Tot ce trebuie sa stiti despre Treponema pallidum

Infectiile cu transmitere sexuala sunt o problema de sanatate publica ce afecteaza calitatea a vietii, provocand un grad mare de morbiditate si mortalitate. Acestea au impact direct asupra reproducerii, cauzand infertilitate, cancer sau complicatii in perioada sarcinii, dar au si influenta indirecta, prin faptul ca faciliteaza transmiterea virusului imunodeficientei (HIV). Printre cele mai frecvent intalnite astfel de boli se numara gonoreea, chlamydia, trihomoniaza si sifilisul, acesta din urma fiind cauzat de Treponema pallidum, care va fi si subiectul materialului de fata.

Ramaneti alaturi de noi pentru a afla tot ce trebuie sa stiti despre Treponema pallidum.

Treponema pallidum – generalitati

Bacteria Treponema pallidum a fost identificata pentru prima data la microscop de Fritz Schaudinn si Erich Hoffmann, la Universitatea de Medicina din Berlin, in 1905.

Cunoscuta anterior ca Spirochaeta pallida, Treponema pallidum este o bacterie gram-negativa, spiralata, care se divide la fiecare 30-33 de ore. Se stie ca aceasta se transmite doar in randul oamenilor si babuinilor. Oamenii contracteaza Treponema pallidum prin membranele mucoase sau prin leziuni deschise ale pielii, bacteria raspandindu-se predominant prin contact sexual.

Desi este descrisa drept bacterie gram-negativa, membrana sa exterioara nu contine lipopolizaharide, ca in cazul altor bacterii gram-negative. Aceasta membrana prezinta cateva caracteristici din cauza carora de-a lungul timpului bacteria a fost dificil de studiat. Mai exact, aceasta se remarca prin continutul mic de proteine, faptul ca este fragila si ca are in compozitie mai putine secvente genetice decat alte membrane exterioare gram-negative.

Cercetatorii au intampinat dificultati in incercarea de a cultiva bacteriile Treponema pallidum in vitro. Intrucat aceasta bacterie nu putea fi crescuta si mentinuta in viata in laboratoare, nu s-au putut efectua studii privind metabolismul ei si gradul de sensibilitate antimicrobiana. Abia in 2017 s-a reusit cultivarea cu succes, pe termen lung, a bacteriilor Treponema pallidum in vitro.

Avand in vedere capacitatea bacteriei Treponema pallidum de a evita sistemul imunitar al gazdei, aceasta poate cauza usor infectii. In plus, din cauza structurii unice a membranei sale exterioare si a cantitatii mici de proteine din compozitia membranei respective, cercetatorilor le-a fost greu sa dezvolte un vaccin impotriva acestei bacterii.

Din fericire, s-a dovedit ca este sensibila la oxigen si la temperaturi mai mari de 40 °C. Poate fi distrusa prin spalarea cu apa si sapun sau prin utilizarea produselor dezinfectante pe baza de alcool, dar si de majoritatea antibioticelor. Treponema pallidum poate fi combatuta eficient cu antibiotice care ii inhiba sinteza peretelui celular, cum ar fi penicilina G.

Treponema pallidum – tipuri de tulpini

Exista trei subspecii de Treponema pallidum, fiecare dintre acestea cauzand cate o afectiune distincta, si anume:

1. Treponema pallidum pallidum, care provoaca sifilis;
2. Treponema pallidum endemicum, care provoaca sifilisul endemic;
3. Treponema pallidum pertenue, care provoaca framboesie, o boala raspandita in cel putin 14 tari tropicale si care afecteaza doar oamenii.

Cele trei subspecii nu se pot deosebi din punct de vedere morfologic si serologic, ci dupa criterii genetice, folosind anumite gene, pe baza lungimii fragmentelor de ADN. Aceste bacterii au fost initial clasificate drept membre ale unor specii diferite de bacterii, dar cercetarile ulterioare au aratat ca de fapt apartin aceleiasi specii.

Transmiterea subspeciilor de T. p. endemicum si T. p. pertenue este considerata drept nevenerica. Dintre cele 3 tipuri de tulpini, Treponema pallidum pallidum (cea care cauzeaza sifilisul) este cea mai invaziva subspecie patogena, pe cand T. p. endemicum si T. p. pertenue sunt intermediar invazive.

Treponema pallidum – factori de risc

Factorii de risc ai infectiei cu Treponema pallidum sunt urmatorii:

• sexul neprotejat;
• existenta mai multor parteneri sexuali;
• sexul masculin;
• relatiile sexuale intre barbati;
• utilizarea drogurilor intravenoase;
• existenta unei boli cu transmitere sexuala, mai ales a virusului HIV.

Treponema pallidum – afectiuni asociate

Sifilisul, sifilisul endemic si framboesia prezinta simptome cutanate care evolueaza in mai multe etape. Leziunile observate in stadiul incipient persista timp de cateva saptamani sau chiar luni si sunt foarte contagioase, spirochetele (grupa de bacterii cu forma spiralata) din leziunile cutanate putand fi transmise prin contact direct. Leziunile regreseaza treptat, pe masura ce se dezvolta raspunsul imun impotriva bacteriei Treponema pallidum.

In multe cazuri, bacteria poate intra intr-un stadiu latent, care poate persista pe toata durata viatii pacientului infectat. In cateva cazuri, boala iese din latenta si intra intr-o faza tertiara, in care apar leziuni distructive la nivelul pielii, oaselor si cartilajelor. Spre deosebire de sifilisul endemic si de framboesie, sifilisul in stadiul sau tertiar afecteaza adesea inclusiv inima, ochii si sistemul nervos.

Mai jos, va vom oferi cateva detalii despre cele trei afectiuni pe care le induc tulpinile de Treponema pallidum.

1. Sifilisul

Treponema pallidum pallidum este o spirocheta mobila, dobandita in general prin contact sexual. Agentul patogen poate fi transmis si vertical (de la mama la fat), prin placenta, in etapele ulterioare ale sarcinii, astfel aparand sifilisul congenital. Intrucat are structura elicoidala (in forma de elice), T.p. pallidum se deplaseaza prin miscari de tirbuson prin membranele mucoase sau patrunde in microfisurile pielii, ajungand apoi in sange si in sistemele limfatice ale gazdei. In cazuri mai severe, aceasta bacterie invadeaza gazda prin infectarea oaselor scheletice si a sistemului nervos central.

Perioada de incubatie a bacteriei T. p. pallidum dureaza in general aproximativ 21 de zile, dar in unele cazuri poate dura si intre 10 si 90 de zile.

La femei, leziunile initiale apar de obicei pe labii, pe peretii vaginului sau in colul uterin, iar in cazul barbatilor leziunile se formeaza la nivelul penisului.

2. Sifilisul endemic

Dupa cum am precizat in capitolul precedent, sifilisul endemic este cauzat de tulpina Treponema pallidum pertenue, care este transmisibila prin contact fizic direct intre persoanele infectate. Boala nu se transmite pe cale sexuala si apare in medii tropicale, umede din Africa, Insulele Pacificului, Asia si America de Sud.

S-a constatat ca, spre deosebire de sifilis, care se transmite vertical, tulpina de Treponema pallidum pertenue nu se poate raspandi de la mama la fat.

Sifilisul endemic se manifesta prin leziuni ale pielii, de obicei sub forma de papule, care apar in general la nivelul extremitatilor inferioare, dar pot fi prezente si in alte zone ale corpului, cum ar fi bratele, trunchiul si mainile.

S-au depistat trei stadii ale bolii induse de Treponema pallidum pertenue, si anume:

1. sifilisul endemic primar – care se prezinta sub forma unor rani inflamate, ce apar pe partea inferioara a corpului;
2. sifilisul endemic secundar – care se manifesta printr-o varietate de anomalii cutanate, insotite de inflamatie la nivel osos;
3. sifilisul endemic tertiar, denumit si sifilis endemic latent – care apare cand analizele de sange ale pacientului confirma prezenta bacteriei T. p. pertenue, dar pacientul este asimptomatic pana la recidiva, care deseori survine la ani de zile dupa infectare.

Sifilisul endemic se trateaza cu antibiotice, cum ar fi azitromicina si penicilina G benzatinica.

3. Framboesia

Framboesia cauzata de tulpina Treponema pallidum endemicum este endemica in climatele calde si uscate. Desi calea de transmitere a acestei boli nu a fost pe deplin inteleasa, se crede totusi ca infectiile se raspandesc prin contactul direct cu secretiile leziunilor, mai degraba decat prin transmitere sexuala. Framboesia provoaca de obicei leziuni ale pielii, care apar mai intai sub forma unor mici ulcere in cavitatea bucala si a unor leziuni secundare, care se formeaza in orofaringe sau la nivelul mameloanelor femeilor care alapteaza. Framboesia poate fi tratata tot cu penicilina G benzatinica.

Treponema pallidum – diagnostic

Treponema pallidum poate fi depistata serologic, prin testarea anticorpilor din sange (VDRL), prin teste de reagina plasmatica rapida (RPR), testarea anticorpilor treponemici (FTA-ABS), testul de imobilizare a treponemelor (TIT) sau testul de hemaglutinare pasiva (TPHA) pentru sifilis.

Treponema pallidum – tratament

La inceputul anilor 1940, studiile efectuate pe iepuri carora li s-a administrat penicilina au permis conceperea unui tratament medicamentos pe termen lung. Aceste experimente au stabilit bazele pe care oamenii de stiinta moderni le folosesc pentru terapia sifilisului.

Penicilina poate inhiba bacteriile Treponema pallidum in 6-8 ore, desi celulele nu dispar din ganglionii limfatici si se regenereaza. Penicilina nu este singurul medicament care poate fi utilizat pentru a inhiba T. pallidum. Se poate folosi orice antibiotic beta-lactamic sau macrolida.

In general, penicilina este totusi cel mai recomandat antibiotic de catre Centrele pentru Controlul si Prevenirea Bolilor (Centers for Disease Control – CDC), deoarece ofera cele mai bune rezultate in cazul utilizarii prelungite. Inhiba si poate chiar ucide bacteriile Treponema pallidum la o varietate de doze, eficienta crescand odata cu majorarea concentratiei de antibiotic.

Grupul de Lucru privind Dezvoltarea Liniilor Directoare (Guideline Development Group – GDG) a recomandat conceperea unui tratament nou, de scurta durata, care sa se administreze pe cale orala si sa poata traversa bariera placentara in cazul femeilor insarcinate.

Treponema pallidum – vaccinare

In ultimul secol, s-au creat mai multe prototipuri de vaccinuri si, cu toate ca niciunul dintre ele nu a oferit protectie impotriva infectiei cu Treponema pallidum, unele au impiedicat diseminarea bacteriilor in organele distale si au grabit vindecarea.

Desi nu este disponibil niciun vaccin pentru sifilis, pentru a preveni infectiile se poate folosi totusi doxiciclina, un medicament antibacterian pentru uz sistemic.

Treponema pallidum – complicatii

Daca nu este tratata corespunzator, infectia cu Treponema pallidum poate cauza:

• complicatii cardiovasculare: anevrism de aorta toracica indus de sifilis, dilatarea aortelor, regurgitare aortica (regurgitarea de valva aortica);
• sifilis congenital: anemie hemolitica, pierderea auzului, cheratita, periostita;
• neurosifilis (sifilis cerebral): dementa, meningita, ischemie a creierului sau maduvei spinarii, convulsii, accident vascular cerebral ischemic;
• sifilis ocular (afectarea ochilor): uveita, vitrita, retinita, neuropatie optica, orbire;
• otosifilis (afectarea urechii): pierderea auzului, tinitus (tiuitul urechilor).

Surse:

https://en.wikipedia.org/wiki/Treponema_pallidum

https://www.osmosis.org/notes/Spirochetes#page-1