Torsiune ovariana: cauze, simptome si tratament

Torsiunea ovariana este un eveniment destul de rar, care poate aparea in timpul unei modificari hormonale majore, cum ar fi inceputul unei sarcini, reproducerea asistata medical (PMA) sau daca s-a format un chist pe ovar. In caz de torsiune ovariana se poate intampla si ca unul dintre cele doua ovare sa se rasuceasca de la sine. Desi acesta este un eveniment rar, mai multi factori cresc riscul de torsiune ovariana, in special sarcina.

Care sunt semnele de torsiune ovariana? Care sunt cauzele si ce se poate face in aceasta privinta? Va spunem totul despre torsiunea ovariana, cauzele, tratamentul si simptomele acesteia.

Ce este torsiunea ovariana?

Ovarele sunt una dintre cele mai vulnerabile structuri din corpul unei femei. Situate de o parte si de alta a uterului, ele sunt conectate printr-un pedicul, un cordon format din vase de sange, nervi si ligamente fine.

In cazul torsiunii anexiale (numita in general torsiune ovariana), un ovar se mareste si se rasuceste pe sine. In unele cazuri, torsiunea ovariana poate fi insotita de torsiunea trompei uterine. Ovarul sufera o rotatie totala sau partiala pe pedicul. Originea torsiunii ovariene este formarea unui chist in sau pe ovar (o mica punga de lichid), care duce la deformare.

Brusca si dureroasa, torsiunea ovariana nu are consecinte daca se intervine la timp. Torsiunea ovariana poate afecta toate femeile de varsta fertila, cu o frecventa maxima in perioada cuprinsa intre 20 si 30 de ani.

Cauzele torsiunii ovariene

Torsiunea ovariana este relativ rara, dar poate aparea in anumite conditii sau din anumite cauze.

• Chisturi ovariene sau tumori

Chisturile ovariene sunt foarte frecvente si sunt adesea descoperite intamplator, in timpul unui examen ginecologic. Cele mai problematice chisturi sunt chisturile dermoide. Acestea sunt foarte mari (peste 5 cm), iar greutatea si dimensiunea lor duc rapid la torsiune ovariana. Cu toate acestea, un chist poate fi cauzat si de endometrioza.

• Ovarul marit

O afectiune care provoaca marirea ovarului, cum ar fi stimularea ovariana in tratamentele de fertilitate, poate creste riscul de torsiune ovariana.

• Sarcina

In timpul sarcinii, modificarile hormonale si cresterea dimensiunii uterului pot impinge ovarele din pozitia lor normala, crescand astfel riscul de torsiune ovariana.

• Anomalii anatomice

Anomaliile structurale ale sistemului reproductiv, cum ar fi un ligament ovarian mai lung decat normal, pot predispune o femeie la torsiune ovariana.

• Interventii chirurgicale

Uneori, dupa o interventie chirurgicala pelvina, pot aparea adeziuni care sa conduca la torsiune ovariana.

• Varsta

Torsiunea ovariana poate aparea la orice varsta, dar este mai frecventa la femeile tinere, cu varsta cuprinsa intre 20 si 40 de ani, cand ovarele sunt mai active din punct de vedere functional.

Bine de stiut!

Este imposibil sa se previna riscul de torsiune ovariana. Cu toate acestea, in urma unei recidive, ovarul poate fi fixat cu o sutura absorbabila, pentru a preveni complicatiile si torsiunea ulterioara.

Care sunt simptomele torsiunii ovariene?

Cand apare o torsiune ovariana este necesara interventia medicala imediata, pentru a restabili fluxul sanguin catre ovar si a preveni complicatiile grave. Diagnosticul si tratamentul precoce sunt esentiale pentru a evita pierderea functiei ovariene.

Simptomele includ:

• sensiblitate la atingerea abdomenului sau zonei pelvine;
• durere intermitenta asemanatoare unei crampe ovariene si care dureaza cateva zile sau saptamani;
• ovarul se rasuceste si se congestioneaza;
• durerea pelvina pe o parte a corpului ramane principalul simptom al torsiunii ovariene;
• aceasta este urmata de o durere ascutita, aparuta brusc in abdomenul inferior, uneori radiind spre spate. Femeile afectate de torsiune ovariana descriu adesea aceasta durere pelvina ca pe un junghi.
• greata si varsaturi;
• febra;
• sangerare vaginala;
• oboseala;
• mai rar, probleme urinare sau intestinale.

Este foarte important sa consultati un specialist cat mai curand posibil daca apar aceste simptome. Medicul va efectua teste pentru a confirma daca a existat sau nu o torsiune ovariana.

Cum se stabileste diagnosticul de torsiune ovariana si ce teste se efectueaza?

Diagnosticul de torsiune ovariana se stabileste initial clinic: pacienta este interogata si se efectueaza un examen pelvin pentru a identifica durerea. La palpare este prezenta, in general, o masa anexiala unilaterala dureroasa. In plus, durerea (in special in spatele colului uterin) poate fi disproportionata in raport cu examinarea efectuata.

Mai multe teste pot fi apoi utilizate pentru a detecta si confirma prezenta torsiunii ovariene.

Ecografia, efectuata utilizand o sonda cu ultrasunete introdusa in vagin (sonda endovaginala), poate evidentia in primul rand un ovar marit sau prezenta unei mase (chist sau tumora) in ovar.

In cazul in care se suspecteaza un chist malign, se poate efectua, de asemenea, o analiza de sange, inclusiv o analiza a markerilor tumorali.

Ecografia Doppler color este apoi utilizata pentru a determina daca fluxul sanguin catre ovar a fost sau nu intrerupt.

Exista un diagnostic diferential? Examinarea poate exclude alte cauze ale durerii pelvine, cum ar fi un chist ovarian rupt, apendicita, sarcina ectopica, boala inflamatorie pelvina, abces tubo-ovarian sau salpingita.

Ce tratamente exista in caz de torsiune ovariana

Torsiunea ovariana este o urgenta medicala care necesita interventie prompta pentru a preveni complicatii grave, cum ar fi pierderea definitiva a functiei ovariene.

Tratamentul principal pentru torsiune ovariana este chirurgical si are ca scop deblocarea rasucirii ovarului, pentru a restabili fluxul sanguin catre acesta.

Procesul de tratament incepe cu o evaluare rapida a starii pacientei. In mod obisnuit, diagnosticul se bazeaza pe simptome clinice, cum ar fi durerea abdominala severa si brusca, si este confirmat prin investigatii imagistice, cum ar fi ecografia transvaginala, care poate arata rasucirea ovarului si absenta fluxului sanguin.

Odata ce se confirma o torsiune ovariana, interventia chirurgicala devine necesara si este efectuata de obicei prin laparoscopie, o procedura minim invaziva. In timpul laparoscopiei, se face o mica incizie prin care se introduce un laparoscop (un tub subtire cu o camera) si instrumente chirurgicale. Chirurgul identifica ovarul rasucit si il rasuceste inapoi in pozitia corecta. Daca ovarul nu a suferit daune semnificative, acesta poate fi salvat, iar functia sa hormonala si reproductiva poate fi pastrata.

Torsiunea ovariana, complicatii

Torsiunea ovariana poate avea complicatii serioase daca nu este tratata prompt.

• Necroza ovariana

Una dintre cele mai grave complicatii ale torsiunii ovariene este necroza, adica moartea tesutului ovarian. Aceasta apare din cauza intreruperii prelungite a fluxului sanguin catre ovar, ceea ce duce la lipsa de oxigen si nutrienti. Daca ovarul devine necrotic, acesta nu mai poate fi salvat si trebuie indepartat chirurgical, ceea ce poate afecta fertilitatea.

• Pierderea functiei ovariene

In cazul in care un ovar este indepartat, functia sa hormonala si capacitatea de a elibera ovule sunt pierdute. Daca celalalt ovar este sanatos, femeia poate continua sa ovuleze si sa aiba cicluri menstruale normale, dar fertilitatea poate fi redusa in cazul in care este planificata o sarcina viitoare.

• Infertilitate

In cazurile in care atat ovarul rasucit, cat si trompa uterina sunt afectate si nu pot fi salvate, femeia poate ramane cu o capacitate redusa de a concepe, mai ales daca celalalt ovar nu functioneaza optim. Infertilitatea este o complicatie rara, dar posibila, mai ales daca diagnosticul de torsiune ovariana este pus prea tarziu.

• Infectii

In cazurile de necroza ovariana, poate aparea infectia tesuturilor necrotice, ceea ce poate duce la peritonita, o infectie severa a cavitatii abdominale, care necesita tratament imediat cu antibiotice si, uneori, interventii chirurgicale suplimentare.

• Risc crescut de recurenta

Femeile care au suferit o torsiune ovariana au un risc crescut de a experimenta o recurenta, mai ales daca nu au fost indepartate cauzele predispuse, cum ar fi chisturile ovariene mari sau ligamentele ovariene lungi. In unele cazuri, chirurgii pot fixa ovarul pentru a reduce riscul de torsiune ovariana in viitor.

• Durere cronica

Chiar si dupa tratamentul torsiunii, unele femei pot continua sa experimenteze dureri pelviene cronice, in special daca au existat leziuni sau inflamatii semnificative ale tesuturilor din jur.

Informatii importante

Daca torsiunea ovariana este tratata in timp util, majoritatea complicatiilor pot fi evitate.

In cazurile severe, in care ovarul a suferit necroza din cauza lipsei prelungite de sange, poate fi necesara indepartarea ovarului afectat, o procedura numita ooforectomie. Aceasta este o masura de ultima instanta, adoptata doar daca ovarul nu mai poate fi salvat. Chiar si in aceste cazuri, pacientele pot continua sa aiba o functie reproductiva normala daca celalalt ovar este sanatos.

Dupa interventia chirurgicala, pacientele se recupereaza, de obicei, rapid. Cu toate acestea, este esential ca ele sa urmeze un plan de ingrijire postoperatorie si sa fie monitorizate pentru a preveni recurenta.

Surse:

https://lapause.jho.fr/article/tout-savoir-sur-la-torsion-ovarienne/

https://www.parents.fr/grossesse/sante/imprevus-de-la-grossesse/torsion-des-ovaires-causes-symptomes-et-traitements-900270

https://www.doctissimo.fr/sante/maladies/gynecologie/autres-maladies-gynecologiques/torsion-ovarienne-quel-traitement-pour-soulager-la-douleur