Cum sa interpretati rezultatele analizei IgA (IgA scazut si crescut) – ghid pentru pacienti

Imunoglobulina A (IgA) este o categorie de anticorpi ce reprezinta intre 10% si 15% din totalul imunoglobulinelor produse de sistemul imunitar pentru a proteja organismul impotriva agentilor patogeni. In cazul IgA este vorba de anticorpi secretori prezenti in secretiile digestive, cele respiratorii si urogenitale, dar si in lacrimi, care au rolul de a asigura protectie la nivelul mucoaselor.

Acesti anticorpi se gasesc si in sange, iar un IgA crescut sau un IgA scazut indica existenta unor probleme ce necesita o investigatie mai amanuntita. Valorile normale ale IGA sunt stabilite intre anumite limite si se monitorizeaza prin intermediul analizelor de sange, in cazul unor anumite categorii de pacienti, la recomandarea medicului.

In cele ce urmeaza va vom dezvalui intre ce limite se incadreaza valorile normale ale IgA, precum si care sunt posibilele probleme de sanatate asociate cu un IgA crescut sau un IgA scazut.

Care sunt valorile normale ale IgA

Valorile normale ale IgA difera in functie de varsta pacientului, astfel ca acesta este un criteriu de baza in interpretarea analizelor. Tabelul cu valorile normale ale IgA exprimate in miligrame pe decilitru (mg/dL) arata astfel:

• Copii intre 0 si 12 luni: 0-83 mg/dL;
• Copii intre 1 si 3 ani: 20-100 mg/dL;
• Copii intre 4 si 6 ani: 27-195 mg/dL;
• Copii intre 7 si 9 ani: 34-305 mg/dL;
• Copii intre 10 si 11 ani: 53-204 mg/dL;
• Copii intre 12 si 13 ani: 58-358 mg/dL;
• Copii intre 14 si 15 ani: 47-249 mg/dL;
• Adolescenti intre 16 si 19 ani: 61-348 mg/dL;
• Adulti peste 19 ani: 70-400 mg/dL.

Raportat la aceste valori normale ale IgA si la varsta pacientului, se poate stabili cu usurinta daca rezultatul analizelor indica un IgA crescut sau un IgA scazut.

Ce probleme poate indica un IgA crescut

Trebuie sa precizam de la bun inceput ca un IgA crescut in timpul sarcinii nu constituie motiv de ingrijorare, pentru ca este normal ca nivelul acestor anticorpi sa fie unul mai ridicat in aceasta perioada.

La fel de normal este ca analizele sa indice un IgA crescut si in cazul infectiilor respiratorii, precum raceala si gripa, sau al reactiilor alergice, insa astfel de probleme nu impun in mod special acest tip de analize. 

Altfel stau lucrurile in cazul altor infectii subacute sau cronice, care au o durata mai lunga si sunt mai greu de diagnosticat. De aceasta data, IgA crescut poate indica existenta unei astfel de infectii sau poate confirma suspiciunile medicilor in aceasta privinta.

In acelasi timp, IgA crescut poate fi un indicator pentru anumite afectiuni hepatice grave, cum ar fi ciroza, icterul obstructiv sau alcoolismul cronic, care afecteaza in mod semnificativ ficatul. Aceste afectiuni duc la inflamarea ficatului si reducerea capacitatii sale de a elimina toxinele, ceea declanseaza un raspuns imunitar din partea organismului, care elibereaza o cantitate mai mare de anticorpi, printre care si IgA.

Si mielomul multiplu poate fi asociat cu un IgA crescut, fiind vorba de o forma de cancer caracterizata printr-o crestere necontrolata a celulelor plasmatice in maduva osoasa. Aceste celule fac parte din sistemul imunitar, iar rolul lor este acela de a produce anticorpi, adica imunoglobuline. Crescand necontrolat numarul celulelor plasmatice, evident ca va creste si nivelul anticorpilor pe care acestea ii produc. Cea mai frecventa forma de mielom multiplu este cea de tip IgG, avand in vedere ca aceste imunoglobuline sunt si cele mai numeroase, avand o pondere de circa 65% din totalul anticorpilor. Pe locul al doilea se plaseaza mielomul multiplu IgA, cauzat de inmultirea necontrolata a celulelor care produc imunoglobuline A.

In unele cazuri, IgA crescut poate fi determinat si de boli autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic, sau de boli inflamatorii precum sarcoidoza.

Nu in ultimul rand, si Sindromul Wiskott-Aldrich – o boala genetica rara ce afecteaza si sistemul imunitar – poate determina cresterea nivelului de anticorpi, depasindu-se astfel valorile normale ale IgA.

Posibile probleme de sanatate asociate cu un IgA scazut

In cazul persoanelor care au renuntat la consumul de alcool, analizele pot indica dupa un an de abstinenta un IgA scazut, iar acelasi lucru se intampla si in cazul femeilor care au nascut de putin timp.

Si mielomul multiplu poate fi asociat cu un IgA scazut, aceasta in cazul in care este vorba de o alta forma, in general cea de tip IgG, care este si cea mai frecventa. Explicatia consta in faptul ca de aceasta data creste necontrolat numarul de celule plasmatice care produc imunoglobuline G, in timp ce sistemul imunitar genereaza mai putine celule specializate in productia de anticorpi A.

Ciroza hepatica poate atat sa creasca nivelul acestor anticorpi, ci si sa determine un IgA scazut, daca functionarea defectuoasa a ficatului afecteaza si sistemul imunitar.

Pacientii cu boala cronica sinopulmonara au la randul lor un IgA scazut, aceasta fiind si unul dintre factorii ce favorizeaza aparitia unor astfel de afectiuni.  

In unele cazuri de otita recurenta se constata, de asemenea, un nivel al acestor anticorpi sub valorile normale ale IgA, la fel si in boala Still – o forma de artrita inflamatorie care debuteaza inaintea de varsta de 16 ani, dar care poate afecta in cazuri rare si adultii.

Un IgA scazut poate fi si un semn de ataxie-telangiectazie, care este o boala rara ce se manifesta preponderent in randul copiilor cu varste sub 5 ani si care afecteaza sistemul nervos impreuna cu cel imunitar.

Alte probleme de sanatate care mai pot determina un IgA scazut sunt malabsorbtia, disgamaglobulinemia, deficientele imunitare congenitale, lupusul eritematos sistemic si macroglobulinemia Waldenstrom.

IgA scazut impreuna cu alte imunoglobuline

Daca alaturi de scaderea IgA, analizele mai indica si scaderea nivelului altor imunoglobuline, pot fi luate in calcul trei posibile cauze de natura sa ingrijoreze:

• agamaglobulinemie dobandita sau congenitala – este o afectiune imunitara caracterizata printr-un nivel foarte scazut sau chiar de lipsa totala a imunoglobulinelor. In formele congenitale, copilul se naste cu aceasta boala care apare pe fondul unor mutatii genetice sau al unor probleme survenite in viata intrauterina, in timp ce pacientii cu forme dobandite au dezvoltat aceasta afectiune in timpul vietii.
• disgamaglobulinemie de tip I si II – se caracterizeaza prin valori scazute ale imunoglobulinelor, iar cea mai frecventa forma este  disgamaglobulinemia de tip I, in care vorbim de un deficit de IgA. In cazul disgamaglobulinemiei de tip II este vorba de un deficit combinat de imunoglobuline A, G si M.
• aplazie timica ereditara – este o boala destul de rara ce afecteaza timusul (o glanda cu un rol crucial in functionarea sistemului imunitar). Aceasta are ca functie principala maturarea celulelor T, care coordoneaza activitatea altor celule imunitare, inclusiv a celor care produc anticorpi. Astfel, din cauza disfunctiilor pe care le genereaza la nivelul timusului, aplazia timica ereditara este asociata cu un nivel scazut al imunoglobulinelor.  

In cazul nou-nascutilor si copiilor de varste fragede, nivelurile mai reduse ale IgA si altor tipuri de imunoglobuline nu constituie motiv de ingrijorare intrucat la aceasta varsta sistemul imunitar nu este inca suficient dezvoltat, astfel ca este firesc sa produca un numar mai mic de anticorpi.