Boala Charcot-Marie-Tooth: ce este si care este impactul ei asupra sistemului nervos

Boala Charcot-Marie-Tooth (CMT) este cea mai frecventa tulburare neuromusculara ereditara caracterizata prin slabirea progresiva a extremitatilor, ca urmare a leziunilor nervilor periferici. Boala afecteaza in primul rand membrele inferioare, ducand la deformari ale piciorului (picior Charcot), pierderea senzatiilor si slabiciune musculara. Simptomele apar de obicei in prima sau in a doua decada de viata. Ocazional, CMT implica si nervii cranieni si, mult mai rar, anumite sisteme de organe. Boala Charcot-Marie-Tooth mai poarta si denumirea de neuropatie ereditara periferica, este lent progresiva si, in esenta, este cauzata de mutatii la nivelul anumitor gene.

Neuropatia ereditara periferica este caracterizata prin degenerarea nervilor periferici care joaca rol in asigurarea controlului motor si senzorial al extremitatilor corpului – mainile si picioarele. Astfel, se ajunge la atrofie musculara progresiva, slabiciune, deformari articulare si, in cele din urma, la dificultati functionale. In functie de subtipul genetic, boala Charcot-Marie-Tooth poate fi impartita in mai multe forme, simptomele si progresia variind semnificativ. Pot aparea chiar si forme de tranzitie intre diferitele tipuri clinice. Totusi, indiferent de tipul bolii, impactul avut asupra vietii ramane unul major, fiind o boala progresiva si, astfel, cu potential debilitant major.

Boala Charcot-Marie-Tooth – cauze si factori de risc

Boala Charcot-Marie-Tooth este o afectiune genetica ereditara, transmisa de la un parinte care este afectat. In cazuri rare, apare si de la sine, prin mutatii de novo. Aceasta a fost asociata chiar cu mutatii in peste 80 de gene identificate, implicate in productia si mentinerea functionalitatii mielinei (invelis protector, cu rol de izolator electric) si axonilor (fibrele nervoase) din sistemul nervos periferic. Pentru a dezvolta boala Charcot-Marie-Tooth, este indeajuns ca nou-nascutul sa mosteneasca o gena mutanta de la oricare dintre parinti. Un copil al unui parinte afectat are 50% sanse de a dezvolta boala Charcot-Marie-Tooth. Exista trei forme ale bolii:

• CMT1 – este cea mai frecventa forma a bolii si se transmite pe cale autozomal dominanta. Se asociaza cu mutatii in gena PMP22, dar si in gene precum MPZ si LITAF;
• CMT 2 – implica afectarea directa a axonilor si urmeaza un model de transmitere autozomal dominanta. Genele implicate sunt MFN2, NEFL si RAB7;
• CMTX – este o forma legata de cromozomul X, asociata cu mutatia genei GJB1 (conexina 32). Este mai des intalnita in randul barbatilor, ca urmare a transmiterii X-asociate. Mai rar, femeile purtatoare pot prezenta o forma usoara a bolii.

Mai exista si formele CMT3 – mai putin frecventa, cu debut in copilarie – si forma CMT4, care apare in mai putin de 10% din cazuri. Boala Charcot-Marie-Tooth de tip 1 se intalneste in peste 50% din cazuri si se caracterizeaza prin demielinizarea progresiva a nervilor periferici, ceea ce in cele din urma duce la desensibilizare, pierderea inervatiei zonelor afectate, hipotonie, dar cu o evolutie relativ lenta si moderata.

Boala Charcot-Marie-Tooth – simptome si manifestari

Boala Charcot-Marie-Tooth se prezinta cu simptome progresive care, de regula, incep sa apara in jurul varstei de 20-30 de ani, in functie de subtip. Caracteristicile clinice variaza, insa exista si cateva simptome comune, cum ar fi:

• Slabiciune si atrofie musculara: de obicei la nivelul picioarelor, care ulterior progreseaza si spre partea superioara a corpului. Sunt afectati muschii intrinseci ai piciorului, ai gambei si ulterior muschii mainilor, ceea ce duce la dificultati de mobilitate si dificultati in realizarea activitatilor zilnice obisnuite;
• Deformari articulare si ortopedice: deformarile piciorului, cum ar fi „piciorul cavus” (bolta plantara excesiv de inalta) si „piciorul scobit”, cu degete deformate „in ciocan”, sunt foarte des intalnite la persoanele cu boala Charcot-Marie-Tooth. Aceste deformari sunt rezultatul unui dezechilibru muscular cauzat de neuropatia periferica. Deformarile pot deveni extrem de dureroase si, bineinteles, afecteaza mersul si postura;
• Tulburari senzoriale: parestezii, senzatia de amorteala, furnicaturi si pierderea sensibilitatii in special la nivelul picioarelor. Persoanele afectate pot sa nu mai perceapa, progresiv, chiar senzatia de temperatura, durere sau vibratii, ceea ce creste riscul de ranire si alte eventuale complicatii asociate cu lipsa raspunsului la diferiti stimuli;
•  Reflexe osteodentinoase reduse sau absente, in special la nivelul membrelor inferioare, din cauza afectarii si demielinizarii nervilor periferici;
• Pierderea progresiva a functiei motorii si limitarea fizica, pe masura ce boala progreseaza, persoanele cu boala Charcot-Marie-Tooth deseori vor avea nevoie de ajutor pentru a se putea deplasa, deci vor folosi dispozitive de suport precum bastoane, orteze, scaun cu rotile.

Deoarece debutul bolii este insidios si progresia este de obicei lenta, persoanele afectate pot sa nu stie imediat acest lucru. Uzual, boala Charcot-Marie-Tooth se prezinta cu dificultati de mers si cu deformari ale piciorului, cu dezvoltarie motorie intarziata, afectarea sensibilitatii la nivelul membrelor inferioare. In timpul copilariei, copiii cu boala Charcot-Marie-Tooth sunt destul de neindemanatici si, de obicei, au dificultati in a participa la activitati sportive. Fenotipurile mai severe, cum ar fi sindromul Dejerine-Sottas, se manifesta prin hipotonie neonatala si dificultati severe de hranire, dar si prin displazie de sold si afectarea semnificativa a functiei respiratorii.

Tratament boala Charcot-Marie-Tooth

In prezent, nu exista tratament curativ pentru boala Charcot-Marie-Tooth, dar alternativele care exista au in vedere ameliorarea simptomelor si masuri de sustinere si de imbunatatire a calitatii vietii. De asemenea, au in vedere incetinirea progresiei afectiunii. Boala Charcot-Marie-Tooth afecteaza o persoana in special din cauza deformarilor piciorului. De asemenea, persoanele cu boala Charcot-Marie-Tooth pot dezvolta mult mai usor bataturi, calusuri si ulceratii, la nivelul punctelor de presiune excesiva.

Kinetoterapia

Este esentiala pentru a mentine si imbunatati forta musculara, flexibilitatea si mobilitatea. Din acest motiv, persoanele cu aceasta afectiune ar trebui sa mearga regulat la kinetoterapeut. Dupa examinare, va fi elaborat un plan specific de exercitii personalizate pentru a raspunde nevoilor fiecarei persoane. Kinetoterapia ajuta la reducerea atrofiei musculare, previne contracturile si, de asemenea, imbunatateste functia motorie generala.

Dispozitive ortopedice si de sustinere

Ortezele si dispozitivele ortopedice se utilizeaza pentru a corecta deformarile piciorului, pentru a oferi stabilitate si imbunatati mersul. Se poate opta pentru incaltaminte adaptata talpii, pentru a ameliora durerea si sustine pozitia piciorului.

Medicatie pentru ameliorarea durerii

Durerea neuropatica este frecventa si necesita tratament specific. Anticonvulsivantele, cum ar fi gabapentin, si antidepresivele triciclice, cum ar fi amitriptilina, sunt adesea utilizate pentru a trata durerea neuropatica.

Interventia chirurgicala

In cazurile severe, boala Charcot-Marie-Tooth ridica necesitatea interventiilor chirurgicale de natura ortopedica, pentru a corecta deformarile piciorului sau pentru a imbunatati si stabilitatea articulara. Totusi, chirurgia este rezervata doar in cazul in care alte optiuni nu au avut eficienta dorita, deoarece acestea este complexa, iar recuperarea este indelungata si deseori dificila, mai ales in contextul existentei unor alte patologii.

Boala Charcot-Marie-Tooth – impactul asupra sistemului nervos

Dupa cum s-a mentionat, boala Charcot-Marie-Tooth afecteaza in special sistemul nervos, din cauza demielinizarii progresive a nervilor. Principalele moduri prin care boala Charcot-Marie-Tooth afecteaza sistemul nervos periferic sunt urmatoarele:

Afectarea mielinei si axonilor

In boala Charcot-Marie-Tooth de tip 1, mutatiile care afecteaza sinteza mileinei vor incetini si modul in care impulsurile nervoase sunt transmise, ceea ce duce la neuropatie periferica de tip demielinizant. In boala Charcot-Marie-Tooth de tip 2, deteriorarea axonilor afecteaza in mod direct transmiterea semnalelor nervoase, ceea ce duce la degenerare axonala progresiva si, prin urmare, la dificultati majore in controlul motor si senzorial al membrelor.

Alterari in transmiterea impulsurilor si elaborarea raspunsurilor motorii si senzoriale

Degenerarea nervoasa si pierderea progresiva a mielinei, fenomene intalnite in boala Charcot-Marie-Tooth, duc la alterarea transmiterii impulsului nervos. Drept urmare, se va ajunge la un timp de reactie intarziat, dificultati in coordonarea miscarilor, reducerea sensibilitatii la nivelul extremitatilor.

Afectarea neuroplasticitatii

In boala Charcot-Marie-Tooth, neuroplasticitatea periferica este limitata din cauza deteriorarii progresiva si constante a nervilor. Spre deosebire de alte afectiuni unde reabilitarea neurologica sustine neuroplasticitatea, in boala Charcot-Marie-Tooth, caracterul progresiv complica foarte mult adaptarea functionala si compensarea prin fenomenul de neuroplasticitate.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK562163/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1358/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947101/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3806911/

https://www.sciencedirect.com/topics/neuroscience/charcot-marie-tooth-disease

https://www.sciencedirect.com/topics/psychology/charcot-marie-tooth-disease

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0716864018301068