca urmare a asocierii cu bolile autoimune (despre care se cunoaste, in esenta, ca sunt mai frecvente in randul femeilor). Dacrioadenita acuta este mai frecvent diagnosticata la copii si tinerii adulti. Totusi, este cu mult mai rara decat dacriocistita (inflamatia sau infectia sacului si canalelor lacrimale).

Dacrioadenita – simptome si manifestari clinice

Dacrioadenita acuta se prezinta frecvent cu eritem (inrosire) si sensibilitate crescuta la nivelul orbitei superioare. Inflamatia glandei si marirea acesteia determina caderea portiunii din partea laterala si externa a pleoapei, creand o curba caracteristica in forma de „S” a marginii pleoapei. De asemenea, pot aparea secretii supurative din canalele lacrimale, umflarea acestora, chemoza conjunctivala, umflarea ganglionilor limfatici cervicali si din jurul urechilor. Deoarece poate fi vorba si despre infectia virala/bacteriana, persoana se poate prezenta si cu febra si stare de rau. Cauzele inflamatorii se prezinta subacut, cu umflarea tipic nedureroasa, bilaterala, a glandelor.

Tratament dacrioadenita

Dacrioadenita virala acuta este o afectiune autolimitata, care se rezolva spontan de obicei dupa 4-6 saptamani. Nu au fost validate beneficiile terapiei antivirale pentru tratamentul inflamatiei glandelor lacrimale. Dacrioadenita bacteriana necesita tratament cu antibiotice, si este deosebit de important sa se cunoasca faptul ca Staphylococcus aureus rezistent la meticilina (MRSA) ar putea fi o cauza a infectiei. In forma supurativa, cu secretii de la nivelul canalelor lacrimale, se recomanda prelevarea unei probe si cultura de laborator, precum si antibiograma. Daca deja s-a format abcesul, poate fi necesar drenajul chirurgical (o mica incizie si curatarea atenta a zonei).

Exista studii care sugereaza ca dacrioadenita idiopatica poate raspunde eficient la citoreductia chirurgicala, cu o rata scazuta de recidiva. Cazurile refractare, de natura inflamatorie, ar putea fi tratate prin radioterapie orbitala, metotrexat, rituximab. Afectiunea legata de imunoglobulina G4 (IgG4) raspunde eficient la rituximab, dar are rata crescuta de recidiva. Inca sunt dezbatute alternativele de management ale dacrioadenitei legate de IgG4. Exista rapoarte care sugereaza si faptul ca dacrioadenita sclerozanta, asociata cu IgG4, poate evolua spre limfom. La persoanele cu dacrioadenita care nu raspunde la tratament sau nu se rezolva in 3 luni, este necesara biopsia.

Dacrioadenita – complicatii si riscuri asociate

Boala infectioasa poate necesita antibiotice, dar de obicei se rezolva fara complicatii. Pe de alta parte, forma infectioasa este mai rezistenta la terapie, iar prognosticul ei depinde in mare parte de afectiunea subiacenta (boala Crohn, granulomatoza si altele), daca aceasta exista. Cand este vorba despre dacrioadenita idiopatica, fara cauze inflamatorii sau infectioase evidente, vorbim despre un tratament mult mai complex care, de multe ori, nu se dovedeste eficient. Ca in cazul oricarei inflamatii nespecifice la nivelul orbitei, daca exista recurenta sau optiunile de tratament nu au rezultatele dorite, se recomanda investigatii suplimentare si, in cele din urma, biopsia.

Este foarte important ca persoanele cu aceasta afectiune sa isi monitorizeze, odata cu initierea tratamentului, starea sanatatii oculare, care presupune eventuale modificari de vedere sau chiar agravarea durerii, limitarea posibilitatii de a misca ochii sau aparitia supuratiei. Daca apar astfel de simptome, poate fi vorba despre eventuale complicatii ale dacrioadenitei. Desi acestea sunt relativ rare, cel mai adesea se asociaza cu cauze infectioase, in special bacteriene. De asemenea, implica si nerespectarea tratamentului conform indicatiilor medicului, precum si igiena oculara relativ deficitara. In astfel de cazuri, dacrioadenita infectioasa poate duce la:

• abces la nivelul glandei lacrimale (care necesita drenaj chirurgical).
• celulita preseptala;
• celulita orbitala.

Sfaturi pentru preventie

De cele mai multe ori, inflamatia glandelor lacrimale nu poate fi prevenita. Totusi, pentru a se limita acest risc, specialistii recomanda urmatoarele:

• tratarea in timp util a eventualelor afectiuni ale conjunctivei, cum ar fi conjunctivita;
• tratarea leziunilor pielii din proximitatea ochilor si dezinfectarea acestora;
• limitarea atingerii ochilor si zonelor de langa ochi cu mainile murdare. Intrucat acest lucru se intampla deseori involuntar, se recomanda dezinfectarea periodica a mainilor, in special dupa ce au fost atinse anumite suprafete;
• limitarea contactului cu persoane care prezinta semne de infectii virale sau bacteriene;
• purtarea mastii de protectie in spatiile aglomerate;
• tratarea si gestionarea corespunzatoare a afectiunilor inflamatorii subiacente;
• respectarea sfaturilor medicului specialist, pentru a preveni riscurile de recidiva, in special in contextul in care afectiunea apare pe fondul unei boli autoimune.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3299166/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10696406/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK535384/

https://radiopaedia.org/articles/dacryoadenitis

https://radiopaedia.org/cases/acute-dacryoadenitis

https://sci-hub.se/https://doi.org/10.1016/j.survophthal.2021.05.011