Impetigo – cauze si tratament

Impetigo se considera a fi o afectiune cutanata, manifestata prin eruptii cu morfologie specifica, usor de tradus intr-o patologie caracteristica. Afectiunea este de natura bacteriana, acesta fiind si motivul pentru care exista risc crescut de contagiozitate prin contact cu o persoana bolnava. In cele mai multe dintre cazuri, impetigo se manifesta in special la nivelul gurii si nasului, apare la copii (in special in colectivitati) si se manifesta sub doua forme: forma buloasa si forma non-buloasa. In limbaj popular, afectiunea mai este cunoscuta si sub denumirea de „bube dulci”, si mai bine de 90% dintre cazurile de impetigo apar in randul populatiei pediatrice (copiii mici).

Impetigo – generalitati

Impetigo este o infectie relativ comuna a straturilor superficiale ale epidermei, foarte frecventa in randul copiilor. Este o afectiune contagioasa, iar din acest motiv este importanta limitarea si izolarea contactului cu un copil diagnosticat. Impetigo este cauzata de infectii bacteriene, formele gram-pozitive fiind frecvent izolate din leziuni. Se prezinta sub forma unor placi eritematoase, cu o crusta galbena, iar leziunile pot fi pruriginoase sau dureroase. Continutul acestor vezicule este tulbure, iar localizarea depinde in principal de forma bolii (buloasa sau non-buloasa), fiind cunoscut faptul forma non-buloasa este frecvent intalnita in randul copiilor si adultilor.

Impetigo – cauze si factori de risc

Impetigo este o afectiune dermatologica cauzata de infectii de natura bacteriana. Forma buloasa este cauzata cel mai frecvent de infectia cu Staphylococcus aureus (80% dintre cazuri), pe cand streptococul β-hemolitic grup A (numit si Streptococcus pyogenes) este responsabil de 10% din cazurile diagnosticate. Uneori, agentul cauzal este reprezentat de o combinatie intre streptococ β-hemolitic de grup A si Staphylococcus aureus, forma rezistenta la meticilina (MRSA) avand o incidenta foarte crescuta in randul pacientilor deja internati. Impetigo bulos apare in infectiile cu Staphylococcus aureus, iar in forma non-buloasa este implicat si Streptococcus pyogenes.

Farmacistii Catena recomanda Naturalis Imunovit Gummy, un supliment alimentar sub forma de jeleuri gumate, special creat pentru sustinerea bunei functionari a sistemului imunitar. Contine un amestec optim de nutrienti, vitamina C si zinc, care contribuie la intarirea organismului. Naturalis Imunovit gummy este un produs pentru intarirea imunitatii la copii.

Naturalis Imunovit gummy X 30 jeleuri

Vezi detalii

Orice perturbare a continuitatii barierei cutanate (leziuni, arsuri, rani deschise, interventii de natura chirurgicala, inflamatii) poate duce la accesul Staphylococcus aureus si Streptococcus pyogenes la nivelul receptorilor de fibronectina, facand posibila colonizarea tesutului. Pentru a invada tesutul, aceste bacterii se ataseaza de receptorii din piele. O leziune poate fi considerata o „poarta de intrare” a agentilor bacterieni care, odata ajunsi la acest nivel, se pot extinde masiv si spre alte teritorii tisulare. Totusi, infectia poate aparea si la nivelul pielii sanatoase, cu invazie bacteriana directa. Impetigo secundar implica aparitia infectiei la nivelul unei plagi cutanate.

Exista mai multi factori de risc care pot predispune un copil la a dezvolta aceasta afectiune:

• malnutritia;
• imunosupresia;
• diabetul;
• igiena precara;
• afectiunile cutanate cronice (dermatita atopica, in special);
• varicela, herpesul;
• arsurile cutanate, zgarieturile, leziunile si traumele, muscaturile de insecte;
• infestarea cu paduchi;
• climatul umed (incidenta maxima a cazurilor este vara si toamna).

Impetigo – simptome

Principalele simptome asociate cu impetigo sunt manifestarile cutanate cu aspect specific, usor diferite in functie de forma bolii:

Impetigo bulos

• Debuteaza cu vezicule mici, care progresiv devin flasce.
• Toxina exfoliativa A produsa de Staphylococcus aureus duce la pierderea adeziunii celulare la nivelul epidermei superficiale, motiv pentru care bulele se rup.
• Odata rupte, bulele lasa o baza eritematoasa, cu margine solzoasa.
• Spre deosebire de forma non-buloasa, nu se formeaza o crusta de culoarea mierii.
• Leziunile apar frecvent in regiunile intertriginoase si pe trunchi.
• Exista mai putine leziuni prezente decat in forma non-buloasa.
• Lipsesc limfoadenopatia regionala, precum si simptomele sistemice, cum ar fi febra.
• Leziunile pot fi dureroase sau pruriginoase.

Impetigo non-bulos

• Debuteaza adesea ca o vezicula sau pustula.
• Ulterior, mai multe vezicule se unesc si se rup, urmand ca lichidul care se scurge sa formeze o crusta de culoarea mierii.
• Este prezenta si baza eritematoasa.
• Adesea, leziunile apar pe fata si pe extremitati, putand viza si mucoasa bucala.
• Limfoadenopatia regionala usoara este o constatare frecventa in caz de impetigo non-bulos.
• Leziunile pot fi dureroase sau pruriginoase.

Ectima este o forma de impetigo care afecteaza tesutul mult mai in profunzime. Leziunile care apar au caracter ulcerativ si patrund prin epiderma, pana in profunzimea dermului. Crustele pot fi de culoarea mierii sau maro-negre, iar ulceratiile apar ca leziuni „perforate” cu margini usor violacee, putand fi purulente.

Diagnosticul de impetigo

Cel mai frecvent, diagnosticul de impetigo se pune pe baza manifestarilor cutanate, relativ usor de diferentiat de alte afectiuni. Culturile bacteriene, din probe de tesut afectat, sunt utilizate de cele mai multe ori pentru confirmarea diagnosticului si, in cazul in care se suspecteaza infectia cu MRSA (stafilococ auriu meticilino-rezistent), pentru confirmare. Biopsia cutanata ar putea fi luata in considerare in cazurile refractare de impetigo. Testarea HIV ar trebui avuta in vedere in cazul unui adult aparent sanatos, care nu sufera de comorbiditati, dar care dezvolta impetigo bulos. Nivelul anticorpilor antistreptolizina O este relativ scazut in cazurile izolate de impetigo.

Tratament impetigo

Abordarea terapeutica in impetigo implica administrarea de antibiotice topice sau sistemice, cu spectru de actiune extins atat asupra Staphylococcus aureus, cat si asupra Streptococcus pyogenes. La modul ideal, ar trebui efectuata si o antibiograma, pentru a se certifica sensibilitatea bacteriilor la agentii antibiotici. De obicei, cazurile de impetigo sunt autolimitate, insa tratamentul specific duce la scaderea duratei bolii si a extinderii leziunilor, dar si la scaderea riscului de complicatii.

Impetigo localizat, necomplicat, non-bulos

• Tratament cu muciporina, retapamulina si acid fusidic, cu aplicare topica.
• Crusta trebuie indepartata cu apa si sapun, inainte de aplicarea antibioticoterapiei.

Impetigo bulos si cazurile de impetigo non-bulos cu mai mult de cinci leziuni si cu afectare profunda a tesuturilor, limfoadenopatie, semne de infectie sistemica si leziuni bucale

• Antibiotice rezistente la β-lactamaze (cefalosporine, amoxiciclina-clavulanat, dicloxacilina sunt tratamentul de electie).
• In infectia exclusiva cu Streptococcus pyogenes, penicilina orala este de preferat.
• In cazul in care cultura este pozitiva pentru MRSA, clindamicina sau doxicilina reprezinta tratamente de electie.

Impetigo – posibile complicatii

Desi majoritatea pacientilor isi revin cu terapie specifica, exista si riscul de complicatii si s-a observat ca este mult mai probabil ca acestea sa apara in cazul infectiei cu Streptococcus:

• glomerulonefrita poststreptococica (aproximativ 5% dintre cazuri);
• hematurie, proteinurie tranzitorie care poate dura de la cateva saptamani, la cateva luni;
• artrita septica;
• febra reumatica acuta;
• pneumonie;
• scarlatina;
• sepsis;
• sindromul stafilococic al pielii oparite;
• limfangita;
• ectima.

Complicatiile sunt mai frecvente in randul celor cu stare imunitara compromisa si care, desi au simptomele acestei boli, nu urmeaza tratament.

Impetigo – preventie

Intrucat este mult mai usor sa previi decat sa tratezi, se recomanda:

• igiena corporala adecvata;
• evitarea contactului cu persoane care prezinta semne de infectie bacteriana sau virala;
• acoperirea leziunilor cu un bandaj, pentru a se preveni raspandirea bacteriilor prin contact;
• izolarea copilului daca acesta prezinta semne de infectie;
• tratarea precoce a eventualelor leziuni de piele pe care copilul le prezinta;
• taierea unghiilor, pentru a se evita zgarierea si lezarea pielii.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430974/

https://www.healthline.com/health/impetigo

https://www.cdc.gov/groupastrep/diseases-public/impetigo.html

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/impetigo/symptoms-causes/syc-20352352

https://www.nhs.uk/conditions/impetigo/

https://www.nhsinform.scot/illnesses-and-conditions/infections-and-poisoning/impetigo

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15134-impetigo