Contractura musculara reprezinta starea patologica in care fibrele musculare raman contractate in mod continuu, fara a permite relaxarea muschiului. Aceasta stare, spre deosebire de exemplu de spasmele musculare, nu implica activitate electrica excesiva, ci este cauzata de mecanismele biochimice si structurale ale muschiului. Contractura musculara prelungita impiedica vasele si capilarele intramusculare sa irige corespunzator muschiul, motiv pentru care acesta nu primeste suficienti nutrienti si oxigen. In timp se poate ajunge la complicatii grave, motiv pentru care se ridica necesitatea unui tratament rapid si a unei gestionari cat mai eficiente a contracturii.
Farmacistii Catena recomanda ArtroSuport gel emulsionat, un produs topic ce reduce durerea si rigiditatea musculara, destinde musculatura incordata si contractata, calmeaza durerea acuta de origine reumatica, prin producerea unui efect intens de incalzire la nivelul zonei afectate.
Contractura musculara – cauze si factori de risc
Exista mai multe cauze care pot duce la o contractura musculara, prin definitie patologica, care se mentine pentru o perioada lunga. Spre exemplu, poate fi vorba de:
Dezechilibre ionice la nivel celular
Contractura musculara poate fi rezultatul unui dezechilibru al calciului intracelular. Normal, in timpul contractiei musculare calciul este eliberat din reticulul sarcoplasmatic, iar ulterior acesta este reabsorbit in momentul relaxarii. In contractura, procesele care regleaza reabsorbtia (cum ar fi pompa SERCA) sunt afectate, ceea ce duce la mentinerea acesteia pe termen lung, asadar fara ca muschiul sa se relaxeze ulterior contractiei.
Alterarea metabolismului energetic
Depletia de ATP in fibrele musculare impiedica relaxarea acestuia. Aici, spre exemplu, putem vorbi de suprasolicitarea muschiului si efortul fizic foarte intens. ATP-ul, principalul „rezervor energetic” al organismului, este esential pentru detasarea actinei de miozina in timpul relaxarii musculare.
Alterari structurale ale muschiului
In acest caz, contractura musculara poate aparea in urma inflamatiei, lezarii tesuturilor din jur, patologiilor neuromusculare.
Contractura musculara poate afecta orice grup muscular, dar cel mai frecvent se observa la:
-
membre inferioare: muschii gambei (gastrocnemian), coapse (cvadriceps, ischiogambieri);
-
zona lombara: muschii paravertebrali (efort fizic intens, postura vicioasa);
-
muschii gatului si ai umerilor: trapez, scaleni (stres, postura incorecta, suprasolicitare).
Asadar, principalele cauze care pot duce la contractura musculara sunt urmatoarele:
Efortul fizic intens si traumatismele
Poate duce la contractura musculara prin mai multe mecanisme, cum ar fi leziunile musculare, acumularea de acid lactic in exces (febra musculara puternica), eliberarea mediatorilor care au rol in inflamatie. De asemenea, putem vorbi si despre epuizarea rezervelor de ATP, dezechilibre ionice. Suprasolicitarea muschilor, practicarea exercitiilor fizice fara incalzire prealabila, lipsa miscarii (sedentarismul) intra tot in categoria factorilor care cresc riscul de avea contracturi musculare la un moment dat, de-a lungul vietii, precum si contuziile si intinderile musculare.
Farmacistii Catena recomanda Proenzi ArtroStop crema. Crema Proenzi ArtroStop este destinata mentinerii unui sistem osos sanatos si se aplica pe zonele articulare dureroase.
Carente nutritionale
Deficitul de magneziu, calciu sau potasiu poate avea drept simptom aparitia acestor contracturi. Aceste elemente sunt implicate in metabolismul energetic si sustin functia musculara normala.
Dezechilibrul muscular
De obicei, o contractie implica actiunea intre un muschi agonist si unul antagonist. Unul dintre acesti doi muschi poate fi normal, in timp ce celalalt este atrofic sau hipertrofic; alternativ, unul poate fi hipertrofic, iar celalalt poate fi atrofic. Contractia constanta a muschiului agonist, uzual in contextul exercitiilor fizice cu greutati, poate duce la contractura musculara. De exemplu, in momentul in care muschii care flexeaza dorsal (in sus) piciorul sunt mai putin functionali decat cei care flexeaza plantar (in jos) piciorul, apare o contractura musculara, ceea ce face ca piciorul (laba piciorului) sa fie inclinat progresiv in jos, pe masura ce contractura se mentine.
Spasmele musculare
Daca spasticitatea nu este tratata, poate aparea contractura musculara. Pierderea inhibarii tonusului muscular (hipertonie; asa cum se intampla in caz de spasticitate) determina muschiul sa ramana hiperactiv, rezultand o contractie persistenta, ceea ce reduce controlul asupra zonei. Prin urmare, muschiul ramane, in urma unei spasme deosebit de puternice, „indoit”.
Distrofii musculare congenitale si anumite boli cronice
Unele distrofii musculare congenitale, cum ar fi miopatia Bethlem, distrofia musculara Ulrich, distrofia cu deficit de merozina (MDC1A), sindromul coloanei vertebrale rigide, pot duce si la contractura musculara. Fibromialgia sau sindromul dureros miofascial pot duce, de asemenea, foarte frecvent la contractura musculara, desi aceasta nu este un simptom neaparat specific.
Ischemia
In urma traumatismelor (fracturi, leziuni prin zdrobire, arsuri, leziuni ale arterelor) poate aparea ischemia (restrictionarea fluxului sanguin la nivelul muschiului). In timp, se poate ajunge si la moartea tesutului muscular (necroza), ceea ce duce la contractura musculara (un exemplu tipic il reprezinta contractura musculara Volkmann).
Rumalaya® gel este un produs care ajuta la calmarea si indepartarea disconfortului articular si a durerilor musculare.
Aderente si fibroza
Tesutul cicatricial fibrotic din muschiul scheletic apare printr-un proces de miofibroza. Acesta limiteaza contractibilitatea muschilor si ii intareste. Leziunile musculare (arsuri severe, chiar o interventie chirurgicala) pot provoca miofibroza, care duce la contractura musculara pe masura ce se dezvolta tesut cicatricial intern (aderente si fibroza). Leziunile musculare repetate (leziuni sportive, incordarea puternica si repetata a muschilor in cadrul antrenamentelor cu greutati) si microleziunile (suprasolicitare, incordari frecvente ale muschilor) sustin miofibroza si, asadar, cresc riscul de contractura musculara.
Deshidratarea
Pierderea excesiva de apa si electroliti, frecvent prin transpiratie, reduce capacitatea muschiului de a functiona normal. Tocmai din acest motiv, persoanele care se antreneaza si nu se hidrateaza corespunzator au un risc mult mai mare de a dezvolta contractura musculara (atat pe fondul de pierdere a calciului si altor electroliti, cat si a reducerii elasticitatii fibrelor musculare).
Contractura musculara – simptome si manifestari
In mod evident, contractura musculara este, inainte de toate, dureroasa. Durerea tinde sa devina mai puternica prin mobilizarea activa a muschiului afectat sau prin apasarea pe aceasta. Uneori, se amelioreaza prin adoptarea unei pozitii care nu solicita mobilizarea muschiului respectiv. In egala masura, vorbim si despre rigiditate musculara, insa si despre reducerea mobilitatii articulatiilor care sunt antrenate in timpul folosirii muschiului afectat. Palparea muschiului afectat scoate in evidenta o masa ferma, contractata, deseori descrisa drept un fel de „nodul” la nivel muscular. In functie de locul in care apare contractura muschiului, putem descrie:
-
lombalgie musculara: rigiditate si durere in zona lombara, cu dificultati de miscare;
-
contracturi la nivelul gatului: pot determina torticolis, dificultati de a roti capul;
-
contracturi la nivelul gambelor: foarte frecvente la sportivi, asociate cu crampe si cu durere foarte intensa.
In cazuri foarte severe, contractura musculara persistenta poate duce la dezechilibre posturale, la atrofie musculara si chiar la calcificari intramusculare. Durerea cronica afecteaza semnificativ capacitatea de a intreprinde activitati zilnice si reduce calitatea si durata somnului.
Contractura musculara – alternative de tratament
In general, o contractura musculara este cel mai des cauzata de exercitiul fizic intens, deosebit de solicitant, care nu a fost precedat de o incalzire corespunzatoare. Repausul este, la cele mai multe persoane, o modalitate eficienta de tratament, intrucat odata odihnit se refac si rezervele energetice ale organismului. De asemenea, hidratarea este esentiala ca parte a tratamentului. In contextul unei contracturi musculare mult mai puternice, alternativele de tratament includ:
-
analgezice si antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, diclofenac – de obicei, sub forma de geluri sau unguente cu aplicare locala);
-
relaxante musculare (baclofen, tizanidina);
-
suplimentarea cu electroliti, pentru a corecta deficitul de calciu, magneziu, potasiu;
-
evitarea suprasolicitarii zonei, deoarece se poate ajunge la rupturi musculare;
-
fizioterapie si kinetoterapie (program special de exercitii pentru contractura musculara) cu exercitii de stretching, masaj terapeutic, terapie cu ultrasunete. Pentru eficienta maxima, se recomanda asocierea intre fizioterapie si kinetoterapie.
-
aplicarea de comprese calde, dusuri fierbinti (in special in zona afectata);
-
tratamente alternative pentru contractura musculara sunt reprezentate de acupunctura, insa si de yoga sau meditatie (in special in cazul in care stresul reprezinta o cauza evidenta).
De obicei, interventia chirurgicala nu reprezinta un standard al tratamentului, dar ar putea fi si o alternativa in momentul in care vorbim despre contracturi musculare extrem de puternice. In unele cazuri, acestea se pot prezenta cu deformari musculare sau articulare extrem de extinse si nu pot fi eficient si corespunzator abordate prin alte alternative existente de tratament.
Surse:
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3482407/
https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/muscle-contracture
https://www.upmc.com/services/orthopaedics/conditions/contractures
https://www.verywellhealth.com/muscle-contracture-5181072
https://www.mountsinai.org/health-library/symptoms/contracture-deformity
https://www.physio-pedia.com/Contractures
https://www.tuasaude.com/en/contracture/