Teama de abandon la copii - cauze si solutii

„Teama de abandon” este un termen informal care descrie o frica puternica de a-i pierde pe cei dragi sau de a-i vedea parasindu-va intr-o relatie. Aceasta frica poate fi rezultatul unui traumatism, anxietatii si altor afectiuni de sanatate mintala.

Desi „teama de abandon” nu reprezinta un diagnostic distinct, este o forma de anxietate care poate afecta relatiile pe parcursul vietii. Astfel, poate face referire la multe aspecte diferite.

Teama de abandon poate proveni dintr-un stil de atasament anxios sau dintr-o trauma precoce in copilarie. Este, de asemenea, o caracteristica a unor afectiuni de sanatate mintala, precum tulburarea de personalitate borderline (BPD).

Cititi in continuare pentru a afla mai multe despre teama de abandon atat la adulti, cat si la copii, inclusiv semnele, cauzele si optiunile de tratament.

Teama de abandon, semne si simptome

Teama de abandon nu este o afectiune mintala distincta. In schimb, este un tip de anxietate care se poate manifesta in diferite moduri.

De exemplu, unele persoane care se tem de abandon pot simti o insecuritate generala in relatii si pot avea nevoie de reasigurari frecvente din partea partenerului. Acest lucru este cunoscut sub numele de stil de atasament anxios.

Stilurile de atasament sunt modurile in care oamenii formeaza relatii. Acestea se dezvolta pe parcursul cresterii. Persoanele cu un stil de atasament anxios pot:

• Se teme ca prietenii sau partenerii ii vor parasi.
• Cauta frecvent semne ca altii nu ii plac cu adevarat.
• Necesita reasigurari frecvente ca altii ii iubesc.
• Incearca intotdeauna sa-i multumeasca pe altii, chiar si in detrimentul propriei persoane.
• Acorda prea mult in relatii sau au lipsa de limite.
• Raman in relatii nesanatoase din teama de a fi singuri.

Teama intensa de abandon poate fi, de asemenea, o caracteristica a tulburarilor de personalitate, cum ar fi BPD (tulburarea de personalitate borderline) si tulburarea de personalitate dependenta (DPD). Aceste conditii au propriul set de simptome.

La copii, oarecare ingrijorare legata de plecarea ingrijitorilor este dezvoltativ tipica. Aceasta este cunoscuta sub numele de anxietate de separare.

Anxietatea de separare face parte din dezvoltarea copilului in sugari si copii foarte mici. In mod obisnuit incepe intre 6 si 12 luni si atinge un varf in jurul varstei de 3 ani. Semnele includ:

• Rezistenta de a pleca de langa ingrijitor.
• Plans sau crize de furie atunci cand un ingrijitor paraseste copilul.
• Sentimentul de anxietate atunci cand trebuie sa mearga la gradinita sau scoala.

Un copil poate continua sa experimenteze anxietatea de separare pe parcursul unei mari parti a copilariei timpurii. Acest lucru este valabil mai ales in situatii noi sau necunoscute, cum ar fi prima zi de scoala. Aceasta anxietate de separare nu inseamna neaparat ca vor avea probleme de abandon ca adulti.

Cu toate acestea, copiii care dezvolta un stil de atasament anxios pot experimenta insecuritate si in alte relatii. Uneori, copiii dezvolta o forma intensa de anxietate de separare pe care medicii o clasifica drept tulburare.

Cum se manifesta teama de abandon in viata unei persoane

Modul in care teama de abandon afecteaza o persoana poate depinde de cauza. Cu toate acestea, aceasta anxietate face, in general, mai dificila formarea de relatii sanatoase si sigure cu altii.

Anxietate

Atat copiii, cat si adultii cu teama de abandon pot simti o anxietate cronica, mai ales daca simt ca o relatie este pe cale sa se incheie.

Anxietatea legata de abandon poate determina o persoana sa devina extrem de investita in relatie. Pot cauta securitate incercand sa se apropie mai mult de partener.

Provocari in relatii

Anxietatea legata de abandon poate altera perceptia unei persoane asupra relatiei lor, determinandu-i sa vada probleme acolo unde nu exista.

Acestia pot fi sensibili la orice semn de respingere sau pot gasi dificil sa aiba incredere ca partenerul nu va pleca. Acest lucru poate duce la comportamente lipicioase, care pot afecta relatia.

Comunicare deficitara

Persoanele cu probleme de abandon pot dezvolta tehnici de comunicare daunatoare pentru a-si alina anxietatea.

De exemplu, pot adopta comportamente care cauta atentia pentru a obtine dragostea pe care simt ca o pot pierde. Acest lucru poate fi asociat, de asemenea, cu impulsivitatea, unde o persoana poate actiona fara sa gandeasca.

Teama de abandon, cauze frecvente

Cauzele temerii de abandon sunt complexe. Pentru unele persoane, un eveniment de viata clar a declansat frica. Pentru altele, poate fi o combinatie de factori. Exemple includ:

• Abandonul: Adultii se tem uneori de abandon deoarece au experimentat acest lucru in copilarie. Acest lucru poate fi legat de un parinte, un parinte adoptiv sau alt ingrijitor.
• Neglijarea sau abuzul: Tratamentul incorect din partea ingrijitorilor si comportamentele pe care un copil le considera infricosatoare pot fi traumatice sau pot cauza anxietate, ingreunand formarea de atasamente sanatoase. Aceasta poate afecta relatiile lor viitoare. Trauma sau abuzul timpurii sunt, de asemenea, un factor de risc pentru BPD.
• Instabilitatea familiala: Un parinte sau ingrijitor care nu este constant afectuos sau prezent poate crea anxietate intr-un copil. Aceasta inconsistenta poate fi intentionata sau neintentionata.

Teama de abandon - diagnostic

Teama de abandon este un simptom, nu un diagnostic. Prin urmare, psihologii nu o diagnosticheaza.

Cu toate acestea, ei pot identifica teama de abandon ca parte a unui model mai larg sau ca un simptom care ar putea indica o afectiune de sanatate mintala.

Un psiholog poate pune intrebari pentru a vedea daca simptomele lor se potrivesc cu criteriile din Manualul de Diagnostic si Statistica al Tulburarilor Mentale (DSM-5). Clinicienii folosesc acest manual pentru a diagnostica afectiunile de sanatate mintala.

Tratament pentru teama de abandon

Daca teama de abandon afecteaza semnificativ viata sau relatiile unei persoane, aceasta poate beneficia de suport profesional.

Terapia de vorbire poate fi de ajutor. In cadrul terapiei, o persoana poate explora experientele sale de abandon si poate identifica, eventual, cauza anxietatii sale.

Anumite modele de terapie pot fi mai utile pentru anumite tipuri de frici legate de abandon. De exemplu, terapia cognitiv-comportamentala (CBT) poate ajuta cu anxietatea de separare, in timp ce terapia comportamentala dialectica poate ajuta cu BPD.

Un terapeut poate ajuta indivizii sa-si construiasca stima de sine pentru a se simti mai capabili sau iubiti. De asemenea, poate invata despre stabilirea limitelor sanatoase si comunicarea eficienta cu partenerii.

Copiii cu frici intense legate de abandon pot colabora cu un psiholog pentru copii pentru a aborda aceste probleme. Acestia pot face acest lucru prin diferite tipuri de terapie, cum ar fi:

• Terapia prin joc.
• Terapia prin arta.
• Terapia de familie.
• Terapia narativa.
• Terapia asistata de animale.

Cum sa ajutati un copil care se confrunta cu teama de abandon?

Sa sprijiniti un copil cu teama de abandon poate fi o provocare. Copiii pot percepe incercarile de a discuta despre problema ca pe o critica sau se pot teme ca inseamna ca partenerul lor va pleca. Ca urmare, este important sa abordati conversatiile pe acest subiect cu rabdare si empatie.

Cand discutati despre frica de abandon a altcuiva, incercati sa:

• Oferiti multe reasigurari.
• Concentrati-va pe ei si pe modul in care temerile lor le afecteaza fericirea.
• Exprimati ingrijorare si dragoste.
• Discutati ce ar putea ajuta, daca sunt deschisi la aceasta discutie.
• Ramaneti calmi si consecventi pe parcursul conversatiei.

Este util sa evitati termenul „teama de abandon.” Acest termen poate avea o conotatie negativa si poate intari ideea ca ceva este in neregula cu persoana respectiva.

Pentru a evita declansarea anxietatii, nu:

• Dati vina sau criticati persoana pentru frica lor.
• Cereti schimbari fara a oferi suport.
• Oferiti ultimatumuri, cum ar fi amenintarea ca veti pleca daca nu cauta ajutor.

Sprijinul copiilor

Copiii cu teama de abandon pot beneficia de:

• Reasigurari si atentie constanta din partea ingrijitorilor.
• Compasiune si amabilitate.
• O rutina zilnica regulata, deoarece aceasta poate face viata mai previzibila si linistitoare.
• Verificari regulate care le permit sa discute despre sentimentele lor.

Amintiti-va ca comportamentele provocatoare sunt adesea o expresie a tulburarii emotionale. Un ingrijitor poate dori sa consulte un psiholog pentru copii daca copilul lor experimenteaza anxietate severa sau nu isi castiga increderea.

Gestionarea temerii de abandon

Indivizii cu probleme de abandon vor trebui sa isi gestioneze regulat emotiile pentru a asigura bunastarea lor si a relatiilor lor. Urmatorii pasi pot ajuta:

• Practicati observarea gandurilor anxioase sau autocritice atunci cand apar.
• Contrastati aceste ganduri cu auto-compasiune.
• Practicati ingrijirea personala prin odihna adecvata, hidratare si reducerea stresului inutil.
• Construiti o retea de suport buna, mentinand contactul regulat cu prieteni si familie.
• Incercati activitati care ajuta la construirea increderii in afara relatiilor, cum ar fi hobby-urile creative sau sporturile.

Cand sa cautati ajutor      

Oricine simte ca problemele de abandon afecteaza negativ sanatatea mintala sau relatiile sale poate cauta suport de la un terapeut. Acest lucru poate implica terapie individuala, terapie de cuplu sau terapie de familie.

Persoanele cu un istoric de trauma sau pierdere pot dori, de asemenea, sa vorbeasca cu un profesionist in sanatate mintala pentru a aborda aceste probleme, chiar daca nu par sa fie direct legate.

Daca un copil prezinta semne de anxietate semnificativa de separare, o persoana poate dori sa consulte un pediatru sau un psiholog pentru copii.

Acest articol este doar in scop educativ si informativ si nu inlocuieste sfatul medical profesionist.

Informatiile din acest articol au fost obtinute si sintetizate din sursele:

https://www.medicalnewstoday.com/articles/abandonment-issues#seeking-help

https://www.goodtherapy.org/learn-about-therapy/issues/abandonment