Adenomioza: ce este si cum afecteaza sanatatea femeilor?

Adenomioza este o afectiune ginecologica benigna, in care tesutul endometrial care captuseste cavitatea uterina patrunde si se dezvolta in grosimea peretelui muscular al uterului (miometrul). Aceasta invazie anormala a tesutului endometrial duce la inflamatie, hipertrofie si cresterea in dimensiuni a uterului. Multe femei se intreaba daca adenomioza este cancer, iar raspunsul este nu, nu exista asocieri intre aceasta afectiune si eventualul risc crescut de cancer. Totusi, desi afectiunea este benigna, poate influenta semnificativ starea de sanatate si bunastarea generala, iar in unele cazuri chiar si potentialul fertil al unei femei aflate la varsta reproductiva.

Adenomioza – cauze si factori de risc

In adenomioza, tesutul endometrial, care ar trebui sa fie limitat doar la cavitatea uterina, ajunge sa invadeze miometrul. Aceasta infiltrare a endometrului in miometru are un ciclu similar celui endometrial normal – ceea ce inseamna ca in timpul fiecarui cilu menstrual, tesutul ectopic va trece prin aceleasi modificari ca si tesutul endometrial, inclusiv sangerare. Din acest motiv, este cunoscut ca femeile cu adenomioza au sangerari mult mai abundente si mai dureroase. Nu se cunosc pe deplin cauzele care duc la adenomioza, dar s-au vehiculat mai multe teorii in ceea ce priveste modul in care afectiunea apare, printre care si urmatoarele:

• Invazia directa a miometrului: sustine ca adenomioza apare ca rezultat a invaziei directe a endometrului in miometru, din cauza slabirii stratului profund al endometrului, probabil in urma unor microtraumatisme cauzate de interventii chirurgicale (chiuretaj/avort, cezariana);
• O alta teorie sugereaza ca celulele stem mulleriene pluripotente din miometru pot fi o sursa de tesut endometrial ectopic, implicand un proces de diferentiere celulara inadecvata indus de factori locali si/sau sistemici (expresia alterata a unor markeri genetici s-a putut observa la femeile cu sindrom Rokitansky-Kuster-Hauser si adenomioza);
• Factori hormonali: cresterea nivelului de estrogen, fara compensarea progesteronului, cum ar fi in cazul sarcinilor multiple, menarhei (prima menstruatie) precoce, ciclurilor menstruale scurte, obezitatii, tratamentului cu contraceptive orale.

In mod clasic, adenomioza este descrisa ca fiind o boala a femeilor multipare (care au avut mai multe sarcini), aflate la premenopauza, cu varsta intre 30-40 de ani. O forma rara a bolii, numita adenomioza chistica juvenila, este caracterizata prin hemoragie extinsa, prezenta de chisturi la nivelul miometrului, de obicei diagnosticata la femei cu varsta sub 30 de ani. Aceasta forma nu raspunde la terapie medicamentoasa si necesita de obicei interventie chirurgicala: histerectomie sau miomectomie. Principalii factori care cresc riscul de adenomioza sunt nasterile multiple si interventiile chirurgicale la nivelul uterului (chiuretajul, cezariana), dar si inaintarea in varsta.

Adenomioza – simptome si manifestari

Diagnosticul clinic al adenomiozei este dificil, deoarece o gama variata de patologii de natura ginecologica se prezinta cu simptome asemanatoarei acestei afectiuni. Cele mai comune semne de adenomioza sunt sangerarile menstruale abundente si menstruatiile foarte dureroase:

• Menorargie: sangerarile menstruale abundente, de obicei asociate cu anemie si, astfel, si cu simptome specifice acestei afectiuni (oboseala, slabiciune fizica);
• Durerea menstruala severa este frecventa in adenomioza, deoarece endometrul ectopic duce la contractii uterine suplimentare, comportandu-se precum endometrul normal;
• Durere in timpul actului sexual (dispareunie);
• Dureri pelvine cronice.

In formele avansate, adenomioza poate determina hipertrofia uterului, pacientele prezentand si simptome precum senzatia de presiune pelvina sau durere in abdomenul inferior. Uterul poate deveni palpabil si, uneori, este confundat cu un fibrom uterin. Pana la 33% dintre femeile care au adenomioza sunt asimptomatice. In timp ce infertilitatea poate fi considerata un simptom al acestei afectiuni, datele raman neconcludente: unele surse raporteaza o asociere de pana la 12% intre infertilitate si diagnosticul de adenomioza. Uneori, investigatiile imagistice pot raporta si focare de adenomioza si se poate observa o asociere directa intre endometrioza si adenomioza.

Tratament adenomioza

Primul aspect avut in vederea in alegerea tratamentului il reprezinta dorintele pacientei in ceea ce priveste statutul fertil. Histerectomia, bineinteles, este o procedura curativa in totalitate, dar afecteaza statutul fertil. Optiunile ramase vizeaza mai ales ameliorarea simptomelor, dar au un potential curativ mult mai redus.

Tratament medicamentos

Exista mai multe medicamente pentru adenomioza, cum ar fi:

• Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), pentru a ameliora inflamatia asociata si durerea;
• Terapie hormonala: contraceptive orale, dispozitive intrauterine cu levonorgestrel, danazol, inhibitori de aromataza. Adenomioza este o afectiune dependenta de estrogen, iar terapiile hormonale reduc efectele acestui hormon si proliferarea endometriala. Sistemele cu cedare intrauterina (SIU) cu levonorgestrel sunt considerate a fi terapia de prima linie, intrucat au efecte secundare minime si succes terapeutic ridicat.

In general, acestea vizeaza ameliorarea simptomelor si limitarea progresiei bolii, si nu neaparat vindecarea acesteia.

Tratament chirurgical

Exista mai multe proceduri chirurgicale pentru care femeile pot opta in cazul in care tratamentul medicamentos nu are rezultatele dorite, dar in acelasi timp se doreste si pastrarea fertilitatii:

• Ablatia termica cu ultrasunete de mare intensitate ghidata prin RMN, in cazul in care exista focare de tesut endometrial ectopic;
• Embolizarea arterei uterine, cu reducerea fluxului de sange catre uter si necroza ulterioara.

Pe de alta parte, la persoanele care nu doresc sa isi pastreze fertilitatea, exista anumite proceduri chirurgicale care au potential curativ semnificativ, cum ar fi:

• Ablatia endometriala (limitarile includ incapacitatea de a elimina focare adenomiotice mai profunde, din cauza abordarii superficiale a procedurii);
• Miomectomia (indepartarea miometrului) si histerectomia partiala permit extirparea acelor focare adenomiotice aflate in profunzime. Totusi, cicatricile ulterioare pot face ca boala sa reapara, din cauza perturbarii interfetei endometru-miometru.

Alte consideratii pentru interventiile chirurgicale de tratament in caz de adenomioza, mai ales cele care pastreaza statutul fertil, sunt posibilele complicatii viitoare ale sarcinii, intrucat aceste proceduri afecteaza anatomia uterului. Astfel, exista un risc crescut de ruptura uterina, ruptura prematura a membranelor, travaliu prematur si chiar avort spontan. Spre exemplu, s-a observat ca o femeie insarcinata care are si aceasta boala prezinta un risc mai mare de avort spontan.

Adenomioza – complicatii si riscuri asociate

Adenomioza influenteaza sanatatea unei femei si calitatea vietii prin diferite complicatii la care poate duce, cum ar fi sangerari vaginale abundente, dureri menstruale severe, anemie. Intrucat in unele cazuri se asociaza cu endometrioza, afecteaza si fertilitatea. Totusi, la femeile care au doar adenomioza, si nu si endometrioza, statutul fertil nu este intotdeauna afectat. Unii autori, spre exemplu, sugereaza ca in doar 12% dintre cazuri femeile cu aceasta afectiune vor prezenta si infertilitate, insa exista si date contradictorii. Afectiunea se asociaza si cu un risc mai crescut de avort spontan, motiv pentru care sarcina ar trebui atent monitorizata, cu investigatii regulate.

Chiar daca relatia dintre aceasta afectiune si riscul de infertilitate este complexa si inca studiata de catre specialisti, s-a observat ca adenomioza poate interfera cu implantarea embrionului sau cu procesele ovulatorii normale. Din acest motiv, femeile care isi doresc un copil ar putea avea nevoie de interventii de fertilizare asistata. Desi este o afectiune dureroasa, dificil de gestionat, trebuie mentionat inca o data ca nu este o afectiune maligna, asadar nu exista un risc potential sa evolueze spre cancer. Tratamentul curativ este histerectomia, dar aceasta procedura afecteaza in mod semnificativ statutul fertil al unei femei, deoarece uterul este complet/partial indepartat.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK539868/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10381628/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3859152/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7932680/

https://radiopaedia.org/articles/adenomyosis

https://radiopaedia.org/cases/uterine-adenomyosis-11