Timpan perforat: cauze, simptome, tratamente eficiente

Un timpan perforat descrie situatia in care membrana timpanica se rupe, ceea ce determina aparitia patologica a unei comunicari, deseori sub forma unei gauri, intre urechea externa si cea medie. Membrana timpanica (timpanul) este formata din tesut conjunctiv cartilaginos, tapetat pe partea externa cu tegument lipsit de glande, iar pe partea interna de mucoasa, care are rolul de a separa canalul auditiv extern de urechea medie si lantul osos inserat pe membrana timpanica. Functia membranei timpanice este de a reactiona, prin vibratii, la undele sonore, transmitand vibratiile spre urechea interna (fereastra ovala → organul lui Corti) si sustinand functia auditiva normala.

In caz de timpan perforat, dinamica vibrationala poate fi alterata, ducand la hipoacuzie si, in cazuri grave, la pierderea totala a functiei auditive. Ruptura membranei timpanice poate sa apara la orice varsta, desi in principal se observa la populatia mai tanara, asociata cu otita medie mult mai frecventa in randul acestei categorii populationale. Pe masura inaintarii in varsta, este mult mai probabil ca un timpan perforat sa fie secundar unei rupturi traumatice. Conform datelor, se pare ca persoanele de sex masculin sunt mult mai predispuse spre a avea timpan perforat, asta ca urmare a activitatilor ocupationale, printre care anumite locuri de munca si sporturi extreme.

Timpan perforat – factori de risc si cauze

In esenta, nu multe etiologii sunt asociate cu timpan perforat, foarte multe fiind relativ usor de identificat. Principalele trei mari cauze sunt reprezentate de traumatisme, infectii secundare sau timpan perforat postchirurgical, in urma interventiilor chirurgicale asupra urechii. Otita medie sau acuta externa, secundara infectiei cu Aspergillus niger, sau episoadele recurente de otita, in urma infectiei cu Hemophilus influenzae netipabil (greu de detectat), cresc riscul ca o persoana sa se confrunte cu timpan perforat spontan. Cel mai frecvent, perforatiile sunt cauzate fie de un traumatism direct la nivelul urechii, fie de otita medie acuta netratata si deficitar gestionata.

• Traumatismele: sunt principala cauza pentru timpan perforat in randul populatiei adulte, putand lua forma barotraumei (explozii puternice), accidentelor de decompresie (scufundari, calatoria cu avionul, trecerea brusca spre un mediu cu presiune negativa, traumatismele craniene sau sonore, utilizarea necorespunzatoare a betisoarelor de urechi pentru a indeparta cerumenul sau un corp strain (de altfel, nu se recomanda sub nicio forma utilizarea betisoarelor de urechi);
• Otita medie acuta: infectii cu Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, precum si cu Moraxella catarrhalis;
• Otita externa: Pseudomonas aeruginosa si Staphylococcus aureus (poate sa apara si infectia polimicrobiana, crescand riscul de timpan perforat), iar in unele cazuri poate fi aparea si ca urmare a infectiei fungice (specii de Candida, Aspergillus);
• Postchirurgical: exista o serie de interventii chirurgicale care, printre alte complicatii, au si potentialul de a duce la timpan perforat, iar cele mai obisnuite sunt miringotomia repetata, chirurgia folosita in tratarea otosclerozei sau colesteatomului (un chist localizat in urechea medie).

Riscul de timpan perforat creste si prin suflarea incorecta a nasului. Suflarea simultana a celor doua nari creeaza un gradient puternic de presiune, care poate afecta membrana timpanica. De exemplu, se recomanda suflarea pe rand a fiecarei nari, pentru a se evita acest fenomen. Trauma secundara schimbarii presiunii este legata de modificari mari si bruste in gradientii de presiune dintre urechea medie si extrema. In cazul scufundarii, presiunea din urechea medie este inegala cu presiunea din canalul auditiv extern, iar diferenta de-a lungul membranei poate duce, in cele din urma, la timpan perforat.

Perforarea prin prezenta unui corp strain sau curatarea urechii presupune penetrarea directa la nivelul timpanului, de obicei in zona pars tensa. Aceasta este zona cea mai intinsa si subtire de la nivelul timpanului, cu doar cateva straturi celulare, situata in regiunea antero-inferioara. Prin urmare, este zona cea mai frecvent afectata si, implicit, cea mai sensibila. Frecvent, traumatismele de la acest nivel sunt de natura contondenta (lovitura) si sonora. Otita medie, care duce la timpan perforat, provoaca necroza si ischemie, ducand la descompunerea si, astfel, la ruptura. Zonele frecvent afectate sunt membrana centrala, regiunea centrala anterioara si centrala posterioara.

Timpan perforat – simptome si manifestari

Persoanele cu timpan perforat acuza, cel mai frecvent, debutul brusc al durerii (otalgie), imediat dupa evenimentul traumatic, hipoacuzie sau chiar pierderea totala a auzului, otoree cu sange (o scurgere fluida din interiorul urechii), vertij sau tinitus. Conform datelor epidemiologice, cele mai frecvente simptome asociate cu timpan perforat sunt otoreea (81,5% din cazuri) si otalgia (72,8% din cazuri). Aproximativ jumatate dintre persoanele cu timpan perforat acuza si tinitus, adica perceperea unui tiuit constant in ureche. Cu exceptia cazurilor in care exista leziuni la nivelul urechii interne, vertijul (starea de ameteala) si tinitusul sunt, de obicei, trecatoare.

Diagnosticul de timpan perforat

Diagnosticul de timpan perforat este unul clinic. In absenta unei rupturi evidente a membranei timpanice, investigatia prin otoscopie penumatica si timpanometria se folosesc pentru a evalua perforatia oculta. Totusi, daca se suspecteaza ca ar fi vorba despre timpan perforat, specialistii considera ca otoscopia pneumatica ar trebui evitata, deoarece exista riscul deteriorarii la nivelul urechii medii. Un fenomen relevant il reprezinta aburirea otoscopului in caz de timpan perforat, ca urmare a faptului ca aerul cald umidificat ajunge de la nazofaringe in urechea medie si, prin perforatia existenta, comunica cu canalul auditiv extern. Otomicroscopia este foarte eficienta.

Tratament timpan perforat

In esenta, tratamentul pentru timpan perforat este de sustinere si ameliorare a simptomelor, asta pentru ca perforatiile existente la nivelul membranei timpanice se rezolva spontan. Este esential ca urechea sa fie mentinuta cat mai uscata, deoarece umezeala excesiva creste riscul infectiilor ulterioare. Utilizarea picaturilor otice cu ofloxacina poate reduce perioada necesara pentru ca perforatia timpanica sa se vindece si sa se inchida, mai ales cand este vorba despre leziunile de dimensiuni mai mici. Tratamentul cu antibiotice este ineficient, acesta fiind recomandat doar in cazul in care este vorba si despre o infectie bacteriana adiacenta, asociata otitei medii.

In caz de timpan perforat in cadranul postero-superior, ca urmare a traumatismelor penetrante, este indicata interventia chirurgicala, deoarece un timpan perforat la acest nivel este asociat cu vindecare spontana deficitara. Specialistul otolaringolog este in masura sa rezolve situatiile cu o astfel de prezentare. De asemenea, interventia chirurgicala se recomanda si pe fondul aparitiei complicatiilor, timpanoplastia si miringoplastia, inchiderea perforatiei cu stenturi sub forma de plasturi („petice” aplicate pe membrana timpanica). Prognosticul asociat se imbunatateste cand interventia este rapida, la scurt timp dupa aparitia perforatiei la nivelul membranei timpanice.

Timpan perforat – complicatii si riscuri asociate

Prognosticul in caz de timpan perforat este, de cele mai multe ori, foarte bun. De obicei, aceste perforatii se vindeca de la sine. Studiile observationale arata ca rupturile mici au probabilitatea de a se inchide spontan la 3-4 saptamani de la aparitie, cu o rata de vindecare de 90% in decurs de 6 saptamani. Principalele cauze de intarziere ale vindecarii sau neinchidere spontana sunt in esenta dimensiunea perforatiei si infectiile secundare. In astfel de cazuri, deseori se recomanda remedierea pe cale chirurgicala. Totusi, in 7-27% dintre cazuri poate aparea reperforarea dupa interventia chirurgicala, principalul factor care afecteaza rezultatul operatiei fiind competenta clinicianului.

Persoanele cu timpan perforat pot dezvolta otita medie cronica. Daca se dezvolta otita cronica, infectia poate avansa spre structurile urechii interne, afectand auzul. In cele din urma, se poate ajunge la hipoacuzie usoara spre moderata. Infectia cronica poate sa duca la paralizia celui de-al VII-lea nerv cranian (nervul facial) sau se poate raspandi la nivel cerebral, crescand astfel si riscul de meningita sau abces cerebral. Mastoidita, colesteatoamele (care pot distruge oasele ce se gasesc la nivelul urechii medii si pot eroda urechea interna, ducand la pierderea permanenta a auzului si la senzatie de vertij) sunt alte posibile complicatii in caz de perforare severa a timpanului.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557887/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6026949/

https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/perforated-eardrum

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9226750/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK556055/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470332/