Diafragma este un muschi in forma de cupola, care separa cavitatea toracica de cavitatea abdominala. Acest muschi joaca un rol crucial in procesul respirator, deoarece contractandu-se si relaxandu-se, controleaza fluxul de aer in si din plamani. De asemenea, sustine organele din cavitatea toracica si ajuta la mentinerea presiunii intratoracice. Din acest articol puteti afla mai multe detalii despre acest muschi si care sunt cele mai frecvente patologii.
Ce este diafragma?
Asa cum mentionam mai sus, diafragma se afla la baza toracelui si separa abdomenul de piept. Este un muschi scheletic subtire, specific pentru toate mamiferele.
In general, diafragma poate fi impartita in trei portiuni principale:
-
Portiunea sternala: muschiul este atasat de partea din fata a sternului (osul pieptului).
-
Portiunea costala: diafragma se ataseaza de coaste prin intermediul cartilajelor costale.
-
Portiunea lombara: diafragma se ataseaza de vertebrele lombare.
Atasarile diafragmei pe structurile invecinate sunt esentiale pentru mentinerea pozitiei sale corecte si pentru a sustine miscarile in timpul respiratiei.
Nervul frenic, care merge de la gat la diafragma, controleaza miscarea acestui muschi.
Exista trei deschideri mari in diafragma care permit traversarea anumitor structuri dinspre torace catre abdomen.
Aceste deschideri sunt:
- Deschiderea esofagiana: prin aceasta deschidere trec esofagul si nervul vag, care controleaza o mare parte din sistemul digestiv.
- Deschidere aortica: aorta, artera principala a corpului care transporta sangele din inima, trece prin orificiul aortic. Prin aceasta deschidere trece si canalul toracic, un vas principal al sistemului limfatic.
- Deschidere cavala: vena cava inferioara, o vena mare care transporta sangele catre inima, trece prin aceasta deschidere.
Ce rol si ce functii are diafragma?
In esenta, diafragma este un muschi multifunctional esential pentru supravietuirea organismelor care au o respiratie bazata pe schimb de gaze. Contributia sa la procesele respiratorii si functionarea corecta a altor sisteme din corpul uman il face un element central al anatomiei si fiziologiei umane.
Respiratia
Diafragma este muschiul principal responsabil pentru mecanismul respirator. In timpul inspiratiei, diafragma se contracta si se aplatizeaza, creand un vid in cavitatea toracica. Acest vid atrage aerul in plamani pentru a furniza oxigen organismului. In timpul expiratiei, muschiul diafragma se relaxeaza, iar presiunea mai mare in cavitatea toracica ajuta la eliminarea dioxidului de carbon din plamani.
Separarea cavitatilor
Diafragma separa cavitatea toracica de cavitatea abdominala. Ea previne deci interactiunea directa a organelor din aceste doua cavitati si asigura ca miscarile si presiunile care au loc in cavitatea toracica nu afecteaza negativ organele abdominale.
Stabilizarea organelor
Diafragma contribuie la mentinerea pozitiei si stabilitatii organelor din cavitatea toracica, cum ar fi inima si plamanii. Prin contractarea sa, muschiul diafragma ofera suport structurilor din cavitatea toracica si ajuta la mentinerea presiunii in interiorul acesteia.
Ajutor in circulatie
Contractia diafragmei ajuta si la o parte din circulatia sangelui in corp. In timpul inspiratiei, cresterea presiunii intratoracice poate ajuta la circulatia sangelui in interiorul cavitatii toracice si, astfel, la intoarcerea sangelui in inima.
Functie de sfincter
Muschiul diafragma joaca, de asemenea, un rol in controlul fluxului de continut dintre cavitatea toracica si cavitatea abdominala. Contractia muschiului poate influenta presiunea abdominala si poate contribui la functionarea sfincterului esofagian inferior, care regleaza fluxul alimentelor si lichidelor intre esofag si stomac.
Ajutor in gestionarea presiunii intraabdominale
In timpul miscarilor corpului, cum ar fi tusea, stranutul sau defecatia, diafragma poate contribui la cresterea presiunii intraabdominale pentru a sprijini aceste actiuni.
Cum functioneaza diafragma?
Inspiratia:
-
Cand vine momentul sa inspirati (sa trageti aer in piept), sistemul nervos central trimite semnale catre diafragma prin intermediul nervilor frenati (ramuri ale nervului vag).
-
Diafragma se contracta si se aplatizeaza, coborand catre cavitatea abdominala. Aceasta are ca rezultat cresterea volumului cavitatii toracice si scaderea presiunii in interiorul plamanilor.
-
Cresterea volumului si scaderea presiunii determina aerul sa intre in plamani din exterior, in incercarea de a echilibra presiunea dintre mediul intern si cel extern.
Expiratia:
In timpul expiratiei, diafragma se relaxeaza si revine la forma sa de cupola.
- Aceasta creste presiunea in plamani, impingand aerul uzat sau dioxidul de carbon din plamani catre exterior.
- Miscarea pasiva a diafragmei in timpul relaxarii, combinata cu contractia muschilor intercostali (muschii dintre coaste), ajuta la comprimarea plamanilor si la eliminarea aerului.
Acest ciclu de contractie si de relaxare a diafragmei, combinat cu miscarile muschilor intercostali si a altor muschi auxiliari ai respiratiei, asigura un flux continuu de aer in si din plamani. Ritmul respiratiei este reglat in mod automat de sistemul nervos si poate fi influentat si controlat constient, de exemplu, in timpul activitatilor fizice intense sau in timpul tehnicilor de relaxare.
Diafragma – cele mai frecvente patologii
O intreaga varietate de afectiuni si de probleme de sanatate pot afecta direct sau indirect diafragma. Printre acestea se numara:
Hernia hiatala
O hernie hiatala apare atunci cand partea superioara a stomacului trece prin deschiderea esofagiana a diafragmei. Se considera ca acest lucru se poate intampla din cauza:
-
modificarilor diafragmei legate de varsta
-
leziunilor sau malformatiilor congenitale
-
presiunii cronice asupra muschilor din jur din cauza tusei, incordarii sau ridicari de greutati.
Herniile hiatale mici, de obicei, nu provoaca niciun simptom si nu necesita tratament. Dar o hernie hiatala mai mare poate provoca unele simptome, cum ar fi:
-
arsuri la stomac
-
reflux de acid
-
probleme la inghitire
-
durere toracica care iradiaza uneori spre spate
Herniile hiatale mai mari necesita uneori interventii chirurgicale, dar alte cazuri sunt de obicei gestionabile cu medicatie.
Hernia diafragmatica
O hernie diafragmatica apare atunci cand cel putin un organ abdominal ajunge in torace printr-o deschidere a diafragmei. Uneori este prezenta la nastere. Cand se intampla acest lucru, se numeste hernie diafragmatica congenitala (HDC).
Leziunile cauzate de un accident sau de o interventie chirurgicala pot provoca, de asemenea, o hernie diafragmatica. In acest caz, se numeste hernie diafragmatica dobandita (HDD).
In ambele situatii se impune interventia chirurgicala de urgenta.
Spasmele diafragmei
In timpul spasmului, diafragma nu se ridica inapoi dupa expiratie. Un astfel de spasm poate cauza dureri in piept si dificultati de respiratie care pot fi confundate cu un atac de cord. Unii oameni experimenteaza, de asemenea, transpiratie si anxietate in timpul unui spasm al diafragmei. Altii descriu senzatia de a nu putea respira complet.
Afectarea nervilor frenici
Aceasta se poate produce din mai multe cauze:
-
leziuni traumatice
-
interventie chirurgicala
-
cancer la plamani sau ganglionii limfatici din apropiere
-
afectiuni ale maduvei spinarii
-
boala autoimuna
-
tulburari neuromusculare, cum ar fi scleroza multipla
-
anumite boli virale
Aceasta deteriorare poate provoca disfunctii sau paralizie a diafragmei.
Sfaturi pentru o diafragma sanatoasa
Protejati-va diagrama prin:
-
limitarea consumului de alimente care declanseaza arsuri la stomac sau reflux acid;
-
evitati supraalimentatia, consumand portii de mancare moderate ca dimensiune;
-
efectuati miscari de incalzire inainte de va antrena;
-
evitati sa va antrenati pana la extenuare.
Ca orice muschi, iti poti intari si diafragma cu ajutorul unor exercitii speciale. Respiratia diafragmatica sau respiratia abdominala este cea mai buna modalitate de a face acest lucru. Implica inspiratia profunda si lenta prin nas, astfel incat plamanii sa se umple cu aer pe masura ce abdomenul se extinde. Respiratia diafragmatica poate, de asemenea, sa reduca stresul si sa scada tensiunea arteriala.