Ce este holera, care sunt simptomele si optiunile de tratament

Holera este o boala diareica secretorie de faza acuta, cauzata de infectia cu bateria numita Vibrio cholerae (de unde si denumirea). Conform datelor epidemiologice, se estimeaza ca aproximativ 4 milioane de cazuri se inregistreaza anual, la nivel mondial. Holera poate fi catalogata drept o boala gastrointestinala, caracterizata prin pierderi mari de lichide, cu afectarea semnificativa a homeostaziei electrolitice. In lipsa tratamentului si gestionarii corespunzatoare, holera poate sa duca la soc hipovolemic, acidoza metabolica si, in cele din urma, la decesul pacientului. Holera persista in regiunile lumii unde exista igiena deficitara si in regiunile afectate de dezastre, crize.

Anual, peste 140.000 de decese sunt cauzate de infectia cu Vibrio cholerae. Aproape 1,8 milioane de oameni din intreaga lume isi procura apa din surse potential contaminate cu fecale provenite de la om. Holera se transmite pe cale fecal-orala, iar sursele contaminate de apa pot reprezenta un rezervor natural a bacteriei Vibrio cholerae. In prezent, se cunoaste faptul ca afectiunea este endemica in aproximativ 50 de tari, cu incidenta crescuta in Asia si Africa. Distributia sezoniera a bacteriei este relevanta, deoarece depinde mult de sezonul ploios din regiune: ploaia spala si terenurile infectate cu fecale, care ulterior se aduna la nivelul rezervoarelor de apa consumata.

Holera – generalitati, descriere

Ingestia bacteriei poate duce la colonizarea intestinului subtire. Vibrio cholerae este o bacterie flagelata, cu ajutorul flagelului inotand prin mucus si ajungand la nivelul peretelui intestinal si, odata ajunsa aici, emite toxine care ii permit sa se ataseze de receptorii din peretele mucoasei. Toxinele emise duc si la cresterea concentratiei de adenozin monofosfat ciclic intracelular (care este implicat in transductia semnalului celular), ceea ce are drept rezultat cresterea secretiei de clorura, bicarbonat de sodiu si potasiu. Cresterea concentratiei acestor compusi se traduce prin scoaterea apei din celulele intestinale, prin procese osmotice, provocand astfel diaree.

Vibrio cholerae este un microorganism sensibil la aciditatea gastrica, de aceea multe unitati ale bacteriei sunt distruse in momentul ingerarii. In schimb, daca doza de inoculare este mare, vor ajunge la nivelul intestinului subtire unde elibereaza toxina holerica, principalul factor care va asigura virulenta tulpinilor patogene ale bacteriei. Exista mai multe serogrupuri de V. cholerae, dar numai doua – O1 si O139 – sunt cunoscute drept cauze ale epidemiilor de holera. Serotipul O1 se considera a fi responsabil de focare recente de holera, pe cand O139 a fost identificat in cazuri sporadice, nefiind identificat niciodata in afara Asiei.

Holera – factori de risc si cauze

In conformitate cu comunicatul Institutului National de Sanatate Publica, in Romania, cel putin in ultimii 30 de ani, nu s-au inregistrat cazuri de holera. Nu exista nicio diferenta etiologica in ceea ce priveste infectia cu cele doua serogrupuri care cauzeaza holera, dar este cunoscut faptul ca bacteria se gaseste in alimente (crustacee) si in apa provenita din surse insalubre. V. cholerae se raspandeste pe cale fecal-orala si este endemica in zonele in care exista o igiena deficitara a alimentelor si apei consumate. Factorii de risc pentru posibilitatea de a dezvolta holera includ:

• igienizarea deficitara a apei si alimentelor consumate, supraaglomerarea;
• tratamentele pe baza de inhibitori ai pompei de protoni si antihistaminicele;
• aclorhidria si hipoclorhidria;
• interventiile anterioare de vagotomie;
• infectia subiacenta cu Helicobacter pylori;
• persoanele cu grupa sangvina 0 (zero);
• persoanele care calatoresc in zone endemice (din interese de serviciu, turistice).

Omul este singura gazda naturala pentru Vibrio cholerae, iar holera este frecventa in comunitati vulnerabile, afectate de dezastre naturale, razboi, foamete si lipsa apei potabile. Bacteria poate trai liber si in apele salmastre, putand supravietui in apa dulce sau sarata, ceea ce explica faptul ca unele persoane pot dezvolta holera in urma consumului de crustacee sau pesti care, anterior, au consumat crustacee.

Holera – simptome si manifestari

V. cholerae are o perioada de incubatie care poate varia de la 12 ore, pana la 5 zile. Prin urmare, cele mai multe simptome asociate infectiei apar dupa aceasta perioada. Holera poate afecta atat copiii, cat si adultii, avand potential mortal in doar cateva ore, in lipsa tratamentului. In cazurile in care apar simptome, acestea pot fi usoare sau moderate in mod obisnuit, dar o minoritate, in special pe fondul unui sistem imunitar compromis, pot dezvolta diaree apoasa acuta, cu riscul crescut de deshidratare severa si, in lipsa tratamentului, deces.

Principalele simptome asociate cazurilor de holera sunt:

• diaree abundenta, nedureroasa;
• disconfort abdominal si crampe;
• borborisme (zgomote intestinale, „bolboroseli in burta”);
• varsaturi si greturi, in absenta febrei.

Desi diareea initiala poate include material fecal, prezentarea clasica a diareei din holera consta in scaune mucoase apoase, cu miros respingator, descrise ca avand consistenta „apei de orez”, si pot fi imbibate cu bila si mucus. Cazurile severe, cunoscute sub numele de holera gravis, pot duce la soc hipovolemic, care ridica urgenta medicala. Holera sicca este o alta varianta a bolii, in care lichidul se acumuleaza in lumenul intestinal, ceea ce duce la colaps circulator si deces, chiar inainte de aparitia oricaror simptome diareice.

Diagnosticul de holera

Diagnosticul afectiunii se pune pe baza gamei de simptome prezente. Anamneza poate oferi si informatii relevante, cum ar fi faptul ca persoana a calatorit recent intr-o zona endemica. Foarte relevante sunt manifestarile diareei, aceasta fiind diferita de diareea prezenta in alte cazuri. Nu este vorba doar despre volumul exacerbat, ci si despre aspectul ei. Diagnosticul de certitudine, bazat nu doar pe simptome, poate fi certificat prin izolarea si cultivarea V. cholerae din izolatele de scaun. Se pot utilizate si teste rapide pentru a identifica antigenul O1 sau O139. PCR-ul este „standardul de aur” in ceea ce priveste diagnosticul de certitudine al cazurilor de holera.

Holera – tratament si remedii

Avand in vedere morbiditatea si mortalitatea asociate bolii, tratamentul nu trebuie amanat pana in momentul primirii rezultatelor testelor de diagnosticare, instaurandu-se pe baza prezentei si manifestarii gamei de simptome specifice. Principiul de baza al tratamentului holerei este sa se asigure resuscitarea prompta cu lichide, in functie de gradul de depletie al organismului.

• In cazul in care se estimeaza ca s-a pierdut intre 5-10% din greutatea corporala, se utilizeaza o solutie de rehidratare orala.
• Pentru pacientii in soc hipovolemic sau cu o pierdere mai mare de 10%, trebuie administrate lichide intravenoase.

Tratamentul prompt cu fluide de rehidratare si reechilibrare a electrolitilor poate duce riscul de mortalitate de la peste 10% la mai putin de 0,5%. Odata ce este restabilita homeostazia interna, poate fi initiata terapia cu antibiotice a cazurilor de holera.

• Tetraciclinele sunt clasa de antibiotice cea mai frecvent utilizata in cazuri de holera.
• In cazurile de rezistenta la tetracicline, se recomanda macrolide si fluorochinolone.
• Pentru sugari, se recomanda alaptarea la san, in combinatie cu saruri de rehidratare orala si suplimentarea cu zinc si vitamina A, protocol eficient in caz de holera.

Complicatiile holerei

In lipsa terapiei de rehidratare, se raporteaza deces in peste 50% din cazurile de holera. Rata de mortalitate este mai mare la copii, femeile insarcinate si persoanele in varste, iar gama de simptome acuzate este mai violenta.

Complicatiile cazurilor de holera care nu dispun de tratament de urgenta pot presupune:

• deshidratare severa si dezechilibre eletrolitice;
• necroza tubulara acuta;
• insuficienta renala;
• hipotensiune arteriala severa;
• soc hipovolemic;
• deces.

Sfaturi pentru preventie

Daca alegeti sa calatoriti intr-o zona endemica, ar trebui sa va luati cateva masuri de preventie in vederea reducerii riscului de a dezvolta holera:

• administrarea vaccinului pentru holera, inactivat oral;
• consumul doar de alimente suficient preparate termic, din surse sigure;
• evitarea consumului de salate cu fructe de mare, peste, legume crude;
• consumul de apa doar din surse sigure;
• evitarea consumului de mancaruri preparate in aer liber, de tip street food si fast-food;
• evitarea spatiilor supraaglomerate;
• asigurarea unei igiene personale adecvate (spalarea si dezinfectarea constanta a mainilor).

Daca ati calatorit recent intr-o zona endemica si manifestati simptome asociate holerei, ar trebui sa va adresati de urgenta medicului dumneavoastra.

Surse:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3761070/
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK526099/
3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470232/
4. https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/cholera
5. https://www.britannica.com/science/cholera
6. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/cholera/symptoms-causes/syc-20355287