Difterie: cauze, tratament, prevenire

Difteria este o infectie bacteriana foarte contagioasa care este cauzata de bacteriile Corynebacterium diphtheriae (C. diphtheriae).

Difteria afecteaza de regula sistemul respirator sau sistemul tegumentar. Sistemul tegumentar este compus din cele trei straturi ale pielii - hipoderma, derma si epiderma - si glandele, unghiile si parul.

Difteria provoaca de obicei o membrana groasa, de culoare gri in nas si gat, care este insotita de durere in gat, ganglioni limfatici inflamati, slabiciune si febra usoara. Daca ajunge sa afecteze pielea, pot aparea ulceratii si rani deschise.

Potrivit unui articol din 2019, unele tipuri ale acestei bacterii produc o toxina numita exotoxina. Aceasta cauzeaza cele mai grave complicatii asociate cu difteria. Toxina inhiba producerea de proteine ​​si duce la moartea celulelor si a tesuturilor.

Daca toxina ajunge in sange, poate afecta rinichii, inima si nervii. Pacientul poate dezvolta miocardita, care este inflamatia muschilor inimii, dar si neuropatie. Neuropatia este o tulburare a sistemului nervos care poate provoca amorteala, slabiciune musculara, durere si senzatii de furnicaturi.

Alte variante ale C. diphtheriae nu produc acea toxina. In acest caz, afectiunea este mai putin grava, manifestandu-se doar prin durere in gat si, in cazuri rare, faringita.

In unele cazuri, variantele pot duce si la bacteriemie si endocardita. Bacteriemia este o conditie medicala caracterizata prin prezenta bacteriilor in sange. Endocardita este inflamatia, si uneori infectia, captuselii interioare a camerelor si valvelor inimii.

Ce este difteria?

Difteria este o boala contagioasa care poate pune viata in pericol, primele date despre aceasta fiind atestate de Hipocrat inca din secolul 5 I.Hr. Inainte de descoperirea vaccinului antidifteric, difteria era una dintre principalele cauze de deces in lume.

Difteria este o infectie contagioasa a tractului respirator superior cauzata de bacteria Corynebacterium diphtheriae. Aceasta bacterie are capacitatea de a rezista in mediile externe pana la doua saptamani, iar in apa sau lapte pana la 21 de zile. Poate fi distrusa prin fierbere, fiind vulnerabila la temperaturi mari, motiv pentru care difteria este cel mai des intalnita in sezonul rece. Punctam ca in solul uscat, bacteria cauzatoare de difterie poate rezista de la trei si pana la cinci luni. Difteria poate produce complicatii majore si poate pune viata in pericol.

In Romania, primele cazuri de difterie au aparut in anul 1905, rata de mortalitate fiind foarte mare pana in 1960, cand a aparut primul vaccin. Conform OMS, ultimele cinci cazuri de difterie de la noi din tara s-au inregistrat in 1989, gratie vaccinarii obligatorii a populatiei, insa in lume inca exista focare de difterie.

Tipuri clinice de difterie

Exista mai multe forme de difterie in functie de localizarea bacteriei. Daca aceasta se localizeaza la nivelul mucoaselor gurii, nasului si gatului, se numeste difterie respiratorie si este cea mai periculoasa dintre forme. Aici intra difteria laringiana, difteria faringiana, difteria amigdaliana si difteria nazala.

In cazul in care localizarea este la nivelul pielii, avem de-a face cu difterie cutanata si in majoritatea cazurilor apare la persoanele care traiesc in medii defavorizate si au o igiena precara. Difteria se poate localiza inclusiv la nivelul ochilor, urechii sau zonei genitale.

Cum se transmite difteria?

Difteria respiratorie este extrem de contagioasa si se transmite pe cale aeriana prin tuse si stranut, prin saliva, dar si prin contactul cu obiectele contaminate. Difteria cutanata se transmite prin contactul direct cu tegumentele infectate. Este important de punctat ca difteria este contagioasa inainte de aparitia primelor simptome, prin urmare o persoana infectata poate raspandi boala fara sa stie ca o are.

Semnele si simptomele difteriei

Simptomele difteriei apar la aproximativ 2-5 zile de la contaminare si pot fi sub forma de:

• febra
• durere de cap
• durere in gat
• raguseala, chiar si pierderea vocii
• rinoree
• tuse latratoare
• respiratie greoaie si suieratoare care poate provoca insuficienta respiratorie
• aparitia unei membrane groase de culoare alb-gri in partea din spate a gatului
• inflamarea ganglionilor limfatici
• stare generala proasta, oboseala, irascibilitate

Difteria cutanata se manifesta prin ulceratii la nivelul pielii, puroi, plagi, eroziuni, insotite de durere locala.

Diagnostic

Medicii pot suspecta difteria daca pacientul are o durere in gat si o membrana gri care acopera amigdalele si gatul. Diagnosticul poate fi confirmat de investigatiile de laborator. De asemenea, medicii pot preleva o proba de tesut dintr-o rana infectata si o pot testa intr-un laborator pentru a verifica tipul de difterie care afecteaza pielea (difterie cutanata).

Tratamentul pentru difterie

Tratamentul pentru difterie este prescris imediat, de la primele suspiciuni, chiar si inainte ca medicul sa primeasca rezultatul analizelor de laborator, astfel prevenindu-se complicatiile bolii. Tratamentul pentru difterie consta in administrarea de antibiotice sau antitoxine si dureaza aproximativ 2-3 saptamani. In cazul difteriei cutanate, acesta poate ajunge si pana la 2-3 luni, ulceratiile putand lasa cicatrici.

Tratamentul cu antibiotice este util pentru uciderea bacteriilor din organism si poate fi insotit in unele cazuri si de indepartarea chirurgicala a membranei groase care apare ca simptom, mai ales in cazul in care aceasta obstructioneaza respiratia.

Injectarea antitoxinei este o metoda de tratament care are ca scop neutralizarea toxinei difterice din organism. Aceasta se injecteaza in vena sau in muschi si este nevoie de teste prealabile de alergie.

Posibile complicatii

Complicatiile difteriei pot conduce la deces in aproximativ 5-10% dintre cazuri, rata de mortalitate fiind mult mai mare in cazul copiilor. Toxina eliberata de bacteria Corynebacterium diphtheriae poate ataca si alte organe, predispuse fiind rinichii, inima si sistemul nervos. Astfel, dupa cum mentionam, printre cele mai periculoase complicatii ale difteriei se numara miocardita, nevrita, insuficienta cardiaca respiratorie, hipertensiunea arteriala, paralizia, deteriorarea rinichilor care nu-si mai pot indeplini functiile.

Cum se previne difteria?

Difteria se poate preveni doar prin vaccin antidifteric. De asemenea, igiena reprezinta un factor extrem de important in prevenirea difteriei si se recomanda spalarea mainilor cu apa si sapun timp de 20 de minute si evitarea folosirii la comun a obiectelor cu persoanele infectate.

Importanta vaccinului antidifteric

Vaccinul antidifteric este singura metoda de prevenire a difteriei si face parte din schema de vaccinuri obligatorii propusa de Ministerul Sanatatii. Acesta se administreaza bebelusilor si copiilor de catre medicul de familie si are nevoie de rapel. In cazul bebelusilor, vaccinul antidifteric se administreaza intramuscular, in coapsa, iar in cazul copiilor cu varsta peste un an, se injecteaza in brat.

Vaccinul antidifteric se administreaza impreuna cu alte vaccinuri obligatorii si este inclus in vaccinul diftero-tetanic-pertussis-acelular (dTPa) si in cel diftero-tetanic (dT), schema de vaccinare fiind urmatoarea:

• La doua luni - Vaccinul hexavalent (vaccin diftero-tetano-pertusis acelular-poliomielitic-Haemophilus B-hepatitic B – DTPa-VPI-Hib-Hep. B)
• La patru luni - Vaccinul hexavalent
• La 11 luni - Vaccinul hexavalent
• La sase ani (rapel) – Vaccinul tetravalent (vaccin diftero-tetano-pertusis acelular-poliomielitic - DTPa-VPI)
• La 14 ani (rapel) – Vaccinul trivalent (vaccin diftero-tetano-pertusis acelular – DTPa)

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, vaccinul asigura protectie timp de 10 ani de la ultimul rapel. Astfel, adultii trebuie sa se vaccineze o data la 10 ani, ceea ce inseamna ca daca au respectat schema initiala, la varsta de 24 de ani este nevoie de un nou rapel. De asemenea, vaccinarea inainte de deplasarea in zone in care sunt cunoscute cazuri de difterie este necesara daca persoana nu s-a vaccinat in ultimii 10 ani. Vaccinul antidifteric nu prezinta contraindicatii de administrare in cazul persoanelor imunosupresive sau in cazul femeilor insarcinate.

De altfel, in cazul sarcinii, in special daca femeia nu s-a vaccinat corespunzator inainte, se recomanda o doza de dTPa. Perioada optima de administrare a vaccinului dTpa este intre saptamanile 27-36 de sarcina, insa vaccinul poate fi administrat in orice moment al sarcinii.

Referinte:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/diphtheria/symptoms-causes/syc-20351897

https://www.medicalnewstoday.com/articles/159534

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17870-diphtheria