Gusa tiroidiana: cauze, factori de risc, simptome si tratament

Tiroida este principala glanda din organism care moduleaza procesele metabolice, pe langa alte functii importante. Aceasta glanda se gaseste in partea anterioara a gatului si in fata traheei, sub proeminenta osoasa denumita „marul lui Adam”. Gusa tiroidiana este o afectiune a tiroidei, care ridica suspiciunea faptului ca volumul glandei tiroide este mai mare decat in mod normal. Acest lucru poate aparea ca urmare a unei stari inflamatorii sau a anumitor afectiuni ce pot afecta, direct sau indirect, glanda tiroida. Desi dimensiunile glandei tiroide cresc odata cu inaintarea in varsta si cresterea dimensiunilor corpului, gusa tiroidiana este anormala si ridica suspiciune de boala.

Glanda tiroida se poate mari, ducand la gusa tiroidiana, si ca urmare a unor procese fiziologice, cum ar fi pubertatea (adolescenta) si sarcina. In acest caz, nu este vorba despre vreo patologie, si dimensiunile ei revin la normal. Persoanele de sex feminin sunt de 4 ori mai des diagnosticate cu gusa tiroidiana, decat persoanele de sex masculin. Foarte multe conditii pot duce la o crestere in volum a tiroidei, dar de cele mai multe ori principala cauza este reprezentata de deficitul de iod (usor, moderat sau sever). Glanda tiroida are tendinta de a creste spre inainte, insa in cazuri izolate poate creste si spre partea inferioara, trecand prin orificiul toracic (gusa sub- sau retrosternala).

Gusa tiroidiana – cauze si factori de risc

Cresterea in volum a tiroidei, cu aparitia de gusa tiroidiana, este o reactie adaptativa a celulelor foliculare tiroidiene la orice proces sau conditie care blocheaza productia de hormoni tiroidieni. De exemplu, iodul este necesar pentru biosinteza hormonilor tiroidieni, iar deficitul de iod duce la scaderea nivelurilor de hormoni. Drept raspuns la aceasta scadere, hipofiza va secreta TSH, hormonul de stimulare tiroidiana, care actioneaza prin stimularea biosintezei si secretiei acestor hormoni. In acelasi timp, TSH-ul are si actiune proliferativa, ducand in cele din urma la cresteri in volum ale glandei tiroide si la hiperplazia acesteia. Alte cauze pentru gusa tiroidiana sunt:

• bolile autoimune: tiroidita Hashimoto (gusa tiroidiana apare treptat), boala Basedow-Graves;
• anumite tratamente medicamentoase: pe baza de litiu, amiodarona, sunitinib, sorafenib sau ipilimumab, pembrolizumab, care pot provoca tiroidita (inflamarea tiroidei) si, prin urmare, gusa tiroidiana;
• expunerea la ftalati, izoflavone si organocloruri (pesticide) creste riscul de gusa tiroidiana, precum si consumul de alimente bogate in glucozide cianogenice (manioc, sorg, porumbul si meiul) sau tioglucozide (varza, conopida, varza de Bruxelles, mustarul, hreanul) ar putea duce, in timp, la gusa tiroidiana;
• expunerea la radiatii ionizante (externe, de la aparatura medicala);
• anumite afectiuni si conditii, cum ar fi rezistenta la insulina si sindromul metabolic, cresc riscul de a dezvolta gusa tiroidiana;
• hipotiroidismul congenital;
• boli inflamatorii ale tiroidei (tiroidita postpartum);
• bolile infiltrative ale tiroidei (sarcoidoza, amiloidoza) duc la gusa tiroidiana;
• adenoamele hipofizare secretoare de TSH;
• cauze rare care pot duce la gusa tiroidiana sunt: sindromul de rezistenta la hormon tiroidian si tumori care secreta gonadotropina corionica umana (cancer ovarian cu celule germinale);
• fumatul creste riscul de a dezvolta gusa tiroidiana.

Dupa cum am mentionat, deficitul de iod reprezinta principala cauza a aparitiei gusii tiroidiene. Deficitul de iod, corelat cu cresterea necesitatii de hormoni tiroidieni (sarcina, pubertate), duce la stimularea hipofizei, care va creste secretia de TSH. TSH-ul va stimula celulele foliculare de la nivelul tiroidei. Pe termen lung, stimularea continua duce la cresterea foliculilor tiroidieni si la aparitia nodulilor tiroidieni, iar in cele din urma la marirea in volum a tiroidei. Cand se furnizeaza iod in cantitati suficiente sau cand deficitul de hormoni tiroidieni este corectat, glanda poate sa scada in dimensiuni, revenind la dimensiunea initiala, iar gusa tiroidiana va disparea.

Gusa tiroidiana – simptome si manifestari

In caz de gusa tiroidiana, simptomele pot fi deosebit de diferite de la o persoana la alta, iar asta se datoreaza faptului ca gusa poate fi prezenta in mai multe stari, cum ar fi:

• hipertiroidism (exces de hormoni tiroidieni);
• hipotiroidism (deficit de hormoni tiroidieni);
• eutiroidism (stare fiziologica, cu niveluri normale de hormoni tiroidieni).

Drept urmare, simptomele sistemice pot fi diametral opuse, tipice hiper- sau hipotiroidismului. Cu toate acestea, cele mai multe persoane care sunt diagnosticate cu gusa tiroidiana au eutiroidism, adica tiroida functionala normal. Simptomele sistemice, in astfel de caz, sunt absente, existand doar probleme de natura estetica, in momentul in care tiroida creste foarte mult. O tiroida marita si asimetrica poate fi vizibila si ochiului mai putin experimentat, putandu-se simti in momentul palparii. Semnele asociate hipertiroidismului (boala Basedow) sau hipotiroidismului (tiroidita Hashimoto), care pot duce de asemenea la aparitia gusii, sunt urmatoarele:

Hipertiroidism (boala Basedow-Graves):

• scadere in greutate;
• transpiratie excesiva;
• slabiciune musculara, tremuraturi;
• caderea parului;
• palpitatii;
• insomnie;
• intoleranta la caldura;
• inrosirea fetei;
• tulburari menstruale.

Hipotiroidism (tiroidita Hashimoto):

• slabiciune si oboseala;
• crestere rapida in greutate;
• par aspru, fragil;
• scaderea ritmului cardiac (bradicardie);
• piele uscata;
• lentoare in vorbire si miscare;
• piele palida, icter.

Daca gusa tiroidiana devine indeajuns de mare sau creste foarte rapid, pot aparea simptome de compresie si obstructie, care implica:

• senzatie de sufocare;
• tuse;
• dificultati de respiratie la efort;
• dificultati in a inghiti alimentele (din cauza comprimarii esofagului);
• raguseala (din cauza comprimarii nervului laringian recurent);
• stridorul, un zgomot respirator anormal (din cauza comprimarii traheei).

Dupa cum am mentionat, majoritatea persoanelor cu gusa tiroidiana sunt eutiroidiene, adica nu au probleme in ceea ce priveste nivelurile hormonilor tiroidieni. In acest caz, este vorba despre asa-zisa „gusa simpla” (marirea difuza a tiroidei, fara noduli). Cand sunt prezenti si nodulii, cu gusa uninodulara sau multinodulara, prezenta gusii se asociaza si cu simptomele tirotoxice, cu niveluri scazute de TSH, sau poate fi de asemenea asimptomatica, cu niveluri normale de TSH. Diagnosticul se pune pe seama absentei sau prezentei simptomelor, dupa investigatii de natura imagistica ale glandei tiroide. In multe cazuri poate fi observat cel putin un nodul tiroidian.

Gusa tiroidiana – alternative de tratament

Scopul tratamentului in caz de gusa tiroidiana este de a se restabili starea de eutiroidism, atunci cand aceasta este absenta. Persoanele cu gusa simpla (netoxica) sunt in general eutiroidiene sau hipotiroidiene (mai rar). Daca exista hipotiroidism, tratamentul se bazeaza pe administrarea de hormoni tiroidieni. Persoanele cu gusa tiroidiana toxica (gusa multinodulara toxica si adenomul toxic), cunoscuta si drept boala Plummer, au nevoie de tratament mult mai complex.

Tratamentul gusii netoxice:

• monitorizarea periodica fara niciun tratament;
• tiroidectomia (cand apar simptomele compresive sau cand este diagnosticata o malignitate la acest nivel), care presupune extirparea chirurgicala partiala/totala a glandei tiroide;
• administrarea de hormoni tiroidieni, daca se certifica si hipotiroidismul.

Tratamentul gusii toxice:

• interventie chirurgicala;
• terapie cu iod radioactiv;
• medicamente antitiroidiene;
• tratamentul cu beta-blocante, pentru atenuarea simptomelor de hipertiroidism si pentru a se asigura protectia inimii;
• cea mai eficienta si de preferat optiune terapeutica in caz de gusa tiroidiana toxica este cea cu iod radioactiv.

Principala modalitate de a preveni gusa tiroidiana este asigurarea unui aport adecvat, zilnic, de iod. Doza zilnica recomandata este:

• sugari cu varsta intre 0 si 6 luni: 90 µg (provenit din laptele matern);
• sugari cu varsta intre 7 si 12 luni: 110 µg (provenit din laptele matern);
• persoane cu varsta cuprinsa intre 1 si 8 ani: 90 µg;
• persoane cu varsta cuprinsa intre 9 si 13 ani: 120 µg;
• persoane cu varsta > 14 ani: 150 µg.
• femei insarcinate: 220 µg;
• femei care alapteaza: 270 µg.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557859/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK482274/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK562161/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519536/

https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/healthyliving/iodine

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK222323/