Boala Weber-Christian

Boala Weber-Christian, cunoscuta si sub denumirea de paniculita lobulara idiopatica recurenta, este o afectiune inflamatorie foarte rara, caracterizata prin episoade recurente de inflamatie mai ales a tesutului adipos subcutanat, asociate frecvent cu febra si simptome sistemice. Din pacate, nu se cunosc cauzele xacte care duc la aparitia bolii, dar se considera a fi o tulburare de natura autoimuna, avand asocieri cu diferite afectiuni sistemice, inclusiv cu lupus eritematos sistemic sau vasculite si boli ale tesutului conjunctiv. Boala Weber-Christian afecteaza predominant femeile care au varsta cuprinsa intre 30 si 60 de ani, dar poate sa apara sporadic si la barbati, respectiv la copii.

Ce este boala Weber-Christian?

Boala Weber-Christian este o forma rara de paniculita. Paniculita reprezinta inflamatia tesutului adipos. Numita si paniculita lobulara idiopatica recurenta, aceasta boala se caracterizeaza prin inflamatia cronica si necroza progresiva a tesutului adipos subcutanat. Leziunile caracteristice apar sub forma unor noduli durerosi subcutanati, localizati predominant pe extremitati, trunchi, care tind sa regreseze in cateva luni, dar lasa in urma semne. Histopatologic, se prezinta cu:

• inflamatie lobulara a tesutului adipos, cu infiltrate limfocitare, histiocitare si neutrofilice;
• necroza adipocitara (moartea celulelor de grasime);
• posibile focare de calcificare si fibroza, in stadii avansate.

Boala Weber-Christian poate sa apara drept entitate clinica primara, izolata, sau se poate asocia cu patologii sistemice, inclusiv cu boli autoimune, deficite enzimatice sau tulburari metabolice. In anul 1960 a fost descris primul caz de paniculita lobulara idiopatica, de catre medicii Christian si Bailey.

Boala Weber-Christian – cauze si factori de risc

Nu se cunosc in totalitate cauzele care duc la boala Weber-Christian. Pe de alta parte, s-au putut identifica anumite anomalii imunologice la persoanele cu acest tip de paniculita, cum ar fi:

• deficitul de α1-antitripsina, de unde si gestionarea deficitara a inflamatiei cronice;
• nivelurile crescute de complexe imune circulante, de unde si posibilitatea de a aparea asa-zisele reactii imunologice incrucisate, in care complexele imune circulante ataca structurile proprii ale organismului (tesutul adipos, in cazul de fata).

Pe de alta parte, au fost identificati mai multi factori de risc pentru boala Weber-Christian:

Procese autoimune si boli inflamatorii:

• lupus eritematos sistemic;
• artrita reumatoida;
• vasculite sistemice (poliarterita nodoasa, granulomatoza cu poliangeita);
• sindromul antifosfolipidic.

Factori infectiosi:

• infectii virale (HIV, virusul Epstein-Barr);
• infectii bacteriene cronice, prelungite;
• infectii cu micobacterii atipice.

Dereglari metabolice:

• diabet zaharat;
• dislipidemii;
• deficite enzimatice (deficitul de α1-antitripsina);
• pancreatita.

Medicatie si factori de mediu:

• tratament prelungit cu corticosteroizi;
• tratament prelungit cu imunomodulatoare;
• expunerea la toxine si metale grele.

Cu toate acestea, nu exista o legatura concreta intre factorii prezentati si boala Weber-Christian. Se considera ca paniculita lobulara idiopatica este o afectiune multilaterala, care se dezvolta in urma sinergiei dintre mai multi factori de risc, atat imunologici, cat si inflamatori. Prin urmare, tratamentul si gestionarea bolii inca ridica provocari pentru specialistii in domeniu.

Boala Weber-Christian – simptome si manifestari

Boala Weber-Christian are o evolutie recurenta, cu episoade de acutizare (inflamatie a tesutului adipos) ce pot dura saptamani sau chiar luni intregi. Manifestarile tipice includ:

• aparitia unor noduli subcutanati durerosi, eritematosi, de dimensiuni variabile (unii ar putea ajunge chiar la 5 centimetri), localizati frecvent pe coapse, brate, fese, abdomen, foarte des cu distribuire simetrica;
• febra si simptome asociate (astenie, lipsa poftei de mancare, scadere ponderala);
• dureri articulare si musculare;
• greata si varsaturi;
• dureri abdominale.

De obicei, nodulii se remit in cateva saptamani, iar in urma pot lasa cicatrici atrofice deprimate. O problema o ridica faptul ca boala Weber-Christian poate imita fidel patologii asemanatoare, cum ar fi eritemul nodos, chistul sebaceu, lipomul inflamat, tromboflebita. Pur didactic, se pot diferentia mai multe tipuri ale bolii Weber-Christian:

1. forma clasica (benigna): afecteaza predominant tesutul adipos, cu episoade de remisiune si de acutizare;
2. forma sistemica severa: implica si afectare viscerala, cum ar fi hepatita granulomatoasa sau afectarea pulmonara, miocardita, insuficienta renala acuta, spleno- si hepatomegalie;
3. boala Weber-Christian asociata cu deficitul de α1-antitripsina este forma cea mai severa si, de asemenea, tinde sa fie refractara la tratament.

In vederea diferentierii bolii de alte afectiuni asemanatoare, ar trebui avut in vedere si faptul ca aceasta se manifesta in special la femei (peste 70% din cazuri).

Boala Weber-Christian – protocol de diagnostic

Diagnosticul bolii Weber-Christian necesita excluderea altor forme de paniculita si, de altfel, a altor patologii cu simptome asemanatoare. De asemenea, poate necesita biopsie si confirmarea histopatologica. Protocolul de diagnostic pentru boala Weber-Christian include:

Examinare clinica si anamneza

• identificarea nodulilor subcutanati in episoadele de acutizare a bolii;
• evaluarea prezentei simptomelor sistemice si a istoricului de recurenta.

Teste de laborator

• markeri inflamatori: VSH, proteina C reactiva (crescute in episoadele de acutizare);
• hemoleucograma: leucopenie (in special neutropenie), anemie normocroma normocitara si trombocitopenie;
• evaluarea functiei hepatice si renale: cresterea aminotranserazelor, concentratiei de LDL si proteinurie;
• nivelul α1-antitripsinei: scazut in boala Weber-Christian asociata cu acest deficit.

Investigatii imagistice:

• ecografie cutanata: evidentiaza edemul si infiltratul inflamator;
• RMN cu substanta de contrast: evidentiaza afectarea profunda a tesutului adipos;
• CT-ul torace/abdomen: necesar pentru identificarea unei eventuale afectari sistemice.

Biopsia cutanata

Biopsia cutanata este deseori necesara pentru a stabili diagnosticul diferential. Deseori, aceasta evidentiaza urmatoarele:

• inflamatia lobulara (lobulii de grasime), insa fara a exista semne de vasculita;
• necroza adipocitara cu infiltrate mixte (limfocite, nistiocite, neutrofile);
• in stadii avansate pot fi observate urme de fibroza si posibile calcificari.

Tratament boala Weber-Christian

In esenta, boala Weber-Christian nu poate fi tratata, insa se pot adopta strategii eficiente pentru a preveni recurentele si a gestiona corespunzator inflamatia. Alternativele actuale includ:

Tratament farmacologic

• antiinflamatoare nesteroidiene (indometacin, ibuprofen, naproxen) pentru a tine sub control inflamatia si durerea asociata;
• corticosteroizi (prednison 20-60 de miligrame pe zi) in forme severe, dar cu risc crescut de recurenta la scaderea dozei;
• antimalarice (hidroxiclorochina), in boala Weber-Christian asociata cu lupusul eritematos;
• imunosupresoare (metotrexat, azatioprina, micofenolat mofetil, ciclofosfamida), in special in formele sistemice, desi ar trebui sa se stabileasca mai intai raportul risc/beneficiu;
• terapie biologica (inhibitori TNF-α, rituximab), in formele severe asociate cu alte afectiuni de natura autoimuna.

Tratament conservator si modificari ale stilului de viata

• evitarea factorilor declansatori (expunere la frig, infectii, traumatisme la nivelul pielii);
• monitorizarea periodica a functiei hepatice si a celei renale.

Tratamentul chirurgical – excizia nodulilor – nu este recomandat. Alternativele de tratament au drept obiectiv prevenirea recurentelor si complicatiilor, precum si ameliorarea simptomelor. In esenta, boala Weber-Christian nu este tratabila, insa cu tratament specializat poate fi cu succes gestionata si tinuta sub control. De asemenea, in anumite cazuri boala are evolutie autolimitata, adica se amelioreaza de la sine si fara a fi necesar vreun tratament (doar in formele usoare). Cu toate acestea, recurenta episoadelor este des intalnita. Insa, pot exista situatii in care episoadele apar foarte rar, iar simptomele se manifesta pentru o perioada scurta.

Boala Weber-Christian – prognostic si speranta de viata

Trebuie retinut faptul ca boala Weber-Christian nu este mortala, dar poate diminua semnificativ calitatea vietii unei persoane. Prognosticul, astfel, variaza in functie de forma bolii:

• forma cutanata izolata are o evolutie benigna, cu recurente frecvente;
• forma sistemica poate fi severa, cu afectare multisistemica, crescand astfel riscul asociat de mortalitate;
• paniculita asociata cu deficitul de α1-antitripsina are un prognostic rezervat, deoarece exista un risc relativ crescut de insuficienta hepatica, pulmonara si afectare cardiaca.

In absenta unui tratament adecvat si a gestionarii corespunzatoare, boala Weber-Christian poate evolua spre complicatii majore, inclusiv spre insuficienta multipla de organ.

Boala Weber-Christian – complicatii si riscuri asociate

Necorespunzator gestionata, boala Weber-Christian poate duce la complicatii precum:

Complicatii cutanate

• ulceratii si necroza tisulara;
• cicatrici fibroase.

Complicatii sistemice

• hepatita granulomatoasa;
• insuficienta renala acuta;
• afectare pulmonara interstitiala;
• miocardita si aritmii;
• mediastinita;
• pleurita;
• revarsat pleural (pleurezie);
• leziuni osoase osteolitice.

Complicatii hemoragice

Mai multe rapoarte descriu tendinta ca persoanele cu boala Weber-Christian sa dezvolte o serie de complicatii hemoragice: coagulare intravasculara diseminata, insuficienta multipla de organ (MoDS). De altfel, insuficienta multipla de organ se considera a fi principala cauza a decesului in randul persoanelor cu boala Weber-Christian. Bineinteles, boala Weber-Christian se prezinta cu recurente si cronicizare. Tratamentul este de lunga durata, iar boala recidiveaza de obicei la intervale variabile, fara insa a fi evidenti factori declansatori (desi s-a observat ca stresul si expunerea la frig pot declansa, uneori, episoadele de acutizare a bolii).

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7263116/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4419083/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6561002/

https://sci-hub.se/10.1016/S0190-9622(98)70402-5

https://bmcmusculoskeletdisord.biomedcentral.com/articles/10.1186/1471-2474-11-18