Bolile alergice afecteaza aproximativ 30-35% dintre copii, observandu-se o crestere constanta a incidentei acestora. Tendinta spre alergii la bebelusi se numeste „atopie”, cunoscandu-se faptul ca exista o predispozitie genetica ca acestia sa dezvolte anticorpi IgE la o varietate de alergeni dietetici si vehiculati pe cale aeriana. Reactia alergica specifica apare ulterior expunerii la factorul posibil alergen si fixarea pe mastocite a IgE duce la descarcarea mediatorilor chimici care provoaca atat o reactie alergica imediata, cat si un raspuns inflamator sustinut, uneori chiar pe parcurul intregii vieti. Dintre alergiile la bebelusi, cele de natura alimentara sunt cel mai des intalnite.
Factori care cresc riscul de alergii la bebelusi
In cazul unei alergii la bebelusi, intotdeauna va fi vorba despre predispozitia genetica. Cu toate acestea, expunerea la factorii de mediu va determina la ce anume va exista hipersensibilizare, precum si severitatea bolii. Pentru a reduce riscul si severitatea sensibilizarii, exista o oarecare posibilitate de a identifica riscul de alergii la bebelusi, avand in vedere istoricul familial. Daca un copil provine dintr-o familie in care nicio ruda apropiata nu are alergii, riscul de a dezvolta ulterior o alergie este de 12%. Daca un parinte sufera de alergii, riscul de a dezvolta alergie va creste cu pana la 50%, iar daca ambii parinti au alergii, riscul de alergii la bebelusi este de 80%.
Inainte, masurarea IgE din sangele din cordonul ombilical a fost utilizata pentru a prezice riscul de alergii la bebelusi, initial crezandu-se ca aceasta investigatie are o valoare predictiva majora. In schimb, s-a demonstrat ca documentarea antecedentelor familiale este mult mai eficienta in a evalua riscul de alergii la bebelusi. Exista o serie de alergeni tipici, despre care se stie ca pot sa provoace reactii de sensibilizare imediate la persoanele cu predispozitie, si anume: glutenul, fructoza sau lactoza, praful, mucegaiul, polenul, ambrozia si altele. Manifestarile pot fi gastrointestinale sau respiratorii, cutanate sau o combinatie a acestora. Alti factori de risc asociati cu atopia sunt:
-
tendinta familiala spre atopie (reactii alergice la rude de gradul I si II);
-
fumatul matern;
-
deficitul imunitar umoral si celular, in momentul nasterii (scaderea IgA serice sau secretoare, niveluri scazute de limfocite T in primele 3 luni de viata);
-
interventiile chirurgicale sau infectiile care perturba integritatea mucoaselor;
-
expunerea precoce la alergeni dietetici sau inhalatori (hranire precoce cu formula de lapte, trecerea rapida spre alimente solide, expunerea la acarieni, praf, par de animale, mucegaiuri si polen, contactul cu spori vegetali la inceputul vietii);
-
expunerea la iritanti (fum de tigara, poluanti din atmosfera, fumul provenit de la o soba cu lemne);
-
igiena deficitara.
Aceste alergii la bebelusi pot fi deosebit de severe, motiv pentru care se recomanda nu doar ca factorul alergen sa fie limitat la minimum, ci sa se evite, in unele cazuri, in totalitate. In prima instanta, este recomandat sa se identifice agentul care provoaca reactia de hipersensibilizare si, in situatia in care se cunoaste deja tendinta familiala, expunerea la acesta sa fie evitata.
Cele mai comune alergii la bebelusi si simptomele asociate
Abordarile actuale in caz de alergii la bebelusi implica urmatoarele:
-
identificarea copiilor cu risc de a dezvolta alergie (tendinta familiala pozitiva spre atopie);
-
evitarea alergenilor alimentari si inhalatori potential sensibilizatori in primele luni de viata;
-
recunoasterea si identificarea precoce a bolilor alergice in curs de evolutie.
In copilaria timpurie, mucoasa inca este incomplet maturizata, ceea ce va permite absorbtia cu mult crescuta a alergenilor, care vor actiona asupra unui sistem imunitar inca imatur. Din acest motiv, principalele alergii la bebelusi inca sugari sunt cele de natura alimentara, iar cele ce apar la copiii mai mari sunt, in general, cauzate de alergeni inhalati. Astfel, este obisnuit ca alergiile la bebelusi sa se prezinte cu simptome gastrointestinale (greata, varsaturi, eructatii, flatulenta, balonare) si manifestari cutanate (eczeme). In schimb, la copiii mai mari sunt mult mai frecvent intalnite semnele respiratorii, cum ar fi astmul, rinita alergica, provocate de alergeni inhalati.
RILASTIL DERMASTIL Gel curatare par&corp curata delicat pielea si parul bebelusilor si al copiilor. Formulat cu agenti tensioactivi prietenosi cu pielea si cu un pH izolacrimal, acest gel de dus pentru bebelusi si copii nu produce senzatie de arsura ochilor si garanteaza o toleranta ridicata la nivelul pielii. Curata pielea fara a altera pelicula hidrolipida.
-
Alergiile si intolerantele alimentare
Cele mai des intalnite alergii la bebelusi sunt cele cauzate prin expunerea la alergeni proveniti din alimentatie. Reactiile adverse la alimente sunt impartite in doua categorii principale, si anume reactii non-imunologice (intoleranta alimentara) si reactii imunologice (alergie alimentara). De exemplu, intolerantele alimentare au la baza de obicei contaminare toxica sau microbiana, sau un deficit enzimatic, cum ar fi probleme in a digera carbohidratii, in special lactoza. Intoleranta la gluten este, de asemenea, o forma de intoleranta alimentara. Simptomele intolerantelor sunt cantonate la nivelul tractului gastrointestinal, incluzand diaree, flatulenta, balonare si crampe.
Alergiile la bebelusi care implica reactii imunologice mediate de IgE sunt cele alimentare, fiind estimata o incidenta de 3-7,5%. Spre exemplu, aproximativ 1,5% dintre alergiile la bebelusi sunt reprezentate in primul an de viata de reactia alergica la laptele de vaca. Dintre acestia, 15% isi vor pastra sensibilitatea pana in al doilea deceniu de viata, iar 35% vor dezvolta alergii chiar la alte tipuri de alimente. Alergia la oua afecteaza aproximativ 1,3% dintre copii, iar cea la arahide aproximativ 0,5% dintre copii. Acestea doua sunt principalele tipuri de alergii la bebelusi, care se manifesta prin simptome gastrointestinale (flatulenta, diaree, crampe, balonare).
Predispozitia genetica, potentialul alergenic cunoscut al alimentelor si momentul expunerii la acestea vor determina tipul alimentului la care bebelusul atopic dezvolta alergie. Sugarii mici sunt, asa cum am mentionat, predispusi la a dezvolta alergii de natura alimentara. Cele mai comune alergii la bebelusi, cauzate de factori dietetici, sunt cele la lapte si oua. Aceste alergii la bebelusi tind sa fie autolimitate, majoritatea rezolvandu-se in cativa ani prin diete adecvate de eliminare. La fel ca la copiii mai mari si la adulti, alergiile considerate „mai severe” (nuci, peste, fructe de mare) tind sa persiste de-a lungul intregii vieti. Alte alergii la bebelusi sunt cele la soia si grau (gluten).
-
Dermatita atopica si de contact
Dermatita, adica inflamarea pielii, este o alta manifestare a unei alergii la bebelusi. De cele mai multe ori, reactia alergica apare ca urmare a faptului ca functia de bariera a pielii este incomplet dezvoltata. Astfel de alergii la bebelusi se dezvolta in urma contactului cu anumite substante si produse (detergenti, produse de igiena, anumite metale). Apar simptomele tipice unei alergii la bebelusi, cum ar fi roseata, umflarea, mancarimea, iritatii la nivelul pielii. Alergiile la bebelusi, cu manifestare cutanata si secundare contactului cu anumite suprafete si/sau substante, sunt des intalnite si descriu un model tipic al dermatitei de contact (care poate aparea si la adulti).
Dermatita atopica (eczema) este una dintre cele mai intalnite alergii la copiii mici, de natura dermatologica. Reprezinta aproximativ 10% din totalul cazurilor de alergii la bebelusi. Aceasta afectiune cutanata complexa, cronica, inflamatorie, cu prurit sever, apare pana la varsta de 1 an in 60% din cazuri si in decurs de 5 ani la copiii care sunt predispusi, ca urmare a antecedentelor familiale, sa dezvolte dermatita atopica. La sugarii mici, sunt afectate in special zona scalpului din apropierea gatului, spatele urechilor, suprafata bratelor si picioarelor. Pe masura ce copilul creste, aceste tipuri de alergii tind sa se amelioreze, dar, in acelasi timp, recidiveaza constant.
Sunt cele care apar ca urmare a contactului cu factori alergeni vehiculati pe cale aeriana, fiind mult mai frecvente in randul copiilor mai mari. Expunerea prelungita la acesti factori, in lipsa unei gestionari corespunzatoare, poate duce la astm, rinita alergica sau alte afectiuni respiratorii cu manifestari cum ar fi:
-
secretii nazale limpezi si apoase;
-
sinuzita recurenta;
-
otita medie recurenta;
-
tendinta de a respira pe gura;
-
tuse si stranut;
-
lacrimarea ochilor.
Principalii factori care pot provoca astfel de alergii la bebelusi sunt urmatorii:
-
alergeni de interior: acarieni, praf, par de animale (caine, pisica), mucegaiuri;
-
alergeni de exterior: polenul, fanul, ambrozia, mucegaiurile;
-
agenti iritanti din aer: fumul de tigara, poluantii chimici din atmosfera, gazele de esapament.
Cunoasterea si identificarea precoce a eventualelor alergii este importanta pentru a se preveni, in timp util, riscurile asociate unei reactii alergice severe cu debut imediat (soc anafilactic).
Surse:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2805592/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8593659/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6880577/
https://www.webmd.com/allergies/allergies-babies-toddlers