Boala Pompe: o analiza detaliata a simptomelor, diagnosticului si tratamentului

Boala Pompe, cunoscuta si ca glicogenoza de tip II (GSD2), este o tulburare genetica rara, caracterizata prin acumularea anormala a glicogenului in celule, ceea ce provoaca slabiciune musculara severa, afectand functionarea diferitelor organe si tesuturi, in special a inimii si a altor tipuri de muschi. Daca nu este depistata si tratata la timp, poate fi fatala.

Ramaneti alaturi de noi pentru a afla totul despre simptomele acestei afectiuni, precum si despre optiunile de tratament disponibile la ora actuala.

Boala Pompe – cauze si tipuri

Boala Pompe este o afectiune ereditara care provoaca slabiciunea progresiva a inimii si a muschilor scheletici. Este cauzata de mutatiile genei care codifica instructiunile pentru producerea enzimei alfa-glucozidaza acida (GAA), pe care organismul o foloseste pentru a descompune o forma mai complexa de zahar, numita glicogen.

Organismul stocheaza glicogenul in principal in celulele ficatului si in muschii scheletici, ca rezerva de energie pe termen lung. Cand corpul are nevoie de energie, aceasta molecula de mari dimensiuni este descompusa in glucoza, printr-un proces la care participa enzima GAA.

Mutatiile genei responsabile de producerea enzimei GAA pot sa duca fie la producerea unei enzime GAA care nu functioneaza corect, fie sa impiedice complet producerea acesteia.

La persoanele cu boala Pompe, glicogenul nu poate fi descompus, motiv pentru care se acumuleaza in interiorul celulelor pana cand ajunge la niveluri toxice. Celulele musculare sunt cele mai afectate, deoarece glicogenul serveste in mod normal ca sursa principala de energie pentru miscarile muschilor.

Nivelul de severitate a bolii si varsta pacientilor la debutul afectiunii variaza foarte mult, in functie de gradul de deficienta enzimatica.

Acestea fiind spuse, exista doua forme de boala Pompe:

1. debutul precoce (forma infantila) – acest tip de boala Pompe a fost descris pentru prima data in 1932 si este cauzat de deficitul total sau aproape total al enzimei GAA. Simptomele apar in primele luni de viata ale sugarului, la acesti copii glicogenul stocandu-se in exces in aproape toate organele. Daca afectiunea nu este depistata la timp si nu se instaureaza terapia de substitutie enzimatica, majoritatea bebelusilor mor din cauza complicatiilor cardiace sau respiratorii.
2. debutul tardiv (juvenil sau la adult) – survine in cazul deficientei partiale de enzima GAA si poate aparea inca din prima decada a copilariei sau la varsta adulta si, de obicei, in astfel de cazuri progresia bolii este mai lenta, dar tot poate duce la deces, ca urmare a insuficientei respiratorii. La pacientii cu aceasta forma de boala Pompe, inima nu este insa afectata.

Boala Pompe – cauze

Enzima GAA isi indeplineste in mod normal functia in interiorul celulelor, mai exact in niste compartimente mici numite lizozomi. Acei lizozomi ingereaza tot felul de substante, printre care si glicogenul, pe care enzima alfa-glucozidaza acida il converteste in glucoza, o forma mai simpla de zahar, care reprezinta principala sursa de energie a majoritatii celulelor.

Deficitul sau disfunctiile acestei enzime determina acumularea excesiva a glicogenului in lizozomi, ceea ce duce ulterior la disfunctionalitate celulara, leziuni celulare si tisulare, urmate de disfunctia organelor si chiar deces.

Boala Pompe se transmite autozomal recesiv, ceea ce inseamna ca ambii parinti trebuie sa transmita copilului cate o copie a genei care prezinta mutatii. Desi parintii sunt purtatori ai afectiunii, de obicei nu prezinta simptome.

Boala Pompe – semne si simptome

Pacientii cu forma infantila a bolii Pompe sunt cei mai grav afectati, deoarece la ei boala Pompe este cauzata de absenta totala sau aproape totala a enzimei GAA, ceea ce duce la o acumulare rapida a glicogenului in muschii scheletici si inima.

Desi la nastere aproape ca nu exista simptome, boala Pompe survine de obicei in primele 3 luni de viata, cu slabiciune musculara rapid progresiva, scaderea tonusului muscular (hipotonie), deficienta respiratorie si un tip de boala cardiaca cunoscuta sub numele de cardiomiopatie hipertrofica, o afectiune caracterizata prin ingrosarea anormala a peretilor inimii, ceea ce duce la diminuarea functiei cardiace. Aceste probleme culmineaza apoi cu insuficienta cardiorespiratorie in primii 2 ani de viata.

Alte simptome observate la copiii care sufera de boala Pompe sunt:

• dificultati in ce priveste hranirea si inghitirea, ceea ce determina o crestere lenta in greutate;
• control slab al capului si gatului;
• tendinta de a se rasturna si dificultati sau chiar incapacitate de a sta in sezut sau de a se ridica in picioare, comparativ cu alti copii de aceeasi varsta;
• probleme respiratorii si infectii pulmonare frecvente;
• pierdere a auzului (la aproape toti sugarii cu boala Pompe);
• ficat marit;
• limba marita;
• picioarele se odihnesc adesea in pozitie de broasca si se simt ferme la palpare (pseudo-hipertrofie).

Boala Pompe cu debut tardiv vizeaza pacientii cu varsta de peste 1 an si poate cuprinde inclusiv varstnici de 80 de ani. Pacientii care dezvolta simptomele mai devreme in viata tind sa fie mai grav afectati si sa aiba o evolutie mai rapida a bolii decat cei care dezvolta simptome la o varsta mai inaintata. Atat copiii, cat si adultii cu boala Pompe prezinta de obicei o mai buna activitate a enzimei GAA (deficitul lor de GAA nu este total), asa ca in general acumularea excesului de glicogen nu este la fel de rapida. Simptomele progreseaza insa si pot afecta foarte mult calitatea vietii, putand reduce speranta de viata.

Boala Pompe aparuta in copilarie sau la adulti este asociata cu slabiciune progresiva mai ales a muschilor proximali (bratele si picioarele) si diferite grade de slabiciune respiratorie asociata disfunctiei diafragmei si a muschilor intercostali. Membrele inferioare sunt mai grav afectate decat cele superioare. Nivelul de afectare musculara variaza foarte mult. Echilibrul poate fi afectat pe masura ce muschii principali ai picioarelor isi pierd forta si elasticitatea. De obicei, sunt afectati si muschii adiacenti coloanei vertebrale (muschii paraspinali) si gatului. Slabiciunea muschilor paraspinali in perioada pubertatii poate provoca o curbura anormala a coloanei vertebrale (scolioza).

Pacientii care sufera de boala Pompe cu debut tardiv se mai confrunta si cu urmatoarele simptome:

• dificultate tot mai mare la mers si caderi frecvente;
• dureri musculare pe o suprafata mare a corpului;
• dificultati respiratorii (dispnee), mai ales noaptea sau cand stau intinsi;
• infectii respiratorii/pulmonare frecvente;
• dureri de cap dimineata;
• oboseala pe parcursul zilei;
• ficat marit;
• limba marita, ceea ce ingreuneaza masticatia si inghitirea (disfagie);
• rigiditate articulara;
• pierdere in greutate neintentionata;
• batai neregulate ale inimii (aritmie);
• pierdere treptata a auzului.

Boala Pompe – diagnostic

Medicul va efectua un examen fizic si se va interesa despre istoricul medical si familial al pacientului. In functie de simptome, medicul poate recomanda anumite investigatii medicale, pentru a exclude alte afectiuni.

Specialistul poate recomanda prelevarea unei probe de sange pentru analiza creatin kinazei, pentru a se verifica posibilele semne de leziuni musculare, sau nivelul de activitate a enzimelor din sange. Se pot face inclusiv teste genetice, dar si investigatii cum ar fi:

• teste care masoara capacitatea pulmonara;
• electromiografie (masurarea functiilor musculare);
• electrocardiograma (EKG) sau ecocardiograma;
• teste care inregistreaza anumite functii ale corpului in timpul somnului.

In cazul copiilor suspecti de boala Pompe, stabilirea diagnosticului dureaza aproximativ 3 luni. Pentru copii mai mari si adulti poate fi insa nevoie de pana la 7-9 ani pentru a se stabili un diagnostic corect.

Boala Pompe – tratament

In general, pacientii cu boala Pompe trebuie ingrijiti de o echipa multidisciplinara de specialisti care sa se ocupe de toate aspectele tulburarii, dar in principiu tratamentul pentru boala Pompe consta in terapia de substitutie enzimatica si terapii de sustinere.

1. Terapia de substitutie enzimatica

Terapia de substitutie enzimatica este un tratament aprobat pentru toti pacientii cu boala Pompe. Acesta consta in administrarea intravenoasa de alfa-glucozidaza acida umana recombinata. Lumizyme (comercializat ca Myozyme in afara Statelor Unite) a fost aprobat pentru prima data in 2006, de Administratia pentru Alimente si Medicamente (FDA) din S.U.A. S-a demonstrat ca tratamentul prelungeste speranta de viata a pacientilor cu boala Pompe cu debut infantil, desi unele simptome reziduale tot persista. Exista unele dovezi ca doza prescrisa si aprobata in prezent nu este insa optima pentru toti pacientii.

Majoritatea persoanelor cu forme de boala Pompe aparuta in copilarie sau la varsta adulta sunt tratate si cu terapie de substitutie enzimatica. In 2021, avalglucozidaza alfa-ngpt (Nexviazyme) a fost aprobata pentru a trata pacientii care sufera de boala Pompe cu debut tardiv. Acest medicament cu administrare intravenoasa ajuta la reducerea acumularii de glicogen.

In 2023, terapia combinata formata din cipaglucozidaza alfa-atga (Pombiliti) si miglustat (Opfolda) a fost aprobata pentru a trata adultii cu greutatea corporala de peste 40 kg, in cazul carora boala Pompe nu s-a ameliorat prin terapia de substitutie enzimatica folosita anterior.

2. Terapia de sustinere

Tratamentul suplimentar al bolii Pompe este simptomatic si de sustinere. Intrucat majoritatea pacientilor prezinta un anumit grad insuficienta respiratorie, se poate recomanda terapia fizica pentru intarirea muschilor respiratori sau se poate recurge la asistenta respiratorie prin ventilatie mecanica.

Fizioterapia este recomandata pentru a imbunatati forta si capacitatea fizica. Poate fi necesara utilizarea bastoanelor sau a altor dispozitive ajutatoare pentru mers. In cele din urma, unii pacienti pot avea nevoie de un scaun cu rotile.

Terapia logopedica poate fi benefica la unii pacienti, pentru a imbunatati pronuntia si vorbirea. Pot fi necesare dispozitive ortopedice si chiar interventii chirurgicale, de exemplu in caz de contracturi sau deformare a coloanei vertebrale.

Intrucat boala Pompe poate slabi muschii folositi pentru masticatie si inghitire, pot fi necesare masuri pentru o nutritie adecvata si crestere in greutate. Unii pacienti pot avea nevoie de diete specializate, bogate in calorii, in timp ce unii sugari pot necesita hranirea prin sonda nazogastrica sau printr-un tub de hranire introdus direct in stomac, printr-o mica deschidere chirurgicala in peretele abdominal.

Surse:

https://www.ninds.nih.gov/health-information/disorders/pompe-disease

https://rarediseases.org/rare-diseases/pompe-disease/#symptoms

https://www.webmd.com/a-to-z-guides/pompe-disease

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15808-pompe-disease