Boala Darier: factori genetici, simptome, diagnostic si tratamente actuale

2024-12-09 15:52:08 2024-12-10 12:21:22 Boala Darier: factori genetici, simptome, diagnostic si tratamente actuale

Catena

Ultima actualizare: 10 decembrie 2024

Boala Darier, anterior cunoscuta drept „(dis)cheratoza foliculara”, este o afectiune genetica rara, cu o incidenta de aproximativ 1 la 100.000 de persoane, care afecteaza barbatii relativ mai des decat femeile. Se caracterizeaza prin anomalii ale cheratinizarii epidermei, ducand la aparitia si dezvoltarea unor leziuni cutanate tipice, asociate cu simptome precum pruritul si mirosul foarte neplacut.

Boala Darier este o asa-zisa „genodermatoza”, deseori manifestata sub o forma relativ specifica de discheratoza genitala, care se transmite in mod autozomal dominant: este nevoie ca un singur exemplar al genei mutante sa fie mostenit de la parinti pentru ca afectiunea sa apara.

Cuprins

1. Boala Darier – cauze si factori de risc

2. Boala Darier – simptome si manifestari clinice

3. Boala Darier – protocol de diagnostic

4. Boala Darier – tratamente actuale

Boala Darier – cauze si factori de risc

Boala Darier este o afectiune genetica, cauzata de mutatii ale genei ATP2A2 care se localizeaza pe cromozomul 12q23-24. Gena respectiva codifica pompa de calciu SERCA2, care are un rol important in mentinerea homeostaziei calciului in celulele epiteliale. Lipsa unei pompe care sa fie functionala va duce la descompunerea desmozomilor (jonctiuni celulare care mentin strans unite celulele intre ele) din celulele epiteliale, ceea ce determina procesul acantolitic (pierderea coeziunii dintre keratinocite) clasic. Astfel, apar leziunile cutanate caracteristice. Dupa cum s-a mentionat deja, este indeajuns ca un singur parinte sa transmita gena mutanta urmasilor.

Boala Darier are o penetranta semnificativa, dar o expresivitate variabila. Acest lucru inseamna ca toti cei care mostenesc mutatia vor avea o anumita manifestare a bolii. Totusi, caracteristicile si severitatea acesteia vor fi diferite de la o persoana la alta. Din aceste motive, persoanele care sunt diagnosticate cu boala Darier nu isi amintesc intotdeauna ca au avut membri in familie cu aceeasi afectiune. Acesta este si motivul pentru care boala Darier nu ar trebui exclusa drept un diagnostic alternativ, chiar daca istoricul familial al bolii este unul negativ. S-a observat faptul ca persoanele cu insuficienta cardiaca, diabet si tulburare bipolara au un risc mai mare al bolii.

Boala Darier – simptome si manifestari clinice

Boala Darier este o afectiune cu simptome cantonate in special la nivelul pielii, cum ar fi:

Papule si placi hipercheratozice rosii sau maronii: se dezvolta in zonele seboreice (pe piept, spate, fata) sau intertriginoase (pliurile inghinale). De obicei leziunile se dezvolta din partea superioara a trunchiului sau gatului. Placile pot parea papilomatoase sau verucoase, deseori cu fisuri si cruste maronii, galbene. Este obisnuit ca aceste leziuni sa dezvolte frecvent si o infectie secundara. Ranile din zonele intertriginoase pot deveni urat mirositoare.
Anomalii ale unghiilor: linii rosii si albe orientate longitudinal pe suprafata unghiei, precum si striuri in forma de „V” la capatul distal al placii unghiale, unghii fragile, casante;
Afectarea concomitenta a mucoasei bucale se observa la peste 50% dintre persoane care au boala Darier. Leziunile bucale constau in papule ferme, albe sau rosii, care pot forma cruste sau ulceratii, dar sunt de obicei asimptomatice.
Afectarea genitala in boala Darier se manifesta prin aparitia de papule hipercheratozice, mai ales la nivelul mucoasei genitale (si in special la femei).

Anomalii neurologice, cum ar fi epilepsia si dizabilitatile intelectuale, au fost descrise ca fiind in asociere cu boala Darier. Persoanele cu aceasta afectiune au, de asemenea, un risc mai mare de a dezvolta depresie si tulburari de dispozitie. Constatarile oculare pot include blefarita, dar si sindromul ochilor uscati. Aceste simptome, desi nu specifice neaparat bolii, sunt legate si de faptul ca gena ATP2A se exprima si in alte tesuturi, nu doar in piele, cum ar fi sistemul nervos central. De asemenea, simptomele bolii Darier sunt exacerbate de diversi factori, cum ar fi:

expunerea la radiatiile ultraviolete;
caldura si umiditatea excesive, in special in ceea ce priveste leziunile intertriginoase;
infectiile cutanate si piogene (care se prezinta cu stari febrile);
stresul cronic;
traumatismele cutanate, care pot induce fenomene de tip Koebner (implicate indeosebi in psoriazis);
frictiunea piele-pe-piele sau piele-haine;
transpiratia excesiva (hiperhidroza) si igiena deficitara.

Dupa cum s-a mentionat deja, boala Darier poate avea un fenotip (manifestare fizica) diferit de la o persoana la alta. Astfel, vorbim despre mai multe forme, cum ar fi boala segmentara in care apar leziuni cutanate liniare. Varianta hemoragica acrala este mai putin frecventa, in mod uzual in asociere cu trauma directa. Acrocheratoza verruciformis a lui Hopf, o forma a bolii Darier, este urmarea unei mutatii punctiforme pe aceeasi gena, si se prezinta cu modificari la nivel unghial si gropi palmoplantare, adesea la persoanele tinere cu boala Darier.

Boala Darier – protocol de diagnostic

Boala Darier trebuie, inainte de toate, diferentiata de alte afectiuni dermatologice care pot avea simptome relativ similare, cum ar fi acanthosis nigricans, dermatita seboreica sau papilomatoza confluenta si reticulata. Acrocheratoza verruciformis a lui Hopf se prezinta deseori cu papule de culoarea carnii pe extremitatile distale si apare din cauza aceleiasi mutatii care cauzeaza boala Darier. Pentru a diagnostica diferential si cat mai precis boala Darier, se au in vedere:

anamneza: istoricul familial pozitiv (desi cel negativ nu exclude boala), avand in vedere si faptul ca boala Darier se transmite pe cale autozomal dominanta si raportari ale exacerbarii simptomelor in contextul expunerii la soare, traumelor cutanate, conditiilor de stres, transpiratiei excesive, purtarii unor articole vestimentare stramte.
examinarea clinica: identificarea leziunilor caracteristice (cheratoza foliculara si modificari la nivelul unghiilor, mucoasei bucale, genitale) si distributia acestora (pe piept, fata, gat, zona inghinala);
biopsia cutanata, in vederea evaluarii histopatologiei: evidentiaza discheratoza, keratinocite apoptotice, acantoliza (pierderea coeziunii intercelulare intre keratinocite);
testarea genetica este cea care confirma mutatiile genei ATP2A, prin tehnici de secventiere si analiza a ADN-ului.

Boala Darier este relativ usor de confundat cu alte afectiuni dermatologice, iar din acest motiv este recomandat sa se faca investigatii cat mai specifice inainte de stabilirea diagnosticului. Daca diagnosticul este precis, tratamentul ulterior va avea rezultate mult mai favorabile.

Boala Darier – tratamente actuale

Din pacate, nu exista tratament curativ pentru boala Darier, fiind vorba despre o afectiune genetica care va persista pe toata durata vietii. Totusi, exista modalitati eficiente de a gestiona simptomele si de a preveni crizele bolii, respectiv eruptiile cutanate. De fapt, un prim pas este cel de a evita factorii declansatori – lumina soarelui, caldura excesiva, imbracamintea ocluziva sau stramta, care nu permite ventilarea, frecarea excesiva a acesteia de piele si transpiratia in exces. Se recomanda limitarea expunerii la soare, folosirea protectiei solare, purtarea hainelor lejere si asigurarea unei igiene adecvate a pielii, folosind produse cu ingrediente blande.

In momentul de fata, alternativele de a gestiona cat mai eficient boala Darier includ:

aplicarea cremelor hidratante cheratolitice cu acid lactic sau uree ajuta la o ameliorare foarte eficienta a hiperkeratozei si descuamarii;
corticosteroizii topici ajuta la ameliorarea inflamatiei si iritatiei asociate cu discheratoza;
retinoizii topici ameliorarea hipercheratoza si, ca in alte boli de piele, inhiba proliferarea in exces a keratinocitelor;
curatarea cu solutii antiseptice previne aparitia infectiilor secundare. Mai multe rapoarte si studii de specialitate descriu eficienta crescuta a 5-fluorouracilului topic.
retinoizii orali, cum ar fi acitretina, izotretinoina si alitretinoina, reprezinta, de asemenea, alternative viabile de tratament;
un nou inhibitor al glucozilceramid-sintetazei, misglustat, anterior folosit pentru tratarea si ameliorarea unor boli precum boala Gaucher si Niemann-Pick s-a dovedit ca ar creste foarte mult gradul de aderenta a desmozomilor (afectati in boala Darier) din keratinocite, ceea ce inseamna o noua posibila alternativa terapeutica (totusi, sunt necesare mai multe studii);
alte tratamente includ inhibitorii topici de calcineurina, analogii vitaminei D, naltrexona si tratamente cu laser, precum si excizia chirurgicala a leziunilor prezente pe care persoanele cu boala Darier le prezinta. Laserul cu CO2, de asemenea, poate fi utilizat pentru a elimina aceste leziuni.
o alta alternativa de tratament pentru boala Darier o reprezinta terapia fotodinamica cu acid aminolevulinic, care amelioreaza simptomele asociate.