Tifos – ce este, cum se transmite, simptome, riscuri asociate

Sub denumirea de „tifos” sunt reunite mai multe boli infectioase provocate de bacterii din genul Rickettsia si Orientia, care se transmit prin vectori cum ar fi paduchii, puricii si acarienii. Boala tifos, desi rar intalnita in prezent in multe regiuni dezvoltate, poate fi o problema semnificativa de sanatate publica in zonele cu conditii sanitare deficitare, unde boala este endemica, precum si in perioade de razboi sau in cazurile de catastrofe naturale. Este foarte important, in schimb, sa se faca diferentierea clara intre „tifos” si „febra tifoida”. Febra tifoida este cauzata in special de Salmonella typhi, iar subtipurile de tifos sunt boli infectioase diferite cauzate de alte bacterii.

Infectia este cunoscuta in special ca urmare a faptului ca, in istorie, a provoca epidemie de tifos devastatoare, cum a fost in cazul primului si celui de-al doilea razboi mondial. Exista mai multe forme de tifos, cum ar fi tifosul epidemic (tifos exantemic), tifosul endemic (tifos murin), insa si tifosul tropical (tifosul de stufarisuri). In ziua de astazi, exista focare limitate de tifos. Totusi, spre sfarsitul secolului al XX-lea a fost raportate cazuri izolate si in tari precum Algeria, Etiopia si Burundi, precum si in zone din America de Sud si America Centrala. Din 1976 pana in 2010, au fost documentate doar 47 de cazuri, spre exemplu, in Statele Unite ale Americii.

Ce este tifosul?

Tifosul reprezinta un grup de boli febrile acute cauzate de infectia cu diferite bacterii din familia Rickettsiaceae. Aceste bacterii sunt paraziti intracelulari obligatorii – traiesc si se reproduc doar in interiorul celulelor gazdei. Cele mai comune forme de tifos includ:

Tifos epidemic (exantemic)

Este cea mai grava forma de tifos, cauzata de infectia cu Rickettsia prowazekii, transmisa prin muscatura paduchilor de corp (uneori si contactul cu excrementele acestora). Paduchii de corp, Pediculus humanus corporis, se dezvolta frecvent in conditii de supraaglomerare, lipsa igienei, razboi, foamete, favorizand infestarea si aparitia epidemiilor de tifos.

Tifos endemic (murin)

Aceasta forma este cauzata de infectia cu Rickettsia typhi, transmisa de puricii proveniti de la rozatoare (in special sobolani), in special specia Xenopsylla cheopis. Tifosul endemic este mai usor decat cel epidemic, intalnit in special in regiunile cu populatii extinse de rozatoare. Apare in special in zonele tropicale si cele subtropicale ale lumii.

Tifosul tropical (de stufarisuri)

Aceasta forma de tifos este provocata de bacteria Orientia tsutsugamushi raspandita in special prin muscatura de purici, acarieni. Are incidenta mai crescuta in zonele rurale si impadurite din Asia de Sud-Est, Japonia si India.

Tifosul epidemic a reprezentat un „flagel” al umanitatii timp de secole, cauzand decesul a zeci de mii de soldati din zonele de razboi. Pe timp de pace, exista focare sporadice de tifos epidemic in regiunile cu resurse limitate si igiena deficitara. Charles Nicole, cel care a descoperit vectorul acestei boli (paduchii de corp), a primit in 1928 Premiul Nobel. La nivel mondial, nu se cunosc alte rezervoare in afara de oameni. In Statele Unite, veverita zburatoare (Glaucomys volans) se considera a fi unicul rezervor natural al infectiei. Cazurile cauzate de veverite, care insa nu au si legatura cu paduchii de corp drept vectori, sunt cunoscute drept „tifos de padure”.

Tifos – cauze si factori de risc

Cauzele tifosului sunt, dupa cum s-a mentionat, infectia cu bacterii din genul Rickettsia sau din genul Orientia (apartinand aceluiasi ordin, Rickettsiales). Acestea sunt transmise la oameni de catre vectori precum paduchii, puricii sau acarienii. Vectorii se infecteaza in momentul in care se hranesc cu sangele unui animal (rozatoare, in general) sau al unei persoane infectate cu tifos, iar apoi, prin intepatura lor sau prin contaminarea mucoaselor sau pielii ranite cu materii fecale sau saliva infectata, transmit bacteriile la oamenii sanatosi.

Principalii factori care cresc riscul de tifos si chiar al unei epidemii sunt urmatorii:

• Expunerea la vectori: persoanele care traiesc in conditii de supraaglomerare, in conditii de insalubrizare, care nu au acces la apa curata, prezinta un risc mult mai mare de tifos;
• Conditiile de razboi sau refugiu: tifosul epidemic s-a asociat, in special istoric, cu razboaie si migratii in masa, contexte in care conditiile igienico-sanitare au fost deficitare, lucru care a favorizat raspandirea paduchilor si transmiterea bacteriilor;
• Activitatile in zone rurale sau impadurite: persoanele care lucreaza sau traiesc in zone rurale sau impadurite, din regiunile endemice pentru tifosul tropical, sunt mult mai expuse riscului de a fi muscate de acarieni si purici infectati cu Orientia tsutsugamushi;
• Lipsa accesului la asistenta medicala: in regiunile unde accesul la tratament medical optim este limitat, bolile infectioase precum tifosul pot deveni mai severe si se pot raspandi masiv, din cauza intarzierii diagnosticului si tratamentului.

Cum se transmite tifosul?

Tifosul este o boala transmisa de la animale sau de la alte persoane prin intermediul vectorilor hematofagi (care se hranesc cu sange). Modul de transmitere variaza sensibil in functie de tipul de tifos:

• Tifosul epidemic: se transmite prin paduchii de corp. Paduchii se infecteaza atunci cand se hranesc cu sange de la o persoana infectata cu Rickettsia prowazekii. Bacteria, totusi, nu se transmite direct prin muscatura paduchilor, ci prin materiile fecale eliminate. Persoana care a fost infectata se scarpina la locul muscaturii, facilitand patrunderea bacteriei in piele;
• Tifosul endemic: este transmis de purici care, la fel ca paduchii, transmit bacteriile nu prin muscatura, ci prin fecalele eliminate. In contact cu o rana sau o zgarietura, Rickettsia typhi patrunde in corpul gazdei umane;
• Tifosul tropical: este transmisa prin muscatura acarienilor, care injecteaza bacteria Orientia tsutsugamushi direct in sange, in timp ce se hraneste.

Tifosul nu se transmite de la o persoana la alta prin contact direct, cu exceptia cazurilor in care vectorii sunt implicati, asadar transmisi. Spre exemplu, paduchii sau puricii pot fi transmisi de la o persoana la alta in conditii de supraaglomerare. In schimb, agentul infectios nu se transmite ca in cazul unei raceli, spre exemplu, pe cale aerului.

Tifos – simptome si manifestari

Simptomele tifosului variaza in functie de forma bolii si de severitatea infectiei. De obicei, trec in jur de 7-14 zile de la momentul infectarii pana la aparitia simptomelor (perioada de incubatie a bacteriei). Persoanele cu tifos tind sa manifeste simptome precum:

• Febra ridicata, care atinge temperaturi de peste 39°C, persistenta (1-2 saptamani);
• Frisoane si dureri musculare, insotite de o stare generalizata de rau;
• Dureri severe de cap;
• Eruptiile cutanate maculopapulare (pete rosii si mici) sunt specifice in caz de tifos. In mod uzual, apar dupa 4-7 zile de la debutul febrei, si se extind de pe trunchi catre extremitati;
• Unele persoane cu tifos dezvolta tuse uscata, dificultati de respiratie;
• Pot aparea si simptome gastrointestinale, cum ar fi greata, varsaturile, durerile abdominale, in special in caz de tifos endemic.

Tifosul epidemic poate duce la simptome severe, inclusiv delir, coma, soc septic, de obicei din cauza lipsei tratamentului. Forma endemica este, in general, mai usoara decat forma epidemica, iar complicatiile severe sunt rare. In cazul tifosului tropical, persoanele pot prezenta o „escara” (o rana mica, neagra) la locul muscaturii.

Tratament tifos

Tratamentul tifosului se bazeaza pe antibiotice. Doxiciclina este antibioticul de prima linie. Se administreaza timp de 7-10 zile. Cloramfenicolul poate fi o alternativa in cazurile in care exista alergie la doxiciclina, aceasta nu este disponibila sau este contraindicata. Azitromicina poate fi o alta alternativa, in special in caz de tifos tropical, mai ales pentru femeile insarcinate. Cu cat tratamentul cu antibiotice este initiat mai rapid, cu atat riscul de complicatii este mai redus.

Tifos – riscuri asociate

Netratate, cazurile de tifos pot avea o evolutie nefavorabila. Chiar daca rata de deces s-a redus semnificativ in ultimii zeci de ani, in continuare se poate ajunge la sechele si diferite tipuri de complicatii, cum ar fi:

• Cardiovasculare: tahicardie sinusala, bradicardie relativa, fibrilatie atriala, bloc cardiac;
• Pulmonare: pneumonita, sindromul de detresa respiratorie acuta, pleurezie;
• Neurologice: meningita asociata cu tifos tropical, meningoencefalita, nevralgia de trigemen si semne de parkinsonism tranzitoriu;
• Gastrointestinale: abdomen acut, diareea, pancreatita, hemoragia gastrointestinala, in unele cazuri putandu-se ajunge la disfunctie hepatica;
• Renale: leziuni acute ale rinichilor;
• Alte complicatii: edem papilar, rezultate adverse ale sarcinii (in cazul femeilor insarcinate, diagnosticate cu tifos – nastere prematura, avort spontan, greutate mica la nastere, in cazuri rare chiar deces neonatal), sindrom hematofagocitic, coagularea intravasculara diseminata.

Surse:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK448173/
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK558901/
3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4001937/
4. https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/typhus
5. https://www.britannica.com/science/typhus
6. https://www.cdc.gov/typhus/about/index.html