Ati fi surprinsi sa aflati ca o buna parte din functiile vitale care au loc in organismul uman sunt controlate de o structura anatomica de dimensiunea unei migdale. Chiar asa stau lucrurile, iar structura despre care vorbim se numeste hipotalamus si este amplasata in centrul creierului.
Ce este hipotalamusul?
Hipotalamusul este o regiune de dimensiuni mici din interiorul creierului, situata sub talamus si deasupra hipofizei. Asadar, este plasata intre aceste doua structuri la fel de importante din creier, iar pentru o localizare mai exacta trebuie sa precizam ca hipotalamusul se afla in partea centrala a diencefalului, unde constituie o punte de legatura intre sistemul nervos si sistemul endocrin. Aceasta legatura se realizeaza prin intermediul tijei pitulare, care fixeaza hipotalamusul deasupra glandei hipofize.
Ca structura, hipotalamusul contine mai multi nuclei din care pornesc neuroni ce transmit semnale in restul corpului, coordonand o serie de functii si reactii despre care vom vorbi in capitolul urmator. Fiecare nucleu din structura hipotalamusului este amplasat intr-o zona specifica si indeplineste roluri bine definite, prin intermediul conexiunilor cu alte zone ale sistemului nervos central. Mai trebuie precizat ca hipotalamusul este o structura anatomica specifica tuturor vertebratelor.
Hipotalamus – rol si functii in organism
Prin intermediul nucleilor sai, hipotalamusul regleaza o serie de procese metabolice, precum si activitatea unor organe interne, prin intermediul sistemului nervos vegetativ. In acelasi timp, nucleii din structura hipotalamusului secreta anumiti hormoni care stimuleaza sau inhiba eliberarea altor hormoni specifici din glanda hipofiza. Din acest motiv, hormonii secretati de hipotalamus se mai numesc si hormoni de eliberare.
Rezulta astfel ca hipotalamusul are doua roluri bine definite, mai exact controlul neurovegetativ al proceselor metabolice si functiilor organelor si controlul neuroendocrin al secretiei de hormoni – prin care se realizeaza si legatura dintre sistemul nervos si cel endocrin.
Prin intermediul acestor roluri, hipotalamusul indeplineste o serie de functii importante, dupa cum veti constata in continuare.
-
Reglarea temperaturii corpului
Se poate spune ca hipotalamusul actioneaza ca un termostat, detectand schimbarile de temperatura de la nivelul corpului si declansand mecanismul de termoreglare. Receptorii de la nivelul pielii si din interiorul corpului trimit semnale sub forma unor impulsuri nervoase, care ajung in creier, mai precis in hipotalamus. Daca temperatura este prea mare, acesta declanseaza procesul de transpiratie, prin care organismul se racoreste, iar la temperaturi scazute determina vasoconstrictia, prin care caldura este conservata in corp. De asemenea, o alta modalitate de crestere a temperaturii este stimularea arderii caloriilor, pentru a genera caldura corporala.
Apoi, cand temperatura revine la normal, hipotalamusul primeste semnale de la aceiasi receptori si intrerupe aceste procese.
Farmacistii Catena recomanda Tonico Forte de la Benesio, un supliment alimentar fara zahar, cu indulcitor, avand in compozitie 4 aminoacizi (arginina, fosfoserina, glutamina, asparagina) si vitamina B12.
-
Controlul senzatiilor de foame si de sete
Senzatiile de foame si de sete se nasc in creier, tot pe baza semnalelor transmise de receptorii specifici din corp catre hipotalamus.
In cazul senzatiei de foame, receptorii masoara nivelul de glucoza din sange, iar cand acesta scade sub o anumita limita, transmit informatia catre creier. Hipotalamusul reactioneaza imediat, comandand secretia unui hormon numit grelina, care se elibereaza in stomac si declanseaza senzatia de foame. Monitorizarea continua si in timpul meselor, iar cand cantitatea de hrana consumata este suficienta, hipotalamusul comanda eliberarea de leptina, care induce senzatia de satietate si stimuleaza metabolismul pentru sinteza nutrientilor.
Controlul senzatiei de sete se face prin intermediul hormonului antidiuretic, care este secretat de hipotalamus pe baza monitorizarii nivelului de lichid si electroliti din organism. Cand nivelul scade, hipotalamusul elibereaza acest hormon, care transmite un semnal rinichilor sa conserve si totodata stimuleaza anumiti receptori care declanseaza nevoia de a consuma lichide. In momentul in care organismul este suficient hidratat, efectul hormonului antidiuretic inceteaza, disparand totodata si senzatia de sete.
-
Reglarea ritmului circadian
Ceasul biologic este localizat la nivelul hipotalamusului, mai precis in nucleul suprachiasmatic. Mecanismul acestui ceas este alcatuit dintr-un grup de celule care comunica direct cu nervii optici, ce le informeaza permanent daca afara este lumina sau intuneric, pe baza imaginilor captate prin intermediul ochilor. In functie de nivelul de luminozitate preluat direct „de la sursa”, celulele ce compun acest nucleu din hipotalamus transmit comenzi in corp prin care sincronizeaza anumite functii cu regimul de zi sau de noapte. Intreg procesul poate fi definit ca reglarea ritmului circadian, care influenteaza alternanta perioadelor de somn cu cele ale starii de veghe.
In afara de starea de somn si cea de veghe, ritmul circadian influenteaza si activitatea organelor, care va incetinesc ritmul de functionare, atunci cand de la nivelul hipotalamusului este transmis semnalul ca a sosit momentul in care organismul trebuie sa se odihneasca.
-
Inducerea reactiilor de lupta sau de fuga
Reactiile de lupta sau de fuga sunt raspunsul firesc al organismului sub amenintarea unei situatii percepte ca pericol iminent. Astfel de reactii sunt esentiale pentru a face fata unor situatii care nu neaparat pun viata in pericol, dar reprezinta o amenintare potentiala atat din punct de vedere fizic, cat si psihic. In functie de natura situatiei, receptorii specifici o percep ca fiind amenintatoare si trimit semnale catre creier, care ajung in nucleul paraventricular al hipotalamusului. Acesta este in legatura cu sistemul nervos simpatic, caruia ii transmite comanda de a elibera hormoni si neurotransmitatori precum adrenalina si noradrenalina, ce activeaza raspunsurile fiziologice. Reactiile generate constau in accelerarea ritmului cardiac, cresterea tensiunii arteriale, dilatarea bronhiilor pentru a mari aportul de oxigen si mobilizarea glicogenului, si grasimilor pentru a oferi energie suplimentara. Toate acestea constituie tabloul complet reactiilor la stresul acut, ce ajuta organismul sa faca fata situatiilor care constituie o amenintare imediata.
In cazul stresului cronic vorbim de o expunere indelungata la factorii declansatori, situatie in care hipotalamusul continua sa determine eliberarea de hormoni de stres, insa pe termen lung acestia au efecte negative.
-
Mentinerea echilibrului hormonal
Am precizat mai devreme ca hipotalamusul face legatura intre sistemul nervos si cel endocrin si ca elibereaza anumiti hormoni care, la randul lor controleaza secretia altor substante similare de catre glandele din corp. Hipotalamusul nu controleaza in mod direct glandele endocrine, ci prin intermediul hipofizei, de care este legat prin tija pitulara. Acesta primeste semnale de la diferiti receptori din organism, care monitorizeaza nivelul de hormoni, iar in functie de informatiile primite, secreta hormoni de eliberare care ajung in hipofiza. Aceasta este o glanda care coordoneaza intreg sistemul endocrin si care primeste comenzi in acest sens de la hipotalamus, prin intermediul hormonilor de eliberare. In functie de natura lor, acestia stimuleaza sau inhiba secretia altor hormoni de catre hipofiza, care influenteaza activitatea glandelor endocrine.
Astfel, in functie de comenzile transmise de hipotalamus, nivelul unor hormoni poate fi crescut prin stimularea secretiilor glandelor endocrine sau poate fi limitat prin inhibarea acelorasi secretii.
In acest mod, hipotalamusul mentine echilibrul hormonal si previne o serie de tulburari metabolice ce pot aparea ca urmare a unui nivel prea mare sau prea scazut al anumitor hormoni.
In concluzie, hipotalamusul poate fi considerat un adevarat centru de comanda care coordoneaza o buna parte din functiile metabolice ale organismului si este responsabil de buna functionare a organelor interne.