Socul cardiogen: o conditie medicala fatala daca nu este tratata de urgenta

Socul cardiogen este o conditie medicala in care inima nu mai poate pompa brusc sange pentru a indeplini nevoile organismului. Cel mai frecvent socul cardiogen este determinat de un infarct miocardic masiv.

Socul cardiogen este rar, dar este deseori fatal daca nu este tratat de urgenta. Socul cardiogen are o rata de mortalitate ridicata, cuprinsa intre 40 % si 70 %. Daca este tratat imediat, aproximativ jumatate dintre pacientii cu soc cardiogen  supravietuiesc.

Definitie soc cardiogen

Socul cardiogen reprezinta incapacitatea pompei ventriculare de a furniza un flux sanguin suficient pentru a satisface nevoile de oxigen ale diferitelor organe periferice.

Din punct de vedere hemodinamic, aceasta insuficienta grava combina hipotensiunea arteriala, scaderea debitului cardiac si cresterea presiunii de ocluzie arteriala pulmonara. Starea de soc astfel provocata va determina o scadere masiva a debitului cardiac, ca urmare a unei reduceri a volumului sistolic de ejectie al ventriculului stang. Aceasta este o forma de insuficienta cardiaca acuta care constituie o adevarata urgenta vitala.

Din punct de vedere epidemiologic, este important sa subliniem ca infarctul miocardic este cauza a 80% din cazurile de soc cardiogen. Cu toate acestea, aceasta cifra ar putea fi subestimata, deoarece o treime dintre pacientii care dezvolta un infarct miocardic vor muri inainte de sosirea ajutoarelor.

Simptome soc cardiogen

• Hipotensiune severa: Tensiune arteriala foarte scazuta (sistolica sub 90 mmHg sau scadere cu 30 mmHg fata de valorile normale).
• Tegumente reci, umede si palide: Pielea poate deveni rece, umeda si palida sau cu aspect marmorat din cauza circulatiei inadecvate.
• Tahicardie: Frecventa cardiaca crescuta (peste 100 batai pe minut) incercand sa compenseze scaderea debitului cardiac.
• Dificultati de respiratie: Dispnee (respiratie dificila sau scurta) datorata congestiei pulmonare si acumularii de lichid in plamani.
• Oligurie sau anurie: Scaderea cantitatii de urina (oligurie) sau absenta productiei de urina (anurie) din cauza perfuziei inadecvate a rinichilor.
• Confuzie si agitatie: Tulburari de constienta, confuzie, agitatie sau somnolenta, care pot aparea din cauza perfuziei cerebrale insuficiente.
• Durere toracica: Poate aparea durere in piept, similara cu cea a unui infarct miocardic, din cauza afectarii cardiace severe.
• Jugulare turgescente: Venele gatului (jugulare) pot fi dilatate si proeminente din cauza insuficientei cardiace drepte.
• Transpiratii abundente: Transpiratie excesiva, adesea rece si lipicioasa.
• Stare generala de rau si slabiciune extrema: Pacientii pot prezenta o senzatie generala de slabiciune si disconfort extrem.

In practica, aceste diferite semne clinice se exprima prin dureri resimtite in regiunea cardiaca, asociate cu semnale de hipotensiune arteriala: ameteli, paloare, piele patata, vertij, pierderea cunostintei, vedere incetosata (val negru in fata ochilor), pierderea echilibrului, transpiratie, piele rece etc.

Hipertensiunea pulmonara se manifesta in general prin dificultati de respiratie la efort, edeme ale toracelui si membrelor inferioare, oboseala intensa sau dureri toracice.

Cauze soc cardiogen

Cauzele de soc cardiogen sunt numeroase si este esential sa le identificam pentru a pune in aplicare o strategie terapeutica adecvata. Cele mai frecvente cauze ale socului cardiogen pot fi clasificate in patru grupuri distincte:

1. Disfunctia miocardica: aceasta este cea mai frecventa forma de soc cardiogen, iar infarctul miocardic este cea mai frecventa etiologie in aceasta subcategorie (80%). Acest tip de soc este cauzat de o reducere masiva a contractibilitatii pompei cardiace ca urmare a afectarii miocardului.
2. Disfunctia valvulara: pentru a mentine un flux sanguin suficient in cadrul pompei cardiace, toate cele 4 valve cardiace trebuie sa functioneze normal. Daca una dintre ele functioneaza defectuos, indicele cardiac poate scadea brusc, ducand la socul cardiogen. Endocardita si insuficienta mitrala acuta sunt cele doua cauze principale ale disfunctiei acute a valvelor.
3. Disfunctie electrica: frecventele cardiace precum bradicardia extrema sau tahicardia supraventriculara pot provoca o scadere majora a debitului cardiac. De fapt, sistemul electric cardiac este implicat in mare masura in buna functionare a debitului cardiac.
4. Soc obstructiv: in acest grup, socul cardiogen nu este cauzat de leziuni miocardice, ci de o obstructie care impiedica umplerea si/sau expulzarea sangelui. Embolia pulmonara este cea mai frecventa cauza a socului obstructiv, urmata de tamponada.

Cum se diagnosticheaza socul cardiogen

In caz de soc cardiogen diagnosticul rapid este esential. Diagnosticul pentru socul cardiogen se face printr-o combinatie de evaluari clinice, teste de sange si investigatii imagistice, cum ar fi electrocardiograma (ECG), ecocardiograma si cateterismul cardiac.

Tratamentul precoce limiteaza leziunile ireversibile si reduce rata ridicata de mortalitate in cazul de soc cardiogen.

Prima etapa in procesul de diagnosticare pentru socul cardiogen este cea clinica. In timpul examinarii, medicul de urgenta va cauta simptome sugestive pentru socul cardiogen (vasoconstrictie cutanata, hipotensiune arteriala, hipoperfuzie cerebrala, tahipnee etc.) si va incerca sa stabileasca istoricul pacientului si factorii de risc. Medicul efectueaza, de asemenea, o auscultatie cardiaca pentru a cauta zgomote cardiace surde.

In a doua etapa de diagnosticare pentru socul cardiogen se efectueaza o electrocardiograma in acelasi timp cu examinarea clinica. Se efectueaza o evaluare biologica, care include diverse teste: teste ale functiei hepatice, ionograme sanguine, gaze sanguine, enzime cardiace, nivelul plasmatic al proteinei C reactive (CRP) etc.

Si daca radiografia toracica este un test esential pentru depistarea insuficientei cardiace, ecografia Doppler cardiaca este cea care va stabili oficial diagnosticul de soc cardiogen. Aceasta tehnica neinvaziva este utilizata pentru stabilirea diagnosticului hemodinamic de soc cardiogen.

Tratamente soc cardiogen

Initial, terapia pusa in aplicare vizeaza controlul diferitelor simptome severe prezentate de pacient: test de umplere pentru a restabili un volum sanguin suficient, injectarea de diuretice pentru a combate orice suprasarcina, furnizarea de asistenta respiratorie, administrarea de medicamente adecvate in caz de hipotensiune arteriala (tratament inotrop si vasopresiv) etc.

Atunci cand patologia care provoaca socul cardiogen este clar identificata, aceasta trebuie tratata in mod specific. In cazurile de infarct miocardic complicat cu soc cardiogen, angioplastia este tratamentul de referinta in acest context. Daca acest lucru nu este posibil, se va lua in considerare operatia de bypass.

Din acest motiv, este preferabil ca pacientii care sufera de soc cardiogen post-infarct miocardic sa fie tratati de un departament de cardiologie interventionala sau de chirurgie cardiaca.

Daca aceste terapii esueaza, pacientul cu soc cardiogen va trebui sa fie plasat pe suport circulator mecanic. Acest dispozitiv medical compenseaza insuficienta pompei cardiace pana cand poate fi introdus un tratament mai eficient sau poate fi efectuat un transplant.

Poate fi prevenit socul cardiogen?

O afectiune severa si potential fatala, socul cardiogen este destul de dificil de prevenit. Parghiile pe care se poate actiona sunt cele utilizate pentru combaterea bolilor cardiovasculare care provoaca leziuni coronariene. Medicul de familie este cel care evalueaza riscul cardiovascular al fiecarui pacient, adica probabilitatea de a dezvolta o boala cardiovasculara.

Factorii de risc cunoscuti si clar identificati pentru socul cardiogen se impart in doua categorii:

Factori de risc care nu pot fi preveniti: acestia sunt factori pe care nici pacientul, nici medicul nu ii pot influenta. Sexul, varsta si antecedentele familiale fac parte din acest grup.

Factori de risc controlabili: diabetul, hipertensiunea arteriala, nivelul colesterolului, microalbuminuria, hipertrigliceridemia etc. Toate aceste afectiuni pot si trebuie gestionate pentru a le controla sau, daca este posibil, elimina. Fumatul face parte, de asemenea, din aceasta categorie si este unul dintre principalii factori de risc pentru bolile cardiovasculare, alaturi de sedentarism si excesul de greutate.

Masuri preventive care pot fi luate pentru a combate factorii de risc evitabili pentru socul cardiogen

• reechilibrati-va alimentatia: reduceti continutul de grasimi, zahar si sare din alimentatia dumneavoastra, in favoarea fructelor si legumelor, a cerealelor si a pestelui;
• faceti miscare in mod regulat: medicii recomanda sa faceti miscare cel putin 5 zile din 7;
• limitati-va consumul de alcool: nu mai mult de 10 pahare de alcool pe saptamana, cu nu mai mult de 2 pahare pe zi si cu zile in care nu se consuma alcool;
• nu mai fumati: riscul de infarct miocardic se reduce la jumatate dupa un an fara fumat;
• luati medicamente daca este necesar: in unele cazuri, masurile de igiena si dieta nu sunt suficiente. In astfel de cazuri, poate fi luata in considerare medicatia pentru a limita riscurile cardiovasculare.

https://www.femmeactuelle.fr/sante/maladie/

https://www.larousse.fr/encyclopedie/medical/