Arterita cu celule gigante (arterita Horton)

Arterita cu celule gigante se mai numeste si arterita Horton, dupa numele medicului american Bayard Taylor Horton care a descris pentru prima data aceasta a afectiune in 1932, cand a publicat un amplu raport despre evolutia a doi pacienti pe care i-a tratat. In afara denumirii onorifice amintite, arterita cu celule gigante mai este cunoscuta si ca „arterita temporala”, dupa zona in care este localizata, mai exact zona tamplelor.

In ceea ce priveste denumirea de arterita cu celule gigante, aceasta face referire la anumite celule imunitare care fuzioneaza si formeaza respectivele celule gigante care cauzeaza inflamarea arterelor, prin care este transportat in zona capului sangele oxigenat de la inima.

Indiferent de ce denumire preferati, din cuprinsul acestui articol puteti afla toate informatiile referitoare la arterita cu celule gigante sau arterita Hotron.

Ce este arterita cu celule gigante

Arterita cu celule gigante face parte din categoria bolilor inflamatoare autoimune, ceea ce inseamna ca are la baza o reactie anormala a sistemului imunitar, care ataca propriile structuri ale corpului. Caracteristic pentru arterita Horton este faptul celulele imunitare implicate in aceste atacuri fuzioneaza si formeaza acele celule gigante care declanseaza un proces inflamator la nivelul arterei temporale superficiale

Din cauza inflamatiei, endoteliul arterei, adica stratul care captuseste la interior vasele de sange, se ingroasa si devine rigid. Astfel, artera afectata se ingusteaza si isi pierde elasticitatea, ceea ce ingreuneaza circulatia sangelui, implicit oxigenarea creierului si a celorlalte structuri anatomice de la nivelul capului.

Asadar, putem spune ca arterita cu celule gigante sau arterita Horton este o afectiune autoimuna, constand in inflamarea arterei temporale superficiale, ca urmare a actiunii unor celule imunitare care fuzioneaza si ataca structuri ale endoteliului. Artera, care se ramifica la nivelul ambelor tample, devine astfel mai ingusta si mai rigida, iar in aceasta situatie se reduce aportul de sange oxigenat pe care aceste vase il transporta la creier si la celelalte structuri de la nivelul capului.

Ce factori cauzeaza arterita Horton

Fiind vorba de o boala autoimuna, arterita Horton are la baza o reactie anormala a sistemului imunitar, care percepe in mod eronat anumite celule sau alte elemente din structura organismului ca fiind agenti patogeni. Prin urmare, celulele imunitare ataca aceste structuri care au fiecare roluri bine definite in functionarea organismului, si astfel genereaza reactii nedorite. In cazul de fata, arterita cu celule gigante este cauzata de actiunea unor celule imunitare de tip macrofagic, care fuzioneaza intre ele formand acele celule gigante mentionate in denumirea bolii. Aceste celule gigante ataca diferite componente din structura endoteliului, pe care le percep ca agenti patogeni, generand un proces inflamator si formarea unor granuloame care ingreuneaza circulatia sanguina, dupa cum am explicat.

Daca mecanismul care genereaza arterita Horton a fost descifrat, inca nu sunt cunoscute cu exactitate cauzele care duc la declansarea sa, respectiv a reactiei autoimune despre care am vorbit mai sus. Au fost identificati insa o serie de factori de risc asociati cu arterita cu celule gigante, iar acestia sunt urmatorii:

• Varsta

Arterita Horton este o boala specifica varstnicilor, in marea majoritate a cazurilor aparand dupa varsta de 50 de ani. Cea mai crescuta prevalenta se inregistreaza in randul persoanelor intre 70 si 80 de ani, iar o posibila explicatie poate fi slabirea sistemului imunitar pe masura inaintarii in varsta, precum si imbatranirea celulara, care afecteaza si vasele de sange.

• Sexul

Statisticile mai indica faptul ca arterita cu celule gigante are o prevalenta de doua ori mai mare in randul femeilor. Astfel, persoanele de sex feminin sunt predispuse unui risc mai ridicat de a dezvolta aceasta boala, iar pana la acest moment cercetatorii nu au putut gasi o explicatie plauzibila.

• Predispozitia genetica

Daca unul dintre parinti a suferit de arterita Horton exista un risc mai mare ca boala sa apara si in cazul urmasilor ajunsi la varsta a treia. De asemenea, daca unul sau mai multi membri ai familiei are arterita cu celule gigante, rudele apropiate sunt predispuse unui risc mai sporit de a suferi de aceea si boala.

• Rasa

Arterita cu celule gigant poate afecta pe oricine, insa cele mai multe cazuri sunt consemnate in randul populatiilor scandinave, astfel ca nordicii sunt predispusi unui risc mai crescut de a dezvolta boala, in comparatie cu populatiile native din alte zone ale globului.

Cum se manifesta arterita cu celule gigante

Simptomul reprezentativ pentru arterita cu celule gigante este cefaleea, mai precis durerea de cap. Intrucat artera temporala superficiala se ramifica la nivelul ambelor tample, durerea de cap este resimtita in zonele laterale ale fruntii, pe una sau pe ambele parti, in functie de zonele afectate de procesul inflamator.

Durerea de cap poate fi continua sau pulsatila, iar uneori se coboara pana la nivelul maxilarului inferior, accentuandu-se in timpul masticatiei. De asemenea, pacientii cu arterita Horton dezvolta frecvent sensibilitate crescuta la nivelul tamplelor si al scalpului – fapt resimtit in special cand isi spala sau isi piaptana parul, cand isi acopera capul sau cand si-l aseza pe perna.

Printre posibilele simptome asociate cu arterita Horton se numara si tulburarile de vedere, manifestate prin vedere dubla sau incetosata, iar uneori prin scaderea acuitatii vizuale si chiar pierderea vederii.

Persoanele care sufera de arterita cu celule gigante se confrunta si cu o stare prelungita de oboseala insotita de reducerea apetitului, care atrage dupa sine si scaderea in greutate. Un alt simptom caracteristic este febra, care se mentine in jurul valorii de 38 de grade Celsius.

In general, arterita Horton are un debut asemanator gripei, cu dureri de cap, febra, oboseala, dureri musculare si o stare generala de slabiciune.

Cum se stabileste diagnosticul de arterita Horton

Pentru ca arterita Horton este o afectiune destul de rara, iar simptomele mentionate sunt specifice si altor boli cu o incidenta mai ridicata, poate fi oarecum dificil sa se stabileasca din start diagnosticul exact. In acelasi timp, si pacientii amana de multe ori prezentarea la medic, considerand pe baza simptomelor ca este vorba de o raceala mai severa sau de un episod trecator de cefalee.

In primul rand, medicul face o anamneza pentru a se pune la curent cu simptomele acuzate de pacient, debutul si evolutia lor, precum si cu istoricul medical al acestuia.

Urmeaza examenul fizic cu accent pe zona craniana si pe arterele temporale. Varsta pacientului, pulsul scazut, sensibilitatea la nivelul tamplelor si scalpului, precum si aspectul indurat al arterei temporale secundare sunt indicii importante in stabilirea diagnosticului de arterita cu celule gigante. Pentru confirmare sunt necesare si analize de sange, care indica prezenta unei inflamatii in corp si ofera alte indicii importante.

De asemenea, in functie de fiecare caz in parte, mai pot fi necesare investigatii imagistice, precum tomografia computerizata, ecografia duplex sau examenul RMN, iar daca medicul considera necesar, poate recomanda si o biopsie a unui fragment de tesut de la nivelul arterei temporale.

Optiuni de tratament pentru arterita cu celule gigante

Intrucat este o boala autoimuna, arterita cu celule gigante nu se poate vindeca prin tratament, principalul obiectiv terapeutic fiind reducerea procesului inflamator si, odata cu el, ameliorarea simptomelor pe care le provoaca.

In general, pacientilor cu arterita Horton li se prescriu medicamente antiinflamatoare pe baza de corticosteroizi, iar cel mai des recomandat dintre ele este Prednisonul administrat pe cale orala. Tratamentul cu corticosteroizi se incepe chiar si inainte de confirmarea diagnosticului, pentru a reduce riscul de complicatii, iar in prima faza se administreaza doze mari, care se reduc pe parcurs, avand in vedere faptul ca tratamentul este unul de lunga durata si ca se intinde pe durata a 1-2 ani. Dozele mari administrate in prima luna reduc inflamatia, iar ulterior, prin administrarea de doze mai mici, se tine sub control procesul inflamator, prevenindu-se astfel simptomele si complicatiile.

Din pacate, administrarea de corticosteroizi pe termen lung poate avea o serie de efecte adverse, mai ales in cazul varstnicilor, care sunt categoria de varsta cea mai predispusa la a dezvolta arterita cu celule gigante. Din acest motiv, pacientii trebuie monitorizati in permanenta, pe toata durata tratamentului, care se poate ajusta in functie de evolutia acestora. Astfel, in anumite situatii pot fi administrate si imunosupresoare, ce reduc raspunsul sistemului imunitar, implicit actiunea acestuia asupra celulelor propriului corp

Ce complicatii poate genera arterita Horton

Cea mai grava complicatie asociata cu arterita Horton este pierderea vederii la unul sau chiar la ambii ochi. Aceasta se explica prin faptul ca inflamarea arterei temporale duce la reducerea fluxului de sange catre ochi si la afectarea iremediabila a nervului optic. Si mai grav este faptul ca pierderea vederii se produce brusc si este ireversibila.

Circulatia ingreunata la nivelul arterei temporale duce la cresterea presiunii sangelui din aorta, care este artera principala ce porneste de la inima. Astfel poate aparea la nivelul aortei un anevrism, adica o umflatura in peretele vasului sanguin, care se poate rupe cauzand hemoragie interna si punand viata in pericol.

Aproximativ jumatate din pacientii cu arterita Horton dezvolta polimialgie reumatica – o afectiune inflamatorie care provoaca durere si rigiditate musculara, in special la nivelul umerilor, gatului si soldurilor.

La toate acestea se adauga efectele adverse pe care le poate genera tratamentul indelungat cu corticosteroizi, dintre care amintim hipertensiunea arteriala, osteoporoza, slabiciunea musculara, glaucomul cataracta, cresterea glicemiei soldata cu aparitia diabetului, precum si riscurile de infectie asociate cu scaderea imunitatii.