Sinuzita etmoidala – cauze, simptome, diagnostic si tratament

Sinuzita (rinosinuzita) reprezinta una dintre cele mai frecvente afectiuni intalnite in practica de ingrijire clinica primara. Aceasta poate aparea ca urmare a infectiilor de natura virala, fungica, bacteriana, fiind cunoscut faptul ca cel mai frecvent se asociaza infectiilor virale. In majoritatea cazurilor, rinosinuzita este autolimitata, iar inflamatia sinusurilor nazale se rezolva, de cele mai multe ori, dupa ameliorarea simptomelor infectiei virale. Totusi, exista si cazuri in care aceasta se poate croniciza, necesitand elaborarea unui protocol terapeutic mult mai complex, care insa in anumite cazuri se dovedeste a fi ineficient, ca urmare a mai multor variabile implicite.

Prin sinuzita etmoidala se intelege inflamatia sinusurilor etmoidale, situate intre ochi si nas, in partea inferioara a globilor oculari. De cele mai multe ori, pacientii se confrunta cu o sinuzita maxilara, care descrie inflamatia sinusurilor maxilare, situate la nivelul osului maxilar, aproape de nas, la nivelul obrajilor (proeminenta osoasa poate fi palpata cu mana). Sinusurile se gasesc in pereche, situate contralateral la nivelul neurocraniului. Pe langa sinusurile etmoidale si cele maxilare, mai exista si sinusuri sfenoidale si sinusuri frontale care, de asemenea, se pot inflama, insa in cazuri relativ mai rare. Sinuzita etmoidala tinde sa fie mai severa decat cea maxilara.

Sinuzita etmoidala – informatii generale

Termenul de „rinosinuzita” este de preferat in detrimentul celui de „sinuzita”, intrucat pasajele sinusurilor se invecineaza cu caile nazale, iar deseori sinuzita implica manifestari purulente la nivelul nasului. Rinosinuzita este un diagnostic foarte frecvent intalnit, care defineste inflamatia acuta, cronica sau recurenta a sinusurilor paranazale. Sinuzita etmoidala este un diagnostic specific si implica inflamatia localizata la nivelul sinusurilor etmoidale. In general, sinuzita afecteaza doar o singura pereche de sinusuri, insa, in cazuri mai severe, poate afecta chiar toate perechile, ceea ce duce la simptome mult mai violente si impune un protocol de tratament mult mai complex.

In functie de durata simptomelor, sinuzita etmoidala poate fi de 4 tipuri:

1. sinuzita etmoidala acuta: simptomele dureaza mai putin de 4 saptamani;
2. sinuzita etmoidala subacuta: simptomele dureaza intre 4 si 12 saptamani;
3. sinuzita etmoidala cronica: simptomele dureaza peste 12 saptamani;
4. sinuzita etmoidala recurenta: cel putin 4 episoade de rinosinuzita, fiecare episod cu durata mai mica de 4 saptamani, si rezolutie completa a simptomelor intre episoade.

Cel mai frecvent, infectie virala a cailor respiratorii superioare provoaca rinosinuzita secundara edemului si inflamatiei mucoasei nazale, cu producerea de mucus gros care obstructioneaza si blocheaza sinusurile paranazale. Drept urmare, micromediul permite proliferarea secundara, pe fond infectios existent, a bacteriilor la nivelul sinusurilor. Bacteriile pot ajunge la nivelul unui sinus prin tuse si suflarea nasului. Sinuzita etmoidala bacteriana apare de obicei dupa o infectie virala a cailor respiratorii superioare, la 5 zile dupa agravarea simptomelor de baza sau chiar la 10 zile dupa persistenta simptomelor asociate infectiei virale.

Sinuzita etmoidala – factori de risc si cauze

Desi sinuzita etmoidala este o afectiune frecventa, etiologia, spre deosebire de cea implicata in sinuzita maxilara, nu este pe deplin stabilita. Este cunoscut faptul ca sinuzita este provocata in special de infectii virale, care includ rinovirusul, adenovirusul, virusul gripal si cel paragripal. Mai mult decat atat, exista si specii bacteriene care pot duce la rinosinuzita, cum ar fi Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis. Desi rare, si infectiile fungice ar putea provoca sinuzita etmoidala, in special la persoanele cu sistem imunitar compromis, specii tipice fiind Mucor, Rhizopus, Rhizomucor, Aspergillus. Principalii agenti ai etmoiditei sunt:

• Streptococcus pneumoniae;
• Streptococcus pyogenes;
• Haemophilus influenzae;
• Staphylococcus aureus;
• Staphylococcus epidermidis;
• Specii din genul Peptostreptococcus;
• Propionibacterium acnes;
• Moraxella catarrhalis;
• Fusobacterium nucleatum.

Streptococcus pneumoniae si Haemophilus influenzae predomina in sinuzita etmoidala, aspect viabil si in cazul sinuzitei maxilare. Principalii factori care cresc riscul ca un individ sa dezvolte sinuzita etmoidala sunt urmatorii:

• incidenta mai mare in randul copiilor cu varsta sub 15 ani sau in randul adultilor cu varsta cuprinsa intre 25 si 64 de ani;
• defecte anatomice asociate, cum ar fi deviatia de sept, prezenta polipilor, conchae bullosa, adica hiperpneumatizarea cornetului nazal mediu;
• afectarea transportului de mucus si functiei ciliare (fibroza chistica, diskinezie ciliara);
• stare imunodepresiva (chimioterapie, infectie subiacenta cu HIV, diabet zaharat, tratament cu corticosteroizi);
• leziuni la nivelul sinusurilor, prezenta unor corpi straini, barotrauma, infectii dentare;
• administrarea nazala a substantelor ilicite;
• purtarea sondelor nazogastrice sau nazotraheale;
• tendinta generalizata spre atopie;
• expunerea la substante chimice volatile iritante, fumul de tigara, praf, poluanti din aer, par de animale si altele.

Deseori, sinuzita etmoidala apare ca urmare a sinergiei dintre expunerea la factorii de mediu si conditiile asociate infectiei respiratorii superioare.

Sinuzita etmoidala – simptome si manifestari

Simptomele din sinuzita etmoidala sunt fidel asemanatoare cu cele ale sinuzitei maxilare, dupa cum urmeaza:

• senzatie de durere si presiune la nivelul fetei, in special la nivelul sinusurilor etmoidale;
• congestie faciala;
• obstructie nazala;
• purulenta nazala groasa, vascoasa, indeosebi la nivelul unei singure nari, uneori putand sa apara si sindromul picaturii postnazale;
• hiposmie (diminuarea partiala a mirosului);
• febra.

De obicei, sinuzita etmoidala apare la cateva zile dupa infectia virala primara, fiind astfel vorba despre o infectie secundara, deseori de natura bacteriana.

Sinuzita etmoidala – protocol de diagnostic

Sinuzita etmoidala acuta este un diagnostic clinic, fiind vorba de trei simptome cardinale, a caror prezenta este sensibila si specifica pentru rinosinuzita acuta, si anume:

1. drenajul nazal purulent;
2. obstructia nazala;
3. senzatia de durere/presiune/congestie faciala.

Uneori, persoanele cu rinosinuzita se plang si de dureri de cap, insa este important de mentionat ca cefaleea izolata nu reprezinta un simptom specific sinuzitei. Exista o exceptie in care tabloul simptomatologic poate fi completat si de cefalee, adica in caz de sinuzita sfenoidala, care duce la cefalee occipitala si care de obicei este cronica. Senzatia de presiune, congestie si plenitudine la nivelul fetei este un simptom tipic in caz de sinuzita etmoidala.

Sinuzita etmoidala – optiuni de tratament

In caz de sinuzita etmoidala, protocolul de tratament este acelasi: umidificarea mucoasei nazale si spalaturile nazale, utilizarea decongestionantelor (topice sau sistemice). Tratamentul trebuie individualizat in functie de pacient (de exemplu, decongestionantele orale trebuie administrate cu atentie la persoane hipertensive). Antihistaminicele nu s-au dovedit a fi eficiente in cazurile de sinuzita etmoidala sau de alt tip, ci doar in sinuzitele alergice precoce. Steroizii se utilizeaza pentru a diminua edemul mucoasei nazale, dar sunt mai eficienti in cazurile cronice si alergice. Tratamentul cu antibiotice trebuie initiat doar in cazul in care se confirma infectia bacteriana.

Principala metoda de tratament pentru sinuzita etmoidala o reprezinta antibioterapia. La modul ideal, aceasta trebuie individualizata in functie de agentul etiologic, dar exista si abordari relativ tipice, de prima linie, cum ar fi administrarea de amoxiciclina sau amoxiciclina-clavulanat, timp de 10-14 zile. Tratamentul de sustinere vizeaza ameliorarea simptomelor, cum ar fi spray-urile nazale, decongestionantele si corticosteroizii. In cazurile severe de sinuzita etmoidala cronica, care nu raspunde la tratament, tratamentul chirurgical, care implica largirea sinusurilor si drenarea secretiei, poate ajuta la indepartarea obstructiei, in cazul in care exista un proces obstructiv.

Sinuzita etmoidala – riscuri si complicatii

Spre deosebire de alte tipuri de sinuzita, sinuzita etmoidala este asociata cu un risc relativ mare de complicatii, in special la nivelul orbitei, oaselor sau la nivel intracranian. Orbita este o zona frecvent afectata, ca urmare a faptului ca osul etmoid care separa sinusul etmoidal de orbita este foarte subtire. Cateva dintre complicatiile asociate cu sinuzita orbitala sunt:

• celulita preseptala;
• celulita orbitala;
• abcesul subperiostal;
• abcesul orbital;
• tromboza sinusului cavernos;
• complicatii intracraniene: hematom subdural, epidural, meningita, empiem subdural.

Complicatiile apar de obicei prin infectia sinusurilor frontale, prin diseminare hematogena. In urma diseminarii bacteriilor de la nivelul sinusurilor etmoidale spre orbita, apar si complicatiile oculare mentionate mai sus. Sinuzita fungica poate avea un potential devastator, iar tratamentul este unul deosebit de complex si de lunga durata. Laringita, dacriocistita, osteomielita frontala osoasa, meningita reprezinta alte posibile complicatii in caz de rinosinuzita. Desi, de exemplu, complicatiile intracraniene sunt in special urmarea sinuzitei frontale, inflamatia care initial pare sa vizeze un anumit sinus poate avansa usor spre un alt sinus.

Sfaturi pentru preventie

Pentru a reduce riscul de sinuzita etmoidala, specialistii recomanda:

• asigurarea unei igiene nazale corespunzatoare, prin indepartarea particulelor de praf, fum si a altor posibili factori iritanti;
• purtarea unei masti de protectie, in timpul expunerii la poluanti atmosferici, fum si altele;
• asigurarea unui nivel optim de hidratare;
• limitarea contactului cu posibili alergeni si evitarea aerului uscat, folosind un umidificator de camera;
• limitarea riscului de a contracta infectii respiratorii.

Surse:

https://sci-hub.se/https://doi.org/10.1002/lary.26493

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470383/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1169095/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK547701/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK441934/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC270345/pdf/jcm00047-0050.pdf