Ce contine acest ceai?
Stilele si stigmatele inflorescentelor femele ale plantei Zea mays L., fam. Poaceae, contin flavonoide, saponine, saruri de potasiu, siliciu, steroli, alantoina, vitaminele C, K, E, ulei esential.
Dupa descoperirea Americii de catre Cristofor Columb (1492), porumbul a ajuns in Europa, cultivarea sa devenind curand ceva obisnuit. Utilizarea medicala a matasei de porumb a fost sugerata de farmacistul francez N. Lémery (1645-1715), dar folosirea ei ca diuretic dateaza din secolul XIX. In tratatul The Eclectic Materia Medica, Pharmacology and Therapeutics din 1922 se arata ca matasea de porumb „este un stimulent eficient al diurezei in iritatii si inflamatii urinare, pielite si catar vezical. Este apreciata in special atunci cand urina contine concretiuni fosfatice si urice si exista o predispozitie pentru acumulari hidropice. Actiunea sa este in intregime pozitiva in pielite, cistite cronice”.
Ce alte substante mai contine?
Ceaiul nu contine alte substante adjuvante, nici arome sau coloranti.
In ce situatii nu se poate consuma acest ceai?
Nu se recomanda in caz de hipersensibilitate la aceasta planta. La dozele recomandate nu se cunosc contraindicatii.
Ceaiul acesta poate fi consumat de catre femeile gravide si mamele care alapteaza?
Da, poate fi consumat in perioada de sarcina si alaptare.
Acest ceai se poate administra concomitent cu medicamentele? Are efecte secundare?
La dozele recomandate nu au fost semnalate incompatibilitati cu medicamentele si nici efecte secundare.
Cum se prepara ceaiul?
*punga: Peste o lingurita planta se toarna 200 ml apa clocotita si se lasa 10 - 15 minute acoperit, apoi se strecoara.
*plic: Peste un plic se toarna 200 ml apa clocotita si se lasa 10 - 15 minute acoperit.
Care este doza recomandata?
Se beau 3 - 4 cani cu ceai pe zi.
Prezentare:
punga x 50 g / 20 plic x 1 g.