Urechea este un organ complex, alcatuit din trei parti distincte, dintre care doar una (urechea interna) este prezenta la toate vertebratele (pesti, amfibieni, reptile, pasari, mamifere). Urechea interna e situata intr-o cavitate speciala a osului temporal al craniului si contine atat componenta responsabila pentru auz (cohleea), cat si organul echilibrului, zis si aparat vestibular.
Cohleea are o forma de melc si este impartita in doua camere de o membrana. Camerele sunt pline cu lichid care vibreaza atunci cand sunetul ajunge in ureche si face ca firele mici de par care captusesc membrana sa vibreze si sa trimita impulsuri electrice catre creier.
Aparatul vestibular e compus din vestibul si trei canale semicirculare, cunoscute si cu denumirea de labirint. Aceste mici canale sunt dispuse in unghiuri drepte (90°), unul fata de altul. Aceasta permite creierului sa stie in ce directie se misca capul. Canalele semicirculare sunt umplute cu lichid si au cateva cristale mici de calciu incorporate in captuseala.
Conexiunea creierului cu urechea interna este asigurata de al optulea nerv cranian, zis si nervul vestibulocohlear. Acest nerv transmite creierului informatii si despre echilibru, si despre auz.
Afectiuni care implica urechea interna
Urechea interna poate fi afectata de o varietate de cauze, iar simptomele sunt adesea oarecum asemanatoare. Dintre toate, cel mai frecvent numitor comun al acestora si, totodata, un indiciu important ca am putea avea o problema la urechea interna este afectarea echilibrului. Bineinteles, exista si cu unele particularitati. Iata care sunt acestea, in functie de patologie.
Boala Meniere
Este una dintre afectiunile cel mai des suspectate si investigate cand vine vorba de o tulburare care vizeaza urechea interna. Aceasta se manifesta prin episoade spontate de vertij sever (senzatie de invartire), pierderea auzului, tinitus (tiuit in urechi) si senzatie de presiune in ureche.
Medicul francez Prosper Meniere a fost cel care, in 1861, a pus in legatura pentru prima data vertijul cu urechea interna, dupa ce a disecat o ureche interna hemoragica. Mai tarziu, sindromul de hipoacuzie neurosenzoriala fluctuanta, vertij episodic si tinitus a fost numit in cinstea sa. Senzatia de presiune in ureche ca al patrulea simptom, in plus fata de triada clasica, precede sau insoteste adesea forma acuta a bolii.
Sunt si situatii in care toate cele patru simptome pot aparea izolat, asa cum se intampla in boala Meniere atipica. In general insa, aspectul si evolutia bolii pot fi variabile. In 40% pana la 50% din cazuri, simptomele cohleare (ce tin de auz) preced simptomele vestibulare (de echilibru), la 20% pana la 50% boala se manifesta invers, iar la 7% pana la 30% dintre pacienti simptomele cohleare si vestibulare apar initial impreuna. Mai trebuie subliniat faptul ca, de obicei, boala Meniere afecteaza o singura ureche.
Labirintita
Aceasta afectiune cu denumire usor amuzanta desemneaza o inflamatie la nivelul labirintului, structura din urechea interna raspunzatoare de mentinerea echilibrului. De regula, labirintita este cauzata de o infectie virala sau bacteriana. Poate fi provocata si de traumatisme craniene, tumori cerebrale, consum excesiv de alcool sau accidente vasculare cerebrale.
Persoanele care sufera de aceasta afectiune a urechii interne pot avea un debut brusc al simptomelor, care includ:
-
pierderea echilibrului;
-
ameteli;
-
vertij;
-
tinitus;
-
alterarea auzului (de la forma usoara si pana la pierderea totala a auzului);
-
senzatie de greata si stare de rau, varsaturi;
-
dificultati de concentrare;
-
durere de cap usoara;
-
vedere incetosata;
-
nistagmus (miscari involuntare ale ochilor).
Neuronita vestibulara
Zisa si nevrita vestibulara, aceasta e caracterizata prin inflamatia nervului vestibular (parte a nervului cranian VIII) din urechea interna. Acest nerv ii transmite creierului informatii despre echilibrul si pozitia capului.
Cand nervul vestibular se inflameaza, comunicarea dintre urechea interna si creier este perturbata, ceea ce poate duce la vertij brusc si sever, dar si la alte simptome legate de echilibru. De fapt, este a treia cea mai frecventa cauza de vertij periferic. Persoanele cu vertij periferic (avand sursa urechea interna) au probleme de echilibru, dar de obicei pot merge in continuare.
De regula, nevrita vestibulara nu afecteaza auzul. Boala poate aparea la persoane de toate varstele, dar este mai putin frecventa la copii.
Otoscleroza
Otoscleroza apare cand cel mai mic os din corpul nostru, numit scarita, se uneste (fuzioneaza) cu alte parti ale urechii si ne impiedica sa auzim corect. Acest os se afla in interiorul urechii medii, dar afecteaza si urechea interna. Cresterea lui anormala duce la blocarea articulatiei dintre scarita si urechea interna, impiedicand transmiterea eficienta a sunetelor de la timpan la cohlee.
Desi nu se stie cu exactitate ce anume determina otoscleroza, este clar ca afectiunea are o componenta ereditara. Prin urmare, persoanele care au o ruda apropiata cu aceasta boala prezinta riscuri mai mari sa o dezvolte la randul lor.
Simptomele otosclerozei sunt:
-
pierderea treptata a auzului la una sau la ambele urechi, adesea pe parcursul mai multor ani;
-
vajait si alte zgomote in una sau ambele urechi;
-
ameteli;
-
probleme de echilibru.
Chiar daca uneori poate afecta o singura ureche, otoscleroza este de regula bilaterala. Aceasta este o cauza frecventa de pierdere a auzului la adultii tineri, simptomele debutand la varste cuprinse intre 30 si 50 de ani.
Presbiacuzia
Odata cu inaintarea in varsta, structurile din urechea interna se deterioreaza, ceea ce duce la diminuarea progresiva a auzului, adica la presbiacuzie. Aceasta este una dintre cele mai comune afectiuni auditive in randul persoanelor de peste 60 de ani si de regula afecteaza ambele urechi. Jumatate dintre persoanele cu varsta de peste 75 de ani sufera de presbiacuzie. De obicei, presbiacuzia se dezvolta treptat si este legata de schimbari la nivelul celulelor senzoriale sau al fibrelor nervoase.
Sindromul de dehiscenta a canalului superior
Afectiune rara a urechii interne, sindromul de dehiscenta a canalului superior (SCDS) poate afecta echilibrul si auzul. In cazul SCDS, exista o deschidere (dehiscenta) in peretele osos care in mod normal inconjoara partea din urechea interna numita canal semicircular superior. Acesta este unul dintre cele trei tuburi umplute cu lichid, care, atunci se deplaseaza, alerteaza creierul cu privire la schimbarile de miscare. Creierul foloseste aceste informatii pentru a regla echilibrul. De altfel, canalul superior este cel mai inalt si apropiat de creier. SCDS se poate manifesta prin:
-
autofonie – rezonanta exacerbata a propriei voci si a sunetelor generate de organism, cum ar fi respiratia sau bataile inimii;
-
hiperacuzie – sensibilitate crescuta la sunete (ceea ce inseamna ca sunetele pot fi percepute ca neobisnuit de puternice, inconfortabile sau chiar dureroase);
-
tinitus pulsatil – zgomote in cap care apar in acelasi timp cu pulsul, sau bataile inimii;
-
pierderea auzului (in special pe frecvente joase);
-
vertij pozitional;
-
oscilopsie – impresia ca obiectele statice par sa se miste sau sa vibreze.
Ce e de facut
In cazul in care suspectati o problema la urechea interna, consultati un medic ORL. Este cel mai in masura sa aprecieze situatia, sa efectueze teste specifice si sa recomande investigatii suplimentare in vederea stabilirii unui diagnostic. In momentul in care va sti despre ce este vorba, va va putea prescrie un tratament si va va putea ajuta sa gestionati simptomele.
Surse:
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22032-labyrinthitis
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3872449/
https://med.uth.edu/orl/online-ear-disease-photo-book/chapter-3-ear-anatomy/ear-anatomy-inner-ear/#:~:text=Next%20to%20the%20middle%20ear,canals%20is%20the%20balance%20portion.
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15227-vestibular-neuritis
https://www.nhs.uk/conditions/otosclerosis/#:~:text=Otosclerosis%20happens%20when%20a%20tiny,a%20close%20relative%20has%20it
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15266-superior-canal-dehiscence-syndrome